109 matches
-
acest păianjen a primit numele de "Păianjen zebră". Ca și alți păianjnei săritori, Păianjenul zebră folosește ochii lui mari pentru a localiza prada. Apoi, se mișcă încet spre victimă. Când acesta este destul de aproape se năpustește asupra ei și înfinge chelicerele în corpul insectei. Cu ajutorul vederii lui acută, el este capabil să măsoare exact distanța de care are nevoie pentru a sări. Înainte de săritură, mai ales când executa sărituri de pe plane verticale, ei lipesc un fir de mătase de suprafață, astfel încât
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]
-
om, inclusiv lungimea picioarelor. Masculii sunt extrem de mici în comparație cu femelele, având o lungime de 1/5 din cea a femelei. Astfel, femelele ajung până la 4 cm, iar masculii - maxim 1 cm. Acști păianjeni au 8 ochi aranjați în 2 rânduri. Chelicerele sunt bine dezvoltate, pe articolele bazale posedă două rânduri de dințișori. Femele prezintă două canale genitale: spermatecă, unde se depozitează sperma și altul ce duce spre uter, unde are loc fecundarea. Aceștia sunt țesători iscusiți. Ei construiesc o pânză rotundă
Nephilidae () [Corola-website/Science/319296_a_320625]
-
mm. Masculii adulți nu construiesc pânze, ci locuiesc împreună cu femele. La masculi lipsesc glandele sericigene ce produc mătasea. Masculii de multe ori se împerecheze cu o femela când această nu demult năpârlise. Deoarece părțile chitinizate ale corpului, cum ar fi chelicerele, sunt moi și femela nu poate mușca. Transferul spermei are loc cu ajutorul pedipalpilor. Deseori, articolele terminale ale pedipalpului rămâne blocat în orificiul femel. Speciile Nephilengys sunt răpândite regiuni tropicale și subtropicale din Africa sub-sahariană și Australia. Specia "Nephilengys cruentata" a
Nephilengys () [Corola-website/Science/319303_a_320632]
-
Opistosoma are formă cilindrică. Dorsal este de culoare galbenă închis, spre regiunile laterale devine portocalie, ventral roșie. Regiunea anterioară a opistosomei este marcată de o dungă de culoare albă. Toată suprafața opistosomei este acoperită cu pete, de regulă circulare, albe. Chelicerele sunt negre. Picioarele sunt galbene-maronii, tarsul și metatarsul - negre. Tbia și femurul sunt acoperite cu perișori denși de culoare neagră. construiește pânze de 1 - 2 metri în diametru, însă în unele cazuri poate ajunge chiar și până la 3 m. Firele
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
de temperaturi înalte. De acea Nephila clavipes posedă unele adoptări pentru a evita supraîncălzirea. Cuticula de culori deschise, galbe și alb, reflectă lumina soarelui, iar forma cilindrică și lungimea reduce suprafața corpului expusă la soare. Când temperatura atinge 35 °C chelicerele sunt capabile să elimine o substanță cu efect răcirător. <br> În general, cei mai mulți indivizi sunt răspândiți în insulele Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est și Madagascar. El preferă regiunile cu umiditate ridicată și locurile deschise. Datorită dimensiunilor sale, oamenii, uneori, cred că
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
vezicule care în mod normal dispar într-un interval de 24 de ore. În cazuri rare, s-ar putea declanșa reacții alergice, crampe musculare involuntare, iar la persoanele afectate de astm provoacă difilcutăți în respirație/ respiratorii. Din cauza că genul posedă chelicere puternice, mușcătura ar putea lasă o cicatrice. Acești păianjeni nu sunt mari dăunători pentru oameni. Construindu-și pânza pe arbuștii și florile din grădini, incomodează sau afectează estetica grădinilor. Însă prezența păianjenului lângă fructe poate respinge dăunătorii, fără a se
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
are numai 5 - 6 mm lungime. Prosoma este de culoare argintie pe partea dorsală, iar cea ventrală - neagră. Opistosoma este neagră, cu câteva fâșii albe laterale, pete neregulate ventral și 2 fâșii galbene dorsal. Uneori, prosoma este în totalmente gri. Chelicerele și pedipalpii sunt negri, însă uneori pedipalpii au nuanțe de roșu sau galben. Picioarele la fel sunt negre, dar coxele și articulațiile sunt galbene. La femelele tinere, a doua și a patra perechi de picioare au perișori, care dispar la
Nephila pilipes () [Corola-website/Science/319333_a_320662]
-
foarte sensibile, numite trihobotrii. Densitatea trihobotriilor este mai mare pe picioare. Ochii lor joacă un rol secundar, deoarece noapte ei nu sunt folosiți din cauza lipsei luminii. De îndată ce vibrațiile indică prezența unei insecte, păianjenul aleargă deasupra apei și o apuca cu chelicerele. Acești păianjeni vânează diferite insecte acvatice sau semiacvative, cei mai mari și mai norocoși prind și pești mici . Prădătorii principali ai păianjenilor pescari sunt păsările și șopârlele. Libelulele, de asemenea, au fost observate capturând păianjeni tineri. Specii de viespi din
Dolomedes () [Corola-website/Science/319366_a_320695]
-
asfel masculul are șansa de a nu fi mâncat de ea. În caz că în timp de, cel mult, două zile masculul nu va găsi vreo femelă, le o va mânca singur. Ponta este depusă într-un cocon, care este ținut cu ajutorul chelicerelor și pedipalpilor și nu este atașat de organele filiere ca la păianjenii lupi. Înainte de eclozare femela va amplasa coconul printre ierburi și va țese o pânză de protecție, pentru protejarea micuților. Juvenilii vor trăi în această „grădiniță” până la a două
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
de arahnide, include peste 1 000 de specii descrise la moment, grupate în 153 de genuri. Ei sunt răspândiți predominant în zonele de deșert. Solifugele pot crește până la o lungime de 7 cm. Cea mai notabilă trăsătură a lor sunt chelicerele extrem mari în comparație cu corpul. Unele legende urbane exagerează dimensiunile și pericolul pe care-l prezintă pentru om. Cuvântul provine din limba latină, și înseamnă "a fugi de soare". Ordinul este cunoscut și sub numele Solpugida, Solpugides, Solpugae, Galeodea și Mycetophorae
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Africa de Sud sunt numiți și romani roșii. Corpul este format, ca și la celelalte grupe de arahnide, dintr-o prosomă și o opistosomă, unite printr-un pețiol îngust, ce dă corpului un aspect pedunculat și o mobilitate mai înaltă. Prosoma poartă chelicere, pedipalpi și membrele locomotoare. Ea este masivă și puternic chitinizată, dură, cu fața ventrală acoperită în întregime de articulațiile membrelor. Prosoma este segmentată, sunt fuzionate numai segmentele primelor membre anterioare formând propeltidiu. Iar celelalte două segmente posterioare sunt libere - mezopeltidiu
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
locomotoare. Ea este masivă și puternic chitinizată, dură, cu fața ventrală acoperită în întregime de articulațiile membrelor. Prosoma este segmentată, sunt fuzionate numai segmentele primelor membre anterioare formând propeltidiu. Iar celelalte două segmente posterioare sunt libere - mezopeltidiu și, respectiv, metapeltidiu. "Chelicerele" sunt foarte mari, aproape jumătate din lungimea prosomei. Au aspect de clește scurte, alcătuite din două articole, fiecare având un număr variabil de dinți. Funcția lor constituie fărâmițarea hranei. În plus, masculii posedă pe chelicere un organ suplimentar - flagelul, care
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
libere - mezopeltidiu și, respectiv, metapeltidiu. "Chelicerele" sunt foarte mari, aproape jumătate din lungimea prosomei. Au aspect de clește scurte, alcătuite din două articole, fiecare având un număr variabil de dinți. Funcția lor constituie fărâmițarea hranei. În plus, masculii posedă pe chelicere un organ suplimentar - flagelul, care servește drept organ de acuplare. La frecarea chelicerelor se produce un sunet asemănător șuieratului, numit stridulație. "Pedipalpii" sunt, comparativ, subțiri formați din șase articole. Prezintă o umflatură terminală adezivă, folosită de solifuge la reținerea prăzii
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
prosomei. Au aspect de clește scurte, alcătuite din două articole, fiecare având un număr variabil de dinți. Funcția lor constituie fărâmițarea hranei. În plus, masculii posedă pe chelicere un organ suplimentar - flagelul, care servește drept organ de acuplare. La frecarea chelicerelor se produce un sunet asemănător șuieratului, numit stridulație. "Pedipalpii" sunt, comparativ, subțiri formați din șase articole. Prezintă o umflatură terminală adezivă, folosită de solifuge la reținerea prăzii. Pedipalpii funcționează și ca organe senzitive, poartă chemo- și mecanoreceptori. Ultimul articol posedă
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
care se ramifică spre toate organele. Traheile se deschid la baza coxelor celei de a doua perechi de picioare și în segmentele II și III ale opistosomei. Orficiile sunt acoperite cu opercule. Aparatul digestiv. Hrana este prinsă și fărâmițată cu ajutorul chelicerelor și lichefiată cu sucurile excretate de glandele salivare. Apoi, lichidul intern se aspiră cu ajutorul esofagului musculos. Tubul digestiv continuă cu un stomac, intestin mediu și posterior, și orificiul anal. Intestinul mediu prezintă ramificații numite diverticuli intestinali, unde are loc a
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
situați pe pedipalpi. Copulația poate avea loc direct sau indirect, prin transferul spermei. În timpul împerecherii masculul este foarte activ, pe când femela devine pasivă. Masculul depune pe suprafața solului un spermatofor lipicios, în care se află sperma. Apoi, apucă spermatoforul în chelicere și îl introduce în orificiul genital femel. Pentru aceasta chelicerele sunt înzestrați cu flageli cu rol copulator. Întregul proces durează numai câteva minute. Spre sfârșitul împerecherii femela devine mobilă și agresivă față de mascul. De aceea, după finisare masculul fuge de la
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
prin transferul spermei. În timpul împerecherii masculul este foarte activ, pe când femela devine pasivă. Masculul depune pe suprafața solului un spermatofor lipicios, în care se află sperma. Apoi, apucă spermatoforul în chelicere și îl introduce în orificiul genital femel. Pentru aceasta chelicerele sunt înzestrați cu flageli cu rol copulator. Întregul proces durează numai câteva minute. Spre sfârșitul împerecherii femela devine mobilă și agresivă față de mascul. De aceea, după finisare masculul fuge de la femelă, altfel riscă să fie mâncat. Femela fecundată este îndeosebi
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
se hrănesc cu termite, gândaci nocturni și alte artropode. Cele mai curajoase au fost observate mâncând șerpi și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și rămășițe ale prăzilor aflate în descompunere, și în timpul mușcăturii omul se poate infecta cu diverse bacterii. Solifugele sunt rapide în comparație cu alte nevertebrate, cel mai rapid
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și rămășițe ale prăzilor aflate în descompunere, și în timpul mușcăturii omul se poate infecta cu diverse bacterii. Solifugele sunt rapide în comparație cu alte nevertebrate, cel mai rapid poate alerga cu viteza de 16 km/h. În timp ce solifugele erau
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
rapide în comparație cu alte nevertebrate, cel mai rapid poate alerga cu viteza de 16 km/h. În timp ce solifugele erau considerate arahnide neveninoase , există un singur studiu publicat efectuate în India, în 1978. Un grup de cercetători au făcut preparate histologice din chelicerele specie "Rhagodes nigrocinctus", și au constatat prezența unor glande epidermice. Extrase din aceste glande au fost injectate în șopârle și 7 din 10 șopârle au fost paralizate. Acest studiu nu a fost niciodată confirmat, și alți cercetători n-au fost
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
fost alimentate de cazul unui soldat din Anglia. Un solifug descoperit în casa unui soldat britanic din Colchester (Anglia) a ucis câinele de companie. Cel mai marea pericol pe care-l prezintă solifugele este mușcătura dureroasă. Totuși, puține solifuge posedă chelicere capabile să penetreze pielea omului. Solifugele se întâlnesc, cele mai multe, în Lumea veche, unde se găsesc aproximativ 8 familii cu peste 500 de specii. În America de Nord și de Sud sunt răspândite trei familii dintre care două endemice - Daesiidae, Ereobatidae și Ammotrechidae
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Galeodiade este o familie ce cuprinde cele mai mari solifuge, răspândite în Eurasia și Africa de Nord. Lungimea corpului este de aprox. 5-8 cm. Opistosoma are o nuanță mai întunecată, decât prosoma. Chelicerele sunt puternice și ocupă toată partea anterioară a prosomei. Solifugele Galeodiade se deplasează foarte repede datorită picioarelor lungi. Se hrănesc cu insecte, alte arahnide, chiar și cu șopârle, scorpioni, păsări și mamifere mici. Cei din Asia Centrală își sapă vizuini în
Galeodidae () [Corola-website/Science/318533_a_319862]
-
La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt puternice și pot penetra pielea umană. Mușcătura căuzează dureri, inflamații locale și febră. Împerecherea este precedată de construcția de către mascul a unei cupole în apropierea cupolei femelei. Apoi, masculul formează un tunel, prin care ajunge la femelă
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
reprezintă un ordin de arahnide care se evidențiază prin prezența cucullus-ului - o glugă ce acoperă orificiul bucal și chelicere. O altă deosebire constituie corpul blindat cu o cuticulă groasă, modificarea celei de a treia pereche de picioare și prin mecanismul de cuplarea a prosomei cu opistosoma. Până în 2010 au fost identificate circa 67 de specii. Corpul ricinuleidelor este divizat
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]