389 matches
-
copacilor, schimbările meteorologice, traseul astrelor etc.); j) alte forme de divinație (precum moartea neașteptată). La rândul său, Evan M. Zuesse (1987b, vol. IV, p. 376) propune o tipologie Întemeiată pe trei mari familii: a) divinația intuitivă (presentimente, viziuni ale persoanelor charismatice); b) divinația prin posesiune (forțele superioare transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările sau poziția flăcărilor, apei, pietrelor, stelelor, păsărilor etc. - sau prin acte ale unor oameni „aleși” - vise, transă, ședințe de spiritism, oracole etc.); c) divinația prin Înțelepciune (decodarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care a personificat acest destin istoric excepțional a fost Temugin (Temuujin) supranumit Gingis-han (Cinghis-haan), fiul lui Yesuhey-baatar. Numele său avea sensul de "oceanic", "necuprins", "universal". Descendent al unei familii aparținând aristocrației tribale mongole, acesta era o căpetenie tenace, o personalitate charismatică, dotată cu însușiri alese de organizator și strateg militar. El era născut în 1155, după istoricii mongoli (preluați de Rașid ad-Din), sau în 1162, după cronicile chineze, la data de 16 aprilie. Sub conducerea lui Temugin, s-a înfăptuit unificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
propune o substituire evaluativă, aici degradantă. C. își programa să respecte principiul estetic al „descoperirii prin acoperire”, amintit de el în postfața romanului. Cartea are o vie motivație psihologică, fiind și autobiografică. Autorul se deghizează sub masca Inorogului, personaj spiritual, charismatic, de care se teme toată fauna inferioară lui, drept care este urmărit, spre a fi exterminat. Titlul atrage atenția asupra încifrării figurative a realității, iar subtitlul anunță structura clasică („în douăsprezece părți împărțită”) și inserțiile gnomice („cu 760 de sentenții frumos
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Acesta este un individ puternic motivat politic, făcând parte, în general, din clasa de mijloc, posedat până la obsesie de ideea nedreptății, cu o educație foarte bună (de obicei, în cadrul unor universități de elită din statele foarte dezvoltate). Este un tip charismatic și comunicativ, bun specialist în strategii militare, în analiza și prelucrarea informațiilor. El este cel care definește politica organizației și-i stabilește direcțiile de acțiune. Următorul strat este ocupat de cadrele active și executanții, bărbați și femei, care participă la
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
în economie și finanțe, practica terorismului reprezintă o formă evidentă a acestei violențe. Armele, explozivii, dispozitivele cu sincronizare tehnologică sofisticată, revoluția comunicațiilor globale se adaugă la capacitățile teroriștilor. Grupările teroriste acționează sub forma unor rețele în spatele cărora se găsesc lideri charismatici și guverne care le finanțează. În prezent, din cadrul acțiunilor teroriste fac parte: asasinatele tradiționale, atacurile cu bombe, incendierile, luarea de ostateci, deturnările de avioane și folosirea lor drept bombe, asedierea de clădiri și sabotajul. Noile categorii de acțiuni teroriste includ
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
procesa cantitatea imensă de informație existentă. Serviciile secrete cred că Al-Qaeda nu poate fi condusă de un singur conducător datorită vastei ei ramificații. Se poate ca el să fie mai mult un simbol, un lider spiritual care prin imaginea să charismatică și mitul creat în jurul său să reprezinte un model de urmat pentru "soldații" de rând ai organizației și pentru popoarele musulmane. Și, desigur el este probabil principalul finanțator al actelor teroriste. Cei care conduc cu adevărat acționează în cadrul unor celule
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
cum am văzut, este medierea transformată în religie. El există ca atare, dar noile suporturi au provocat o reciclare a medierii pe calea cea dreaptă. Căci două filiații se impun în medierea creștină în general, ca în toate celelalte. Reînnoirea charismatică împotriva tradiției hermeneutice. Experiența trăită împotriva reflecției intelectuale. Valorile spiritualității ori valorile intelectualității. Mărturia sau argumentarea. Acel "a trăi împreună propriul angajament este ceva fizic, este experiența fantastică a lui Dumnezeu, o sărbătoare sălbatică și relațională care vă face să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
drept viclenie înrobitoare (Lévi-Strauss). E o perioadă grea pentru mediatori. Reînflorirea catolică ar fi trebuit, logic, să redea publicului gustul pentru intermediari. Ea însăși și-a negociat revenirea pliindu-se pe legile imediatului, s-a încarnat în specie prin mișcările charismatice pentru a fi din nou la ordinea zilei. Puterea mass-media este, în societățile noastre, indicată atît prin nerăbdarea față de termenele fixate, cît și printr-o intoleranță generalizată față de medieri (la care revin "înfrîngerea gîndirii" și "respingerea politicii"). Și-atunci, regres
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; Mircea Miclea, ministrul Educației și Cercetării; Monica Octavia Muscă, ministrul Culturii și Cultelor; Mircea Cinteză, ministrul Sănătății; Cristian David, ministru delegat; Bogdan Olteanu, ministru pentru Relația cu Parlamentul. Așadar, chiar și părăsit de liderul său charismatic, PNL intra în anul 2005 cu cel mai pozitiv bilanț politic din toată cariera sa postcomunistă. Pe această bază, liberalii sperau, de altfel firesc, în sporirea rolului și forței lor pe scena politică românească. Istoria avea însă să le joace
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
supraumană (fiind atribuită divinității sau soartei), explicarea factorilor ce determină schimbarea a trecut apoi prin determinarea naturală (fizică, biologică, geografică, climatică, etc), a ajuns să fie în sfârșit apanajul ființelor umane, dar numai al celor deosebite eroi, profeți, lideri, persoane charismatice etc. -, apoi o dată cu apariția sociologiei ca știință, sursa principală a schimbării sociale a devenit societatea însăși (din nou rolul oamenilor de rând fiind trecut cu vederea), și în final, a început să fie recunoscut rolul tuturor oamenilor la înfăptuirea schimbării
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și de religie în oraș (Tonnies, 1887). La Max Weber tradiția este considerată ca fiind prereflexivă și este opusă raționalității sociale. Max Weber consideră ca există trei tipuri de legitimare a autorității într-o societate: autoritate tradițională, autoritate legală, autoritate charismatică. Autoritatea tradițională se legitimează prin referire la trecut (Weber, 1992: 9). Tradiția constituie și motivul pentru care oamenii se supun unei ordini sociale. De asemenea înscriindu-se între autorii clasici, Henri Mendras explică societățile tradiționale (în speță țărănești) prin cinci
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și revenirea la valoarea fundamentală „precizia”. De altfel, Claudiu Roșculeț afirma că „în dezordine nu poți face performanță”. Noua formă a culturii organizaționale poartă amprenta echipei manageriale actuale. Este interesant de remarcat că salariații consideră că actualii executivi au personalități charismatice și că acestea se completează într-un mod eficient. Fiecare executiv are un segment de oameni cu care comunică într-o manieră specială și pe care îi cunoaște la perfecție după câteva zeci de ani de activitate. Acest fapt este
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
să amplifice distanța socială, dar și culturală dintre membrii elitei și restul populației. O minoritate conducătoare, de tipul anumitor partide politice evocate de Maurice Duverger (1951), poate, în acest caz să capete caracteristicile unei „ordini” devotate unei puteri de tip „charismatic”. La polul opus al relațiilor superficiale ce caracterizează „masele” sau non-elita, găsim niște afinități în principal afective, tipice pentru categoria Bund („ligă”, „alianță”), noțiune pe care Duverger o împrumută de la Hermann Schmalenbach (1922) și pe care el o traduce prin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cel al statului-cetate grecesc sau medieval. În concepția lui, de-a lungul istoriei, principiul universal-birocratic îl înlocuiește, puțin câte puțin, pe cel personal-feudal. Mosca este condus de raționamente foarte apropiate de distincțiile weberiene, care plecau de la fundamentările legitimității: legitimitate tradițională, charismatică sau legal-rațională. Pentru Mosca, la fel ca și pentru Weber, raționalitatea legală este sursa puterii în epoca modernă (Valade, 1996, pp. 424-425). Ceea ce-l diferențiază pe Pareto de Mosca este cadrul general al analizei. Mosca se centrează pe examinarea mecanismelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sociologie, psihologie, religie, economie politică, drept), partea centrală a sistemului său fiind teoria autorității. Încercând să identifice temeiurile pentru care oamenii acceptă legitimitatea autorității, Weber a ajuns la descrierea a trei tipuri „pure” de organizații: organizația centrată pe lider (tipul charismatic) - tipul de organizație în care exercitarea autorității se bazează pe calitățile personale ale liderului, pe charisma lui. Ierarhia constă dintr-un lider și discipolii săi, aceștia din urmă fiindu-i total devotați, având și rolul de mediere între lideri și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
contemporană. Psihologia muncii industriale (p.53-78). București: Editura Academiei RSR. Iosif, G., Moldovan-Scholz, M. (1996). Psihologia muncii. București: Editura Didactică și Pedagogică. Iosif, G. (2001). Managementul resurselor umane. Psihologia personalului. București: Editura Victor. Jacobsen, C. & House, R.J. (2001). Dynamics of charismatic leadership. A process theory, simulation model and tests. The Leadership Quarterly, 12, 75-112. Jarvis, P. (2000). Globalisation and the Future of the Education of Adults. Revista de Științe ale Educației, 2(1-2), 15-25. John, O.P., & Benet-Martinez, V. (2000). Measurement
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
De la bun început, lectura cărții lui Valcarenghi este insuportabilă. Descrierile „distribuției” sunt oripilante prin mizeria și vulgaritatea lingvistică. Despre Paolo Melchiorre Gerbino 4: „Beatnik sicilian emigrat în vremuri îndepărtate în Suedia, nevestică suedeză blondă...”; despre Vittorio Di Russo: „Este «liderul» charismatic al tineretului pletos milanez...”; despre Ombra, alias Giorgio Cavalli: „Se transformă treptat dintr-un studențaș într-un beat de primă mână...”. Despre Pinky („una dintre cele mai frumoase figuri ale experienței beat italiene”): „Mulți încă își mai amintesc cum s-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care s-a bucurat naționalismul În România postdecembristă nu poate fi explicată fără a ține seama de modelul național-comunist autohton. Autorii alocă un spațiu important discuției despre legitimitate, trecînd În revistă tipurile indicate de Weber În relație cu autoritatea - tradițională, charismatică și legal-rațională, bazată pe dreptul divin sau natural. Aici trebuie să intervenim cu o obiecție metodologică: despre teoria dreptului divin și a celui natural s-au scris tratate monumentale, de aceea e cumva straniu ca recomandarea bibliografică la acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
extaz și beatitudine a locuirii în sacru, a eucharistiei sau, cu vorbele poetului, a „venirii”, „vederii” și „prezenței”. E o poezie imnică și cu un lirism al gnozei, cu o depășire a cunoașterii estetice și cu ridicarea la cunoașterea supraînțelegătoare, charismatică. Întoarcere, totodată, la poezia inspirată - în înțelesul de „insuflată”. Într-un atare context ontic și gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se de forța sa originară, esențială și plăsmuitoare. O asemenea rostire transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
de speranța că pot relua, de unde au lăsat-o, viața de altădată. Existența lor de acum se consumă În ritmul impus de hazardul drumului și fiecare ins deține În această aventură colectivă un rol precis. Pélagie LeBlanc este o conducătoare charismatică și Înțeleaptă, un fel de Moise laic și autoritar, Bélonie, bătrânul centenar, este memoria comunității, povestitorul, biblioteca ei orală, o Céline, infirmă și răbdătoare, este vindecătoare și moașă, o tânără stranie, Catoune găsește În situațiile limită prin care trece grupul
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
încredere duce, astfel, spre căutarea unor substitute ale acesteia, pentru a menține predictibilitatea și controlul asupra mediului înconjurător în limite acceptabile. Astfel de substitute sunt fatalismul, providențialismul, corupția, creșterea vigilenței, litigiozitatea accentuată, închiderea societății (ghetoizarea), paternalizarea și căutarea unor lideri charismatici promițând soluții miraculoase și externalizarea încrederii către actori îndepărtați (NATO, FMI, UE sau ONU - în cazul țărilor ex-comuniste). Încrederea își găsește sursele în experiența trecută a relațiilor de cooperare, în trăsăturile individuale, precum și în aspectele culturale ale mediului social. Sztompka
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt învestite de către membrii colectivității cu un fel de „plusvaloare”, încât aceștia nu mai sunt disponibili să asimileze experiența altor colectivități, să le căute soluții mai bune. • Max Weber (1947) observă că autoritatea socială este adesea însoțită de o aură charismatică. Ea este în acest caz supravegheată, învestită de asemenea cu o „plusvaloare”. Un asemenea tip de autoritate putem găsi în mod special în societățile tradiționale, dar nu este complet absent nici din societatea modernă (dictaturile fasciste). • Mitul competenței birocratice. Discutând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le conferă o aură de autoritate absolută pentru a le face acceptabile de către celelalte clase și grupuri. Teoria privilegiului autoinstituit subliniază rolul activ al individului cu finalitățile sale. O parte importantă a caracteristicilor puterii politice (privilegii personale, aura de autoritate charismatică, exercițiul cât mai neîngrădit al puterii) care pot apărea în anumite condiții favorizante nu reprezintă „produse sociale” propriu-zise, nu au o funcție socială, ci sunt produsul luptei individului ajuns într-o poziție de putere pentru menținerea și amplificarea acesteia, în vederea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de asemenea tip de explicație în care „forma” proceselor cognitive este invocată drept factor explicativ. Modul cel mai sistematic de a invoca acest factor îl găsim într-o lucrare clasică a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate fi tentată (și adesea chiar s-a întâmplat) să recurgă la un nou tip de plusvaloare, desemnat de Max Weber prin termenul de charismă. Weber avea în vedere, în mod special, cazurile tradiționale: profeți, conducători religioși. Prin extensie, conducătorul charismatic este acela care reclamă că i se atribuie capacități supranaturale, de excepție, în baza cărora autoritatea sa de a lua decizii este de necontestat, fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]