114 matches
-
vor fi înscrise porțiunile sau punctele din fondul de vânătoare în care are loc vânătoarea; ... B. în baza autorizației de vânătoare în grup restrâns: a) la speciile de păsări sedentare ��i de pasaj, prin metoda "la pândă" cu atrape și chemători admise de lege, cu excepția celor două specii de păsări prevăzute la lit. A. a) și prin metoda "la sărite"; ... b) la iepure, fazan, potârniche, prepelița, ciocârlie, sitar și becaține, dacă sunt însoțiți de câini pontatori sau scotocitori; ... c) la mistreț
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146026_a_147355]
-
dacă sunt însoțiți de câini pontatori sau scotocitori; ... c) la mistreț, urs, vulpi, pisici sălbatice, viezure și câine enot, dacă sunt însoțiți de câini gonitori sau hărțuitori; ... d) la cioară, gaița și coțofana, prin metoda "la pândă" cu atrape și chemători admise de lege și prin metoda "la dibuit"; ... C. în baza autorizațiilor de vânătoare colective, la toate speciile admise de lege, cu excepția celor prevăzute la alin. (1) lit. A. a). (2) Pisicile și câinii sălbăticiți sau hoinari se pot vâna
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146026_a_147355]
-
orașul i se înfățișează precum "un miriapod de singurătăți" (Vară de fosfor), producînd o lozinca oarecum mașinala, fără suficientă acoperire energetică: "Să facem demonstrații împotriva singurătății"/ împotriva nopții din zi" (Boema sacra). În planul substanței poetice, aceasta discrepanta față de existență chemătoare însă refuzată (fără scandal) se traduce într-o oscilație între abstracțiune și concretețe, ambele soluții ale unei idealități posibil salvatoare în radicalitatea lor alternativă, ca atunci cînd, purtînd o greutate, o treci din- tr-o mîna în alta. De notat că
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
naștere, ia în devenire un timp propriu, o durată, viața lui, parte din Viața veșnică. El are a redeveni, a suferi în materie, dar păstrând șansa redevenirii în Spirit, scânteia, luminișul care se mișcă și poartă în sine empatia, memoria chemătoare a luminii, din care însăși soarele omului s-a plăsmuit, în al său timp, și el delimitat. * Spiritul nu are cum muri, el nu are cum rămâne în trup, în carne, în materie, în derizoriu, ci transcende. însă omul are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spuse părintele N. A făcut o mică eroare pe care am cores-o. Dar în rândul al doilea și-n cel următor le-a recitat corect. Atunci mi s-a părut că o sarcină mare mi se ia de pe umere. Clopoțelul chemător părăsi crierul meu și un sentiment delicios de liniște și pace mă cuprinse. Eram cu inima atât de ușoară încît îmi venea să cânt; am și cântat o jumătate de ceas întruna, pe când ne întorceam. După aceea limba mea liberată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Eu ce să fac? EFIMIȚA (glumă): Ce fac și eu. RICĂ: Dezvăț? Lesne din gură! EFIMIȚA: Și dacă nu vreau? RICĂ: Trebuie să vrei. EFIMIȚA: Și dacă nu pot? RICĂ: Trebuie să poți! EFIMIȚA (se ridică, o ia spre pat, chemătoare): Nu voi... Nu pot...Ce mai am eu cu dumneata? RICĂ (Se duce după ea scoțînd piesele vestimentare importante dar nu și jobenul care-i va cădea abia în pat): De ce nu moare omul cînd e fericit? 16. Efimița stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
oamenii mai bogați atunci? - N-o fo’ mai bogați! Rar dacă se făcea câțiva gogoși, colaci, nu ca amu, cu tot felul de prăjituri. Se-mpodobe găina cu plută cu țigară în gură. Îi legam zgardă, o îmbrăcam în pene frumos. Chemătorii la nuntă strigau: «Șocăriță, țâpă gacii/ Că-ți rupe stegaru cracii!» - Cum era îmbrăcată o mireasă? - Ave cunună, chimeșă (cămașă), pindileu (fustă) și zadie (șorț, pestelcă). Un laibăr sau un cojoc, dacă era răce. În picioare, cizme sau pantofi. Mărgele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
text ca și cum ar fi fost reale... Asta mi-a creat în minte un univers nou, o viziune care nu avea nimic de-a face cu Israelul și cu plecarea mereu amânată, asta era... S.A.: ...asta era Lumea! Lumea, parcă infinită, chemătoare, promițătoare, fascinantă, care te face să visezi. Vreo zece ani mai târziu - diferența noastră de vârstă -, tot lecturile m-au făcut și pe mine să descopăr lumea largă, spre care am tânjit zeci de ani fără să pot ajunge la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre lume, se detașa nestăvilită o tinerețe clocotitoare. Trupurile lor zvelte, purtate cu eleganța doamnelor de companie de la înaltele curți, ca într-un dans perpetuu, se arătau a fi chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor cu ani rotunjiți. La rândul lor, flăcăii, care nu aveau misiuni speciale în derularea evenimentului, nu se lăsau mai prejos în a-și etala costumele: cămășile largi, înflorate peste care erau petrecute, la cingătoare, chimirele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau nunții pitorescul cerut în asemenea ocazii, spre hazul tuturor. Era totuși păstrată decența, mai ales că în mijlocul lor se afla un oaspete neobișnuit. Bulibașa îi săgetă cu ochii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi pot duce către limanurile visate. În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind să ajungă la limanurile de lumină, dincolo de marginea nopții... Final
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
moment. Imediat după aceea, apa a rămas nemișcată. Fără să fi spus nimic, am făcut ca bătaia să devină mai puternică și am mărit cadența. Vroiam să ajung acasă înainte să înceapă ploaia, dar chiar rîul cu suprafața sa netedă, chemătoare, cerea mai multă putere. David a înțeles și m-a urmat. Chiar așa, cum acceleram treptat pe această suprafață aparent netedă, am văzut o fîșie densă de ploaie îndreptîndu-se înspre noi, o perdea misterioasă legănîndu-se hipnotic în vreme ce se apropia, precum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aplecat peste undița sa și, în depărtare, amestecul de frontoane, stîlpi și turnuri, silueta orașului. Dar chiar mai mult decît viața pe și în jurul rîului, studiam chiar apa care era cît se poate de calmă în acele zile de vară, chemătoare, parcă anume făcută pentru a o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
flutura nici un drapel, pînă ajungeam la cel de al treilea pod care avea să mă înapoieze vieții mele de zi cu zi, așa cum ducea direct spre vînzoleala din centru. Traversam, forțîndu-mă să nu privesc spre stînga prea mult, către golul chemător de la capătul orașului. Tîrziu, după-amiaza, după ce îmi îndeplineam îndatoririle, urmam același drum, în direcție opusă. Răcoarea făcuse acum loc unei complet saturate splendori de culori, ca și cum nu mai era vîntul cel care stăpînea apa, ci umiditatea care o evaporase de-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care realul, data exactă, faptele întâmplate odinioară se împletesc armonios cu fantasticul. Și în acest plan, autorul își dovedește iscusința și talentul, fapt ce se metamorfozează în cel mai convigător îndemn la lectură. O lectură benefică nu numai din pricina titlului chemător, cât mai ales din susținerea acestuia, prin pagini de o deosebită frumusețe artistică și la fel de deosebită utilitate intelectuală. Vasile Filip Ce nu știm despre Iași „E lungă calea”, îmi zic,în timp ce pașii obosiți mă poartă către turn de clopotniță închingat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și tot așa, până rămânea numai blatul. - Acum, ce mai aștepți, vine mama și ne ia farfurioarele și... - Îi voi cere scuze mamei tale, dar... Citea câte un rând și mai arunca ochii spre farfurioara unde se afla acel mesaj chemător. Olga, adâncită intenționat în lectură, ca să nu-i mai fie gândul la ceea ce mai rămăsese din delicioasa prăjitură, nu observă că mama Inei tocmai intrase în cameră. - Nu vreau să vă întrerup, pot să vă iau farfuriile? În tonul și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
doua zi, după care, adormeau buștean. Când străbăteau drumul spre școală se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să le arunce câte o ocheadă sau o aluzie învelită într-o peliculă chemătoare. Fetele o prindeau din zbor, o așezau cu grijă în geanta doldora de cărți și mergeau mai departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le spune multe lucruri încălzite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre un mereu îndepărtat și chemător senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
draperiile trase. „Ascultă“, mi-a spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare, venite parcă pe o pală de vânt. Cântând, Ghidale făcea și unele gesturi, de parcă implora spre cer, parcă îi arăta Celui de sus că îmi cântă mie cântecul acela neînțeles, bucurându-se că poate face asta în fața mea, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mă lăsam doar în voia tăriilor ei, redându-mă vieții din deznădejdi și spaime, întărindu-mă cu neînțeleasa putere a așteptărilor, cu tainica putere venită din afara ta de a te ridica din prăbușire și de a porni iarăși spre departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sărmanul, Blândul Costache al nostru, cel urgisit de soartă! Oneștii Se apropia ora de dragoste - o dragoste pătimașă, bazată numai pe interese personale, în primul rând, și familiare, în al doilea. Ema începuse să-și îndepărteze de pe picioarele apetisante și chemătoare ca o privighetoare în zori, chiloții rozalii, care-i scoteau și mai mult în evidență potența de a fi și de a se lăsa iubită, până la aromire. El, ca un cotoi pe o ștreașină de casă, noaptea, sub lumina lunii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu tristețe spre ușa grajdului. O pală de vânt a răscolit frunzele moarte căzute prin curte și 110 s-a repezit spre ușa grajdului zgâlțâind o din țâțâni... Odată cu aceasta, Toaibă a auzit din nou ca prin vis același nechezat chemător... „Să știi că am cam început să iau câmpii. Da’ mai bine să văd eu de ce mi se tot năzare că aud ba nechezat, ba sforăit de cal?” Cu acest gând înfipt în minte a golit îndată paharul și a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]