263 matches
-
aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În care trăiau, poate, Încă de la Facerea lumii, s-a curmat brusc, În câteva amărâte de luni. Dunărea a fost Îndiguită pentru a i se ține apele În frâu, iar lacurile, lăcușoarele, jăpșile, mlaștinile au fost scurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care zăceau de-a valma, cuprinși de somnul rău al vinului neașezat, toți războinicii ce luptaseră pentru Satul cu Sfinți. Câțiva ani mai târziu - Între timp Ectoraș se străduise să uite că fusese la Război numai În calitate de bucătar și de chefliu -, pe când maestrul Foiște avea să-l facă pe Repetentu să devină un ratangiu de suiciduri, acea Întâmplare avea să fie, cumva, reînviată. Printre multe vorbe, deodată, fără nici măcar o legătură cu cele povestite până atunci, maestrul Foiște Își propti privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedetele decupate în medalion (ciclul Amintirile unui om de prisos). O seamă de suveniruri, proiectate în ambianța cafenelei literare de odinioară (Fialkovski, Capșa, Kübler), se înșiră în Bohema de altădată (1944). E o lume aparte, de visători și inadaptabili, de cheflii simpatici și ratați întristători, aceea care, mai ales la căderea nopții, se perindă în paginile acestor ușor aburite rememorări. Cozeuri de scăpărătoare vervă, firi dificile, făcându-și din nonconformismul criant un panaș, inși care stârnesc râsul, bieți nefericiți, purtându-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Internațional D’Art Naïf, Vicq, Franța; Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești; Muzeul de Artă Naivă Kondas, Tallin, Estonia. „Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșari adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso..... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce i conferă
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Mihail Dragomirescu, numit „duhovnic al țapilor” (Un nedreptățit: D. Mihail...), o diatribă împotriva lui Camil Petrescu (Tot despre „Noua generație”) și un articol denigrator la adresa „literaturii proletariatului” (Bluze albastre). La rândul său, Mihail Sebastian îl numește pe Ion Minulescu „chefliul inovator al versului liber și al cravatei multicolore”, în articolul intitulat Suficienții, referindu-se în alte rânduri la Mihail Dragomirescu (Cazul Mihail Dragomirescu) și Paul Zarifopol (Note despre literatură și Critica d-lui Zarifopol). Sebastian nu pare a agrea nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
din care hârtia se întorcea cu un număr ce garanta că piesa era unică. Serializarea automatică a unicității: dedramatizare care nu l-ar fi dezamăgit pe Duchamp. Vreți să vă jucați cu mine?", ne întreabă acest Zeu-dolar cam obraznic. Veselul chefliu va fi prezent oriunde este ambianță. Și de ce nu? E de ajuns să ne punem de acord asupra cuvintelor. În societatea abundenței bunurile se adresează din ce în ce mai puțin nevoii, prin utilitatea lor, și din ce în ce mai mult dorinței, prin prestigiul lor social. Imaginile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în Moldova mea cea dulce Orânduit am cu prisos: Ca butea plină să o culce, Cea goală iar cu gura-n jos. Și astfel sta-n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz, Odihna multă-i lăudată La cel chefliu, la cel viteaz. Când de mănușa lungii sabii Mă rezimam să nu mă clatin, Cântau cu toți pe Basarabii, Pe domnii neamului Mușatin, Pân- ce-ncheiau în gura mare Cu Ștefan, Ștefan domnul sfânt, Ce nici în ceriuri samăn n-
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ce și cum e nevoie pentru fiecare dintre călătorii înfrigurați, în așa f el încât, oricare oaspete se simțea mulțumit și băgat în seamă. Destul că popasul a răsunat până târziu în noaptea ce a urmat de însemnele zgomotoase ale chefliilor, care, cu stoicism și fără multe regrete, au sacrificat în parte somnul în favoarea cislei și a cupelor nenumărate, împovărate cu Cotnariul ca de împărtășanie, vin ce spălă păcatele, obida, ranchiuna și alte asemenea boale, necuprinse vreodată în împărăția acestei lico
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se duceau acasă pe două cărări; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia și trăgea la pistoale... obicei mitocănesc” (Conul Leonida față cu reacțiunea). Petrecerea de la băcan e la fel de pașnică precum sărbătorirea odinioară a Republicii la Ploiești, dar zgomotul chefliilor capătă În mintea Încinsă a «republicanului» Leonida dimensiunea unei desfășurări teribile de forțe ale Reacțiunii. Când nu participă la petreceri populare nocturne, cu ambiții radicale sau pașnice, personajul se pierde Într-un periplu ce pare fără de sfârșit, prin tot
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
numai moartea le poate despărți. Deosebirea este că pe naratorul/personajul din jurnalul lăsat de V. moartea nu îl desparte de iubirea sa unică și incoruptibilă, moartea îi deschide doar o perspectivă religioasă, adică profundă și eternă.Cât timp trăiește, chefliul Stello îi face zile fripte învățatei și statornicei sale Penelope, iar când el moare, Penelopa școlită la Sorbona descoperă în răutăciosul Ulise un spirit independent superior și un caracter minunat. Alexandru Paleologu, care a cunoscut-o din copilărie pe autoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
clar decât mesajul: TVV și prof. D.V. Marin "A FOST..." un moment cultural, social, jurnalistic local... într-o explozie cultural informațională la începutul acestui secol. (MERIDIANUL, An IX, nr. 7 (685), joi, 15 februarie 2007, Editorial) Amintiri despre "grupul de cheflii" care a preluat puterea. Dumitru Marin, patron de trust de presă, cel care a inaugurat cu TV.V. (TV Vaslui) primul canal de televiziune al județului, pune între ghilimele Revoluția de la Vaslui încă de la început. "Deci <<Revoluția>> la Vaslui a însemnat
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
până pe la ora 13:00, după aia am zis să ies să văd ce face lumea. Stăteam de vorbă pe-acolo și m-am apucat să transmit la Radio Iași. Când s-a auzit că a căzut Ceaușescu, grupul de cheflii a mai stat o bucată bună de vreme la restauranul <<Racova>> și după ce s-au mai ostoit ăștia care tot cântau <<Deșteaptă-te române>>, <<Trăiască Revoluția>>, <<Jos Ceaușescu>>, pe la ora 14:00, printre oameni au apărut și ei: avocatul Marian
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
hublou, metrou, ou, careu, curcubeu, mauzoleu, pneu. Fac excepție substantivele denumind animate, care sunt masculine: flamingo, ateu, evreu, zeu, erou. Substantivele terminate în diftongul ascendent iu sunt neutre: acvariu, consiliu, sigiliu, iar cele terminate în diftongul descendent iu sunt masculine: chefliu, geamgiu, vizitiu. De altfel, aceste ultime substantive exprimă numai „obiecte” animate. Substantivele terminate în e pot fi feminine (cele mai numeroase): carte, înțelepciune, vulpe, vreme, masculine: frate, iepure, viezure, George, Vasile sau neutre (foarte puține): nume, prenume, sânge, spate. Parte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Vreo douăzeci de bărbați și femei râdeau în hohote, felicitându-se pentru ideea ce le trecuse prin minte: să se ducă să se fotografieze, între două feluri de mâncare, pe fundalul turnurilor Kremlinului aflat în apropiere. „Hai, mișcați-vă, striga chefliul care dădea tonul, mâine vor înlocui poate steaua roșie cu niște acvile. O să fie o fotografie istorică!“ Ne-am tras spre bordura trotuarului, pentru a-i lăsa să treacă. Era caraghios să vezi haine ca în revistele de modă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atât de departe, că nu îmi mai dădeam seama dacă zâmbeai sau mă priveai cu tristețe. Am mers spre tine, cu sentimentul că te regăsesc după o foarte lungă despărțire, la capătul unui nesfârșit drum parcurs. Printr-o coincidență absurdă, chefliii de la banchetul moscovit ne-au ajuns din urmă într-un restaurant parizian. Nu erau, bineînțeles, aceiași, dar bogăția lor avea aceeași origine, chipurile lor aveau aceeași mimică... Eram în căutarea unui loc liniștit, iar sala aceea pe jumătate goală era
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Internațional D’Art Naïf, Vicq, Franța; Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești; Muzeul de Artă Naivă Kondas, Tallin, Estonia. „Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșari adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso..... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
perioadă, spațiul tradițional oferit de Casa de Cultură avea unele probleme, cum ar fi faptul că prin sala de expoziție se circula în tranzit către o sală de Bingo, la ore târzii din noapte, apăreau pe acolo tot felul de cheflii cu alcool la bord, ba chiar dacă îmi aduc bine aminte într-o vreme au fost depozitate într-un colț al sălii de expoziție niște lăzi de bere. Pe scurt, atmosfera specifică unei săli de expoziție se degradase foarte mult
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
întrun univers mirific, la a cărui geneză bucuria lucrului bine gândit al imaginației și apetitul vesel pentru poanta hazoasă au contribuit în egală măsură.” “Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sau care vor să se dea deștepți duc o palmă pe cant în dreptul nasului. Lumea începe să se adune, pe margini se vorbește în dodii despre teroriști și despre o fisură la conducta de gaze, și totul de la telefonul unui chefliu. „Ați văzut și voi ce-am văzut eu?“, îi întreabă primarul pe alegători. Aceștia dau din cap cam buimaci. Nu-i nici o îndoială, felinarul e drept, dar toate blocurile sunt câș, cel mai strâmb fiind blocul de vizavi. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă, blegule, dormi? Hai, la treabă!“. Andrei C. a avut vreo două luni probleme de conștiință. Uneori, seara, în timp ce părinții și surorile băteau mătănii la icoane, ieșea în balcon și privea în gol. Iar în gol îi vedea tot pe chefliii lui și-l pufnea râsul. Andrei C. știa că toată povestea avea să sfârșească rău, dar era pentru prima oară când se simțea și el bine. La serviciu, auzea întrebarea de zeci, de sute de ori zilnic: „Mă, ia zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o cheie spre beletristica universală și filosofie. Pe scriitorii mai puțin afirmați, Labiș care, publicând mereu, avea în permanență bani, îi invita la restaurant. Gurile rele susțineau că se profita de dânsul și în felul acesta poetul a ajuns un chefliu. În realitate lui Labiș îi plăcea să stea la un pahar de vorbă, pretext pentru o maturitate neîngăduită de vârsta reală, așa cum mai târziu un pretext a fost mustața sa de recuzită. Colegii de clasă îl puteau vedea grizat, niciodată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și dispare într-o secundă. Urc mai încet, încovoiată, sacul de călătorie mi se pare deodată nespus de greu. Îl las pe culoar și plec în căutarea unui compartiment liniștit, soarta scoțîndu-mi în cale tocmai pe cel în care năvăliseră cheflii de pe peron. Dacă-ți cauți prietena, să știi c-a plecat de aici! Slavă Domnului că s-a dus! Se așezase în fața mea. Drept în fața mea și zău că n-avea chiloți. Dacă vrei, rămîi cu noi, Doamnă. N-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]