1,478 matches
-
chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
publicației (căci, avea o zi fixa, parcă 24 ale lunii). Țin minte că primul număr care mi-a căzut În mînă era din noiembrie 1964, și-i avea pe copertă pe Mela Ursu și G. Mottoi, iar jos, În dreapta, Întrun chenar roșu, era scris titlul anchetei numărului :”Cum stăm cu critica teatrală?”. Au trecut 44 de ani și nu pot uita acea copertă, care a deschis, pentru mine, dorința de-a mă dedica teatrului... Revin la publicația din Bănie : redactorii ei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aștepta gata de atac, o mașină de scris Olympia însoțită de un vraf de indigouri și de un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărută în chenarul ușii care, deschisă, parcă decupa cerul cu firave caiere de nori scămoși, părea că trupul ei, unduind, electriza întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și inima din piept începea să-mi bată mai tare. La sfârșitul filmului, nu-mi venea să cred că toți oamenii aceia frumoși și parcă nemuritori, aveau să dispară cu totul în peretele pe care era trasat cu un simplu chenar negru și dat cu lapte de var, adică ecranul. Directorul Bogdan Paloș, artist el însuși, deosebit de cunoscut pe parcursul a zeci de expoziții de acuarele în județ și în afara județului, îmi păru însă de la început, un om de aur. Mai întâi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Deodată, aflat la brațul Reliei, într-o mare de lume în doliu, mă simt scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte. Apărut ca altădată în bibliotecă, în chenarul ușii imaginare, care parcă decupa din nou cerul cu firave caiere de nori scămoși, trupul ei unduind, pare că îmi electrizează și-acuma întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
femeia Îți smulge fotografia din mână și pleacă lăsându-te singur la masa metalică a bistro-ului. Încerci să te stăpânești, să-ți pui ordine În gânduri, să-ți aduci aminte cu precizie anul și data care erau scrise pe chenarul alb al fotografiei. Privești fețele oamenilor și auzi ca printr-un perete gros de cărămidă sporovăiala veselă din bistro. Îți atrage atenția părul negru-albăstrui dat cu gel, al unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă ochii de la carte la telefon, formând un număr; butonașele verzi se aprind în penumbră. Verde aprins pe fondul roz al unghiei ei. Cartea de vizită are chenar aurit. Își îngroapă telefonul în părul roz, adânc. Zice în telefon: — Da, sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să mai otrăvesc și sufletul ei cu durerile noastre, decît, poate, dacă aș fi sigur că învață ceva din ele, și-aș fi făcut-o, altădată, nu acum, la sfîrșitul acestei zile de lumini și umbre, pete și culoare, în chenarul căreia, ea, Doina, trebuie să rămînă teritoriul adolescentin, interogativ, pornită cu fruntea sus, lucid, să înfrunte existența." Despre bunicul meu, răspunde tăios Doina cel care, la vremea senectuții, iese la marginea satului și crește în ascuns, poate chiar numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș fi putut spune, la fel de bine, și Poarta Cerurilor. După asta, am cam abandonat subsolul pentru cărțile infinit mai interesante de la etaj. Camere Întregi de cărți, unele deasupra celorlalte. Unele volume erau legate În piele și aveau paginile marcate cu chenar de aur, deși eu personal preferam edițiile broșate, și În primul rînd pe cele de la New Directions, cu copertele lor alb-negru, și pe cele sobre și austere de la Scribner’s. Dacă aș fi o persoană care citește În parc, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aici împreună cu noi. Cu o voce joasă, aproape o șoaptă, Lady Zdreanță întreabă diamantul: Tu ești? Gemulețele pătrate de sticlă care trebuie sparte doar în caz de incendiu au fost deja sparte. Miss America sparge toate panourile încadomnișoarate cu un chenar roșu de metal, alături de care atârnă în lanț un ciocănel. Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vă construi un viitor ca poet/romancier/domnișoaramaturg profesionist. Înainte de-a fi prea târziu, trăți viața pe care o visați. Locuri foarte limitate. Anunțul era tipărit pe o carte de index. Pe un cartonaș de rețetar. Înconjurat cu un chenar întrerupt, ca un cupon de decupat. Și dedesubt era un număr de telefon. Era numărul doamnei Clark, prins în pioneze de panoul de plută din holul bibliotecii. Lângă toaletele din spatele supermarketului. La spălătoria de haine. Anunțul ăla pe o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor. Toate lucrurile negre din amfiteatru, fiecare spătar de scaun și margine de covor, sunt accentuate de același chenar auriu intens. Dacă vreți cu tot dinadinsul, firetul e din aur adevărat. Fiecare încăpere depinde de ce credeți. Înveștmântați în mătăsurile și catifelele ca din povești, acoperiți cu sânge uscat, grupul nostru e negru și se mișcă prin întunecime. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să facă și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt, ziarul pe masă, deschis la pagina cu locurile de muncă. Luă fetița în brațe pentru a savura, împreună, minunea pregătită de mama. Luanei îi căzură ochii pe anunțul încadrat cu chenar. Se așeză și-l citi cu atenție. Privirea i se lumină. Știi pe unde vine strada asta? îl întrebă arătând cu degetul pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După aceea mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
totul și-ți explică în felul ei, foarte clar, cu multă seriozitate problema. Dar haideți în casă să vă dau de mâncare, să vă fac o cafea. I-a invitat într-un hol larg acoperit cu persan albastru, având un chenar complicat la mijloc, i-a poftit să șadă și a dispărut pe una dintre ușile de stejar masiv. Carmina s-a așezat într-un fotoliu, Ovidiu pe canapea. Biblioteca aflată între uși era înaltă până în tavan, plină de cărți polițiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
total, cincizeci și două. Închipuiau În dispunerea lor o uriașă tablă de șah pe care rămăsese un loc liber. Aștepta un desen, sau, mai degrabă, Întoarcerea unul desen a cărui urmă era imprimată În spoiala cu humă a atelierului. În chenarul ușor umbrit pe margini al nudului absent era o literă dintr-un alfabet necunoscut, sau intenționat complicată până la o apropia de o hieroglifă. Dacă nu cumva era chiar punctul, sau expresia ultimă a formei Îndelung căutate. 40. Ești din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în nuanțe deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-am uitat înăuntru, după care, doar ca să fiu sigur, am întors plicul cu susul în jos și l-am scuturat. Nimic. Nici o poză, nici un negativ. Plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se revărsa peste câmp și deopotrivă peste cer, și cobora ca un fluviu de lavă albă până la picioarele lui. El era deja intrat adânc în spațiul ferestrei. Și fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a trezit cu imaginea acestui om în minte, ce a mai stăruit o vreme. Peste câteva zile, a dat peste articolul tăiat de ea din ziar despre Ouro Prieto. A remarcat poza lui Jorges, care o privea intens din chenarul paginii, la fel de intens și cu aceeași căutătură ca cea a omului din vis. Darea de seamă Într-o zi, a întâlnit în parc un tânăr frumos. A întrebat-o dacă se poate așeza pe bancă lângă ea. Parcul era gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde a mării de cea de azur a cerului. Iar incerta și în același timp deosebit de clara mea amintire nu putea desluși sensul acelei plaje izolate pe un povârniș atât de înalt, la marginea unei mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la un etaj superior, din cauza caselor și a zidurilor îmbrăcate în alb și în albastru de la jumătate în jos. De altfel, acolo, sus, totul poartă haina albă a spiritelor sau albastrul cerului: de la arborii cu trunchiurile vopsite parțial în alb, chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil, roșeața violentă a trandafirului de plastic, înțepenit în glastra de plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îngeri din pănușă de popușoi, apoi îi lăsai slobozi în cer. Pășește! În cealaltă palmă fântână adâncă. Prăbușirea e pe măsura înălțărilor. Focul de sub icoană, scară spre cer. Așa simțea, așa îi venea să strige. Agonia stafidea trupul, dorul decupa chenare de fotografii, sufletul ca niște ferestre sparte se deschidea spre cer: Îmi ajunge, Stăpâne! Lasă-mă să trec dincolo! Vreau să cobor, să urc. Ajută-mă să mă culeg din toate cele ce nu sunt ale lor și nici ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate, literele precum niște păsări aliniate pe firile de telegraf, în jurul lor, chenar auriu. Poveștile frumoase, la un moment dat, se amestecă, se omogenizează, se topesc în același tipar al așteptărilor, poveștile frumoase se rostesc singure. Dai prima pagină, intri într-o lume uniformă, umbrele răzlețe se descompun aproape identic. În locul lor, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pagină, fotografie color: el și nenea Matei într-un tablou fără ramă: "Evadații de la Socola sunt liberi printre noi." În colțul din stânga, sus, ca o viză de liberă trecere, portretul binevoitor al doctorului Chelemen; dedesubt, la talpa gazetei, într-un chenar negru, fapt divers: paznicul, întins pe un cearșaf alb, își continua somnul, țigara pe jumătate fumată, între degete. Mirosea a piele arsă până în gara Nicolina. (Despre Matei, psihopatul de la Socola, un medic a scris o carte, apoi și-a violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coloniale. Dar, în mod sigur, aceleași țări sunt cele care, poate de peste treizeci sau patruzeci de ani, au sfârșit aproape toate prin a se angaja într-un proces de reducere drastică a cuplului "fertilitate natalitate" (a se vedea următoarele două chenare). Chiar dacă multe țări sărace sunt departe de a pune capăt unei situații considerate, cel mai adesea, de sărăcie extremă, multe din ele (și nu dintre cele mai mici) au făcut totuși destule progrese economice și sociale, începând din 1950, pentru
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]