260 matches
-
în liniște și pace! Trimite câțiva tineri ca să vâneze un cerb sau o căprioară și doi călăreți să caute un han prin apropiere și să aducă vin ca să ne ospătăm pe săturate. Avem nevoie de forțe proaspete. În noaptea asta chefuim, ne ospătăm și dormim, iar mâine dimineață ne spălăm trupurile în apele răului din apropiere ca să înlăturăm mirosul și sângele de vampir de pe noi, apoi cu mințile limpezi pornim spre castel. Cine știe pe ce culme sălbatică de munte se
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
animalele lăsându-le să se hrănească din izvorul hranei lor. Câinii puteau să mănânce resturile de la masa bogatului, câinii erau sprinteni, dar Lazăr, bolnav fiind, nu putea. El răbda de foame, nu înjura, nu țipa, nu osândea pe cei care chefuiau cu nepăsare sub ochii lui, nu judeca - așa cum fac unii care, în necazurile lor, îi înjură pe toți. Și pe Dumnezeu Îl înjură: de ce ceilalți au și ei nu au? Lazăr nu osândea pe nimeni, ci aștepta așa, fără pic
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
ușurează pe cealaltă. Lazăr însă era și sărac și bolnav, în cel mai înalt grad. Era total părăsit, de toți, o părăsire cu atât mai amară, cu cât zăcea la poarta unui mare bogătaș, lângă acei bețivi și îmbuibați care chefuiau în toate zilele. Noi, de obicei, simțim parcă mai mare nenorocirea noastră, atunci când avem în fața ochilor norocirea altora. Cât de greu i-o fi fost lui Lazăr, să vadă pe toți chefuind și el să rabde, fiind parcă sortit să
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
mare bogătaș, lângă acei bețivi și îmbuibați care chefuiau în toate zilele. Noi, de obicei, simțim parcă mai mare nenorocirea noastră, atunci când avem în fața ochilor norocirea altora. Cât de greu i-o fi fost lui Lazăr, să vadă pe toți chefuind și el să rabde, fiind parcă sortit să simtă nenorocirea în toată adâncimea ei! Era ca acela care se chinuiește de sete la marginea unui izvor. Lazăr nu mai vedea pe un al doilea care să sufere ca el, ci
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului La tine viața-i o minciună... Și în minciună ți-o trăiești! Tu în pahar ai voia bună, Și cu bacante te însoțești. Tie-ți place viața ușoară, Ca să petreci,să chefuiești. Iar în minciuni, nu-i prima oară... Când timpul tu ți-l irosești. Pedeapsa Sfântă să lovească În sufletul ce ți-e beteag, Cu a ei putere să-ți rănească Tot ce în viață ți-e mai drag. Să simți
VIAŢĂ PUSTIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353138_a_354467]
-
veseli și optimiști arată mai tineri... Cine știe! De ziua mea nu am făcut ceea ce mi-aș fi dorit și anume să vizitez Grădina Zoologică din Londra, și London Eye, și Madame Toussaud, și Aquarium și poate să mai și „chefuiesc” puțin seara cu amicii de aici... Dar cum socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nu mi-am putut permite să fac prea multe din cele propuse inițial, așa că tot eu am hotărât că până în 8 iulie
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
tineri adunati la un loc nu mai văzusem decât în Timișoara, la festivalurile la care luam și eu parte - Festivalul berii, Festivalul vinului și alte astfel de evenimente la care tinerii se adună să se destrăbăleze, să se îmbete, să chefuiască. Vă dați seama că a fost o discrepanță enormă între ceea ce am trăit eu în Timișoara și ceea ce am trăit la acel Cort al întâlnirii, unde era prezent Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu m-a sensibilizat, m-a făcut conștient de
ERAM DISPERAT DUPĂ MUZICĂ HOUSE ŞI PORNOGRAFIE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354173_a_355502]
-
au chemat frații speculanți, cu care să se adune, nu la spectacole publice, ci în cercurile lor mai „restrânse”, pe la un restaurant așa mai „amărât”, ca pentru mâna lor, pe la un Lido, un Ambasador sau un Hilton, unde mai și chefuiesc, normal, printre aniversări, poate mai și glumesc, desigur, și ei ca tot omul, dar nu oricum, ci așa, în felul lor specific, asemănător cu acela care mi-a stricat mie începutul unui somn dulce. Multora dintre noi ne cam dispare
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
de cocoș care își striga nedumerirea speriat de singurătate sau poate de propriul lui curaj, în timp ce bezna prindea să se topească în lumină în decurs de câteva minute, ca la comandă. Unii învățau, alții lucrau, unii, e drept mai rar, chefuiau și cei din urmă, pensionarii care nu mai aveau somn. Ei erau cei care noapte de noapte îi petreceau veghea lui moș Gheorghe, până la ora șase când venea Alecu, paznicul din tura a-ntâia iar el era bucuros să mâzgălească
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
Sunt prea ocupați să facă bani. Că le trebuie sau nu le trebuie, fac cu trudă milion după milion, uneori cu necinste. Unii merită toată considerația deoarece din milioanele împrumutate creează locuri de muncă. Mulți trăiesc spre a cheltui, a chefui și se înconjoară de iahturi, bolizi și îmbrăcăminte ciudată ca a împăratului care se fudulea în pielea goală mânat de croitorul lingușitor. Ei nu fac cinste țării pe care cică „o iubesc” din inimă și ar face totul pentru ea
IMNUL ŞI MÂNA LA INIMĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357632_a_358961]
-
Bărbații răcneau cât îi țineau bojocii, însă erau mult în urma femeilor care susțineau conflictul cu blesteme și înjurături foarte reușite dar mai ales cu exhibarea părților considerate, pe vremuri, intime. Asta ziua, fiindcă seara, cei care nu plecau în expediții chefuiau în fundul șanțului, tot în deplin respect pentru tradiții. Oricum, toate faptele de arme erau puse în frumoase cântece și balade de vestiții lăutari ai cetății și aveau să dureze ceva mai mult decât unele scrise cu mii de ani în
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
-i de lemn, este femeie; Crâșma asta blestemată, Într-o zi aș vrea să pieie! Vai de mine,-n seara asta... S-a aprins, și-o să le cânte; Dacă nu îmi pierd nevasta, Am să trăiesc zile multe. Joacă, râde, chefuiește!... Uite cum m-am pedepsit. Bine-mi face!... E răsplata: Drac am vrut, și l-am găsit. Ce cred ei?... că îmi e frică! Îmi zic...” Tata cârciumarul!” Că m-apucă,-așa... o pică... Să-i omor, aș vrea, cu
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
coborâ din vapor pe faleza orașului, îndreptându-se spre piața cea mai mare. Intră prima dată la o berărie unde servi mici și bău câteva beri. Apoi plecă plimbându-se prin piață, unde se întâlni cu unii prieteni cu care chefuise pe vremuri. Se strânseră într-un cerc la o tarabă pe care nu era marfă, puseră cu toții bani și cumpărară vin. Radu nu era atât demult încântat de băutura în sine ci de compania acelor prieteni ai săi cu care
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
cu suflete pustii?!... Cât de singur ești Tu, Doamne, Cât de singur poți să fii!... Eu nu Te-am chemat la masă, Când mi-a fost îmbelșugată, Și niciun pahar cu vin Nu Ți-am dat fiindu-Ți sete. Am chefuit, m-am ghiftuit Și, Doamne, Tu stăteai deoparte, La Tine nici nu m-am gândit. Însă Te-am chemat, oh, Doamne! Când prietenii m-au părăsit Și-atunci când îmi era foame, Să-mpart cu Tine un covrig, Când mă toropea
CÂT DE SINGUR EŞTI TU, DOAMNE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359915_a_361244]
-
asta cutumă, obicei oltenesc din străbuni, ai o foarte proastă impresie despre strămoșii și părinții care ți-au dat viață. Tu nu ești rezultatul unui chef, chiar de proporția miilor de invitați. Mămica și tăticul tău au muncit nu au chefuit ca să te crească. Poate, la sărbători, și-au permis un păhărel de tărie la masa festivă cu o costiță la grătar după o supă slabă de găină bătrână. Iar tu faci, dacă nu zilnic săptămânal, un mic dar fălos chef
MAIESTATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340261_a_341590]
-
spre a intra și el într-e oamenii mai înstăriți ai societății. Obținu datorită relațiilor pe care Nicoleta le avea, și un bun post de muncă într-o fabrică. Totul îi mergea din plin, așa că se puse pe băut și chefuit în timpul liber. Nicoleta își gasi și ea altceva de lucru, de asemenea își urma obiceiul ei de a invita musafiri la ei acasă. Așa se scurseră zece ani timp în care el trăi laolaltă cu Nicoleta în acea casă, însă
POVESTEA UNUI ÎNVINS (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341198_a_342527]
-
de ghips, dar va abandona munca, frustrat și rușinat de actul său de lașitate. Emanuel este fascinat de lumea prin care navighează cu patul său cu rotile, ne descrie sălile de mese, banchetele și petrecerile în care pacienții elegant îmbrăcați chefuiesc doi câte doi la o masă, într-o lume orizontală. Cât despre Solange, relația lor devine minată, tânărul realizează că nu au un viitor, despărțirea le este teribil de grea, ca de un animal adorat, superb în toate, spune eroul
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
făceam că fentăm viața și multe mai aveam, Iar greieri dansau în vie, în iarbă noi ne tăvăleam. Și așezat așa în amintire vor crede că sunt adormit, Se vor usca strugurii în vie și vinul gata de sorbit, Vor chefui de fericire, de parcă nimeni nu a plecat. Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo, Dar nu uita să treci și pe la mine, dacă iți face bine. Așa sunt liniștit în neîntoarsa mea călătorie. Voi duce dorul frunzelor din
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
făceam că fentăm viața și multe mai aveam,Iar greieri dansau în vie, în iarbă noi ne tăvăleam.Și așezat așa în amintire vor crede că sunt adormit,Se vor usca strugurii în vie și vinul gata de sorbit,Vor chefui de fericire, de parcă nimeni nu a plecat.Poate o să fiu plecat când mă vei chema acolo,Dar nu uita să treci și pe la mine, dacă iți face bine.Așa sunt liniștit în neîntoarsa mea călătorie.Voi duce dorul frunzelor din
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
înțelepciunea mea... XXIX. DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. de-aș avea suflet de schimb mi-aș trimite unul să-l plimb, unul să se chinuiască, celălalt să chefuiască unul să colinde stele, să se bronzeze la ele, altul să se canonească și-n covrig să se chircească cel plecat să pescuiască, scoici și perle să găsească, cel rămas să spele rele, să-i cadă jos pietricele să separe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului de-aș avea suflet de schimb mi-aș trimite unul să-l plimb, unul să se chinuiască, celălalt să chefuiască unul să colinde stele, să se bronzeze la ele, altul să se canonească și-n covrig să se chircească cel plecat să pescuiască, scoici și perle să găsească, cel rămas să spele rele, să-i cadă jos pietricele să separe
DE-AȘ AVEA SUFLET DE SCHIMB de DORA PASCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380831_a_382160]
-
Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Cînd va duhni și sila ca varza în butoaie și-or să se ude-n stradă batistele cu spirt, va izbucni ca floarea speranța din gunoaie, vor chefui fantome domnești în orice birt. Dar pîn-atunci urează-ți cîte-un rahat în stradă, să calci de dimineață și cu noroc pe el, ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă, cînd o să-i iasă dama de pică din
FIŞA DE CADASTRU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380957_a_382286]
-
vă faceți datoria sau nu o faceți cum trebuie. Generalul Prăpădenie se prăpădește tot făcând planuri de prăpădit, dar nu este în stare să organizeze o acțiune cu rezultate imediate. Nor Vânăt aleargă prin hăurile cerului ca un besmetic sau chefuiește cu nespălații săi în turnul cel mare al palatului. Viscorilă spulberă zăpada pe crestele munților după capre negre. Nămețilă sforăie tolănit în Valea Troienelor Uriașe. Babele moțăie prin cotloane ascunse. Și tu, Cloanță Cotoroanță, te-ai covrigat după sobă în
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
albe. Cam așa apar germenii micilor afaceri oneroase care pot ajunge la mari potlogării. Gospodarul român din interiorul lanțului carpatic este alt fel de om. Deviza sa este trăiesc ca să muncesc. O sintagmă fără sens pentru orientali care trăiesc ca să chefuiască iar munca este corvoada cu care este plătit cheful. Din moși strămoși cel mai sărac ardelean avea un plug și boii de înjugat. Muncea pentru boier dar cultiva și propriul petic de pământ astfel era în situația de a se
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
ticălos este - și egoist și trădător și mincinos și...? - decât un pui de ciută sau decât un bou din cireadă - ascultător și muncitor pe brazdă - cât e ziulica de lungă...mai exact - cât e ziulica oamenilor de la crâșmă - care beau - chefuiesc și-o bat în cap...?!” “-dar omul este creația zilei a șasea...nu ca...!” “-chiar așa! - omul este creația zilei a șasea - deci e făcut numai din resturi și din vechituri - numai bune de-azvârlit la gunoi! - nici nu știu
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]