378 matches
-
născute de nebunia lui Lăpușneanu. Piesa nu depășește un nivel mediocru. Ca poet, în Zâmbiri și lacrimi, R. este un romantic de un decepționism plat. Citate și motouri indică însă preferințe și lecturi din Victor Hugo, Théophile Gautier, Byron, Ossian, Chateaubriand, Shakespeare. Încercarea de a ilustra în versuri limbajul simbolic al florilor, ca în Florile vorbesc (1927), nu poate reține atenția. R. a dat prima traducere în volum (1891) a Sonatei Kreutzer de Lev Tolstoi, după o versiune franceză. SCRIERI: Flori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
Reflexe preromantice în literatura română: Edward Young și Thomas Gray, în care s-a ocupat de modul cum Nopțile lui Young și Elegia lui Gray au pătruns pe continentul european prin prelucrările lui Le Tourneur, influențând lirica lui Lamartine și Chateaubriand. S-a născut astfel o adevărată „sentimentalitate preromantică”, prizată și la noi prin traducerile făcute de Simeon Marcovici. Raportări de mare utilitate sunt făcute la soarta poeziei lui Lamartine în România sau la circulația romanelor Doamnei de Tencin, ale lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
specifice, de către un scriitor (Madame de La Fayette, Balzac...) și situația de enunțare narativă, adică scena pornind de la care povestirea pretinde că este produsă. Diferența clasică dintre "scriitor" și "narator" se bazează tocmai pe această discrepanță: primul este persoana François-René de Chateaubriand, al doilea instanța care susține enunțarea din René. Cititorul unui roman nu ia contact cu cel care a scris textul, cu persoana care este autorul textului, ci ocupă locul naratarului, loc atribuit de enunțare. Esența literaturii constă în faptul că
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pădure; trei soldați trag cu arma în direcția pădurii; nu li se răspunde: liniște totală. Bonaparte stătuse toată ziua lipsit de vlagă și fără să se poată odihni: simțea că îl părăsesc puterile. Coloanele armatelor noastre înaintară prin pădurea Pilwiski. (Chateaubriand, Mémoires d'outre tombe, XXI, cap. 1) Aici, trecerea la prezentul narațiunii permite un contrast la două niveluri: pe de o parte, naratorul evocă la perfect simplu actele lui Bonaparte; pe de altă parte, el focalizează mai intens episoadele semnificative
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
5.3. Discursul indirect Discursul indirect nu este discursul narativizat care se mulțumește să indice că a avut loc un act de enunțare: "Eu și Lucile, noi am schimbat câteva cuvinte încet, când el era în capătul celălalt al sălii" (Chateaubriand, Memorii de dincolo de mormânt, I, III, 3). În schimb, discursul indirect precizează conținutul celor raportate, fără să propună totuși un simulacru al unui alt act de enunțare, fără să disocieze cele două domenii enunțiative, așa cum face discursul direct. Nu este
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de folosirea non-clasificanților. Astfel se explică faptul că între (1) și (1') nu există decât o diferență de ordin emfatic: (1) Un tort delicios vs (1') Un delicios tort O casă fermecătoare vs O fermecătoare casă În acest enunț din Chateaubriand: În obrajii ei de o albeață strălucitoare, se distingeau câteva vene albastre (Atala), se poate realiza un contrast între primul adjectiv, a cărui non-clasificare ar corespunde celor două poziții (am fi putut avea "de o strălucitoare albeață" fără ca sensul să
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în favoarea unui univers de noțiuni codate în cultură, un univers de stereotipuri în care este sedimentat un anumit număr de valori. În cazul de față, limba nu urmărește să manipuleze obiectele din lume, ci să alunge clișeele din spațiul cunoscut. Chateaubriand scrie în Atala: Luna îi dădea acestei vegheri funebre palida ei flacără. Se ridica în puterea nopții, ca o albă vestală... Aici, palida și albă nu au puterea de a clasifica, actualizează doar un conținut latent în noțiunile de lună
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un văl albăstrui care îi ascunde pieptul și capul, se distingeau arcardele ochilor. (Flaubert, Hérodias) (3) Vârfurile munților de la Sabine apăreau atunci de lapislazuli și de opal, pe când poalele și erau înecate într-un abur de nuanță violetă și purpurie. (Chateaubriand, Lettre sur la campagne romaine) (4) Grădina era luminată de o sclipire de jăratic ce venea de la lămpile venețiene. (Zola, Nana) (5) Marie arunca pe întindere o umbră care... părea verde în mijlocul acelor suprafețe lucioase care reflectau albeața cerului. (P.
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al Austriei din 1821, și François Guizot (1787-1874), ministru de externe (1840-1847) și prim-ministru (1847-1848) al Franței. Întinderea raporturilor sale i-a adus porecla de "Sibylle a Europei". 20 Este vorba de celebra lucrare a lui François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), scriitor romantic francez, foarte apreciat de Martha Bibescu. 21 Soția regelui Prusiei (1797-1840), Frederic-Wilhelm al III-lea; adversar al lui Napoleon, înfrânt în 1806 la Iena, a pierdut toate domeniile prin pacea de la Tilsit din 1807, recuperate însă prin
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
fir de aur împletit un "L" de argint deasupra căruia era încrustată coroana regală. Mi-a explicat că aceasta confirma apartenența lui la regimentul reginei Luiza, străbunica sa. Acea regină cu trandafirul, de la întrevederea de la Erfurt... Mémoires d'outre tombe, Chateaubriand, copilăria mea etc. Mi-a vorbit despre ceea ce se întâmpla în Turcia. Deplângea evenimentele care i-au adus la putere pe Junii Turci, pentru că succesele repurtate la Constantinopol de diplomația imperială aveau drept unic punct de sprijin prietenia ce i-
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ireal. Probabil sentimentul ciudat că am făcut acest drum de mii de ori, în imaginația și în sufletul meu. M-am dus la Potsdam împreună cu Frederic al II-lea, în compania prietenului său Voltaire, cu Rivarol 20, cu Napoleon și Chateaubriand, și am senzația că recunosc drumul. Știu că am mai fost și că revin. Amintirile mele se conturează mai clar. Iată lacul care trebuie traversat. Dar podul e nou! Iată și casa paznicului, și ușița secretă care se deschide deasupra
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Gheorghe Nicolae / 39 Cecilia, prințesă moștenitoare a Germaniei / 74, 80, 81, 85, 89, 91, 96, 101, 106-107, 109, 115, 117, 131, 140, 144, 147, 158, 176, 178 Chamfort, Nicolas-Sébastien Roch, supranumit Charlotte- Elisabeth de Bavaria, prințesă palatină / 46-47, 56, 135 Chateaubriand, François-René, viconte de / 131, 139, 160 Chimay, Philippe de / 175 Christodorescu, Anca-Maria / 37, 56 Cioculescu, Șerban / 41 Ciolac, Cristache / 65, 130 Clèmenceau, Georges / 22, 69, 131 Constans, D'Estournelles, de / 121 Constantinescu, Ștef / 37 Conti, prințesă de / 100, 133 Coulanges
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
romantismul nu a fost resimțit organic, după cum arăta Șerban Cioculescu: "Experiența interioară a romantismului ne-a rămas străină. Scriitorii nu au trecut printr-o "criză" morală de esență faustică, demoniacă sau egotistă ca urmașii spirituali a lui Goethe, Byron sau Chateaubriand din alte țări."205 În această ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală, deoarece, în fapt nu s-au confruntat două ideologii radicale, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1839 în corespondența sa, Maurice de Guérin scrie astfel tatălui despre dorința de întoarcere: Dacă aș putea să mă întorc în umila mea Itaca, să revăd perii lui Laerte și să-l recunosc pe tatăl meu la credionciosul Eumeu!" Și Chateaubriand se identifică cu Ulise când în Memoriile de dincolo de mormânt (Cartea 36, capitolul 11) el scrie: "Îmi dau seama acum că această parte a memoriilor mele nu e altceva decât o Odisee: Waldmünchen este Itaca; ciobanul este credinciosul Eumeu cu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lectură dublă, una identificatoare, cealaltă critică operând într-o distanță mistificatoare, fără ca echilibru între cele două să fie afectat. Ironia lui Flaubert se găsește la toate nivelurile: în detalii mărunte (ca piticul care apare dintr-o prăjitură), în pastișarea lui Chateaubriand, a Memoriilor de dincolo de mormânt atunci când evocă panoplia armelor în camera tatălui, în parodierea procedeelor poveștii, în menționarea de elemente neverosimile (de exemplu, când se spune că sfântul Iulian merge în ajutorul Templierilor, deși se cunosc luptele îndârjite între Templieri
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
volume, prea puțin cunoscute chiar si astăzi. Pius Servien-Coculescu publică, începînd din 1925, următoarele volume mai importante : Essai sur Ies rythmes toniques au Francais, Paris, 1925 ; Lyrisme et structures sonores. Nouvelle methode d'analyse des rythmes, appliquee ă Atala de Chateaubriand, Paris, 1930 ; Leș rythmes comm.e introduction physique ă l'esthetique (cu o prefață de Paul Valery), Paris, 1930 ; Principes d'esthetique, Paris, 1935 ; La langage des sciences, Paris, 1938 ; Orient, suivi de Le caș Servien, par Pani Valery, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
craiului Avraxat și a crăiesii sale Pantea), Enea Silvio Piccolomini (Amoriul prin carele s-au alunecat și s-au ofticat Lucreția din cetatea Suna din Italia din carele i s-au tras și moartea), S. Gessner (Întâiul corabiariu), Marmontel (Laurette), Chateaubriand (Atala) sau din scriitori mai puțin celebri - Aug. Bohse, I. F. Castelli, L. Schiemann. Două vodeviluri de Aug. von Kotzebue au fost jucate la Brașov, în 1840, după texte (care nu s-au păstrat) intitulate, în traducerea lui B., Cetățuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
călduros Biblia ca izvor de inspirație. Biblia, nu pentru înțelepciunea dumnezeiască pe care o conține, căci Guyau, profund creștin prin generozitatea inimii, e anticreștin prin rațiune, ci Biblia ca formidabilă forță literară a geniului oriental. Ca pozitivist, el combate pe Chateaubriand, înflăcăratul apologet al Geniului creștinismului, care a fecundat în măsură imensă cultura europeană, dar nu se poate abține să nu vadă că „Biblia a avut o influență literară considerabilă, mai ales asupra tuturor scriitorilor ziși romantici sau realiști. Această influență
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această binefăcătoare înrâurire el numără pe Corneille, pe Racine, pe Dante, pe Milton, pe Bossuet și Pascal, pe Lamennais și Victor Hugo, pe Alfred de Vigny și Lamartine. Dar numele lor e legiune în întreaga lume creștină. Urmând metoda lui Chateaubriand de a reliefa sublimarea spiritului creștin în paralelă comparativă cu spiritul antic, Guyau găsește că anumite episoade din Odiseea nici pe departe nu se pot compara cu anumite pasaje din Cartea lui Iov. Psalmii, zice el, au fost poesia care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de cea mai înaltă sublimitate. De asemenea imnul din noaptea sfintei Nașteri: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună învoire!” i se pare vrednic de îngeri și ca un rezumat al religiei creștine(Chateaubriand: Le Genie du Christianisme, vol. II, p. 96). E foarte interesantă caracterizarea pe care o face el sublimului homeric și celui biblic. Sublimul homeric, înveșmântat în cuvinte mărețe, armonizate cu ideile ce exprimă, se naște din ansamblul părților și crește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cuvinte mărețe, armonizate cu ideile ce exprimă, se naște din ansamblul părților și crește gradual către culminație. Sublimul biblic e neașteptat; cade și te izbește ca fulgerul fără să-ți dai seama cum te-a lovit. „în Biblie, continuă Chateaubriand, cel mai înalt sublim iese dintr-un contrast între măreția ideii și micimea, dacă nu chiar trivialitatea cuvântului ce o redă. Din asta rezultă o zguduire, o strivire de necrezut a sufletului: căci, exaltat de cugetare, când spiritul s-avântă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sânul lui Dumnezeu în noroiul acestui univers. Acest fel de sublim, cel mai impetuos din toate, i se potrivește de minune lui Dumnezeu, ființa imensă și formidabilă, care atinge totodată și lucrurile cele mai mari și pe cele mai mici’(Chateaubriand: Le Genie du Christianisme, vol. II, p. 103). Sublimul binefăcător sau pozitiv e de felurite nuanțe, după Volkelt. El poate fi pompos, demn, maiestuos, solemn și patetic. Pompos e când ne uimește prin strălucita ornamentație a părților ce-l alcătuiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
erudi?ia medieval?, �n primul r�nd �n arhitectur? este confuz?. Revenirea goticului va coincide deci cu revenirea monarhiei, chiar dac? imperiul se �mpac? de bine, de r?u cu religia; chiar dac? Le G�nie du Christianisme a lui Chateaubriand este, �ncep�nd cu 1802, la originea unei atitudini favorabile fă?? de caracterul �n acela?i timp transcendental ?i pitoresc, ca ?i pentru adecvarea la cultul cre?țin a unei arhitecturi gotice care se vrea, deci, na?io-nal?. Essai sur
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Un om cu noroc. D. Nanu, A. Steuerman-Rodion (sub pseudonimul Tristis), Eugen Herovanu, I. Adam (autor al unor spirituale Poznășii țărănești) semnează nuvele, amintiri de călătorie, schițe satirice. Eugen Herovanu, C. Săteanu ș.a. tălmăcesc din proza lui Herder, Byron, Schubart, Chateaubriand, L.N. Tolstoi, Turgheniev, Al. Dumas, Zola, François Coppée și Maupassant. A. Steuerman- Rodion, Șt. Cruceanu, Gh. D. Mugur și G. Botez-Gordon sunt autori de versuri, alături de consacratul D. Nanu și de începătorul Mihai Codreanu. În O. se face loc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
a fost reînviată în diferite forme de De Quincey și de Ruskin, de Emerson și de Melville și, mai târziu, pe baza unor alte principii, de Gertrude Stein și James Joyce. In Franța, avem splendida proză a lui Bossuet și Chateaubriand ; în Germania există proza ritmică a lui Nietzsche: iar în Rusia, pasajele vestite din operele lui Gogol și Turgheniev și, mai recent, proza "ornamentală" a lui Andrei Bielîi. (c) Valoarea artistică a prozei ritmice este încă dezbătută și discutabilă. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]