99 matches
-
un glas, care ne cheamă, nelegat de Persoana de unde pornește, ci vedem spiritual fața Celui ce ne vorbește, simțind prezența Lui. Îl simțim pentru că este și sălășluiește în noi, unit cu noi, îndumnezeindu-ne, făcândune capabili de acest dialog<footnote Chișcari Ilie, op. cit., p. 600. footnote>. Atingând acest stadiu al înălțării spirituale, am putea avea impresia că dorința sufletului este satisfăcută, deoarece el aspira să fie unit cu Cel Preaiubit și acest lucru îl vedem acum îndeplinit. „Căci cine n-ar
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
cunoscute, ci sufletul urcând printr-o altă dorire mai mare spre alta mai de sus, într-o urcare necontenită, înaintează de-a pururi, prin cele și mai înalte, spre Cel nehotărnicit”<footnote Ibidem, omilia a VIII-a, p. 223; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 600. footnote>. Astfel, „ ... se cuvine să fericim sufletul pentru acestea, ca pe unul ce a ajuns în urcușul spre înălțime la treapta cea mai de sus între cele dorite. Căci ce fericire mai mare s-ar putea
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
XLIV, col. 1225CD. Idealiștii alemanzi preiau această temă, dar într-un mod mult mai sumbru: privesc tristețea creaturii ca fiind cauzată de faptul că nu poate fi Dumnezeu (Schelling); cf. Hans Urs von Balthasar, Présence et Pensée ..., p. 75 la Chișcari Ilie, op. cit., p. 611. footnote>. Această situație îl face pe Hans Urs von Balthasar, care consideră filosofia că filosofia Sfântului Grigorie de Nyssa este una a insatisfacției și a disperării, să se întrebe la un moment dat despre faptul că
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
mai departe același von Balthasar afirmă: „Găsim de fapt la sfârșitul acestei filosofii a chipului ceva care seamănă cu o resemnare și care nu ar fi altceva decât o formă îndulcită a «disperării» și «tristeții»”<footnote Ibidem, p. 99; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 611. footnote>. Această dorință etern nesatisfăcută ar ascunde, sub forma unei nostalgii crescânde, disperarea unei conștiințe. Balthasar sugerează că această metafizică a devenirii și dorinței greșește doar pentru că se bazează pur și simplu pe o analiză a
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
el” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, III, p. 355.), așa încât „nu plânsul îl laudă Cuvântul, ci cunoștința binelui, căreia îi urmează pătimirea întristării pentru motivul că nu mai are în viața de față ceea ce dorește” (Ibidem, p. 351); cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 613. footnote>. Trebuie remarcat faptul că, deși afirmăm importanța deosebită a epectazei în viața duhovnicească și că e o condiție naturală a sufletului, ea nu poate fi separată de celelalte aspecte ale procesului de desăvârșire. Epectaza este
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
metri, denumită ostie. De multe ori, peștii cei mai mari, răniți pe spate, scăpau doar cu o cicatrice până la viitoarea confruntare. Un alt gen de pescuit pe care-l practicam noaptea era cel cu cârlige mari și peștișori vii îzvârlugi, chișcari, boiști) înfipți în tija cârligului legat de o sfoară lungă cam de un metru, fixată prin laț de o lespede în mijlocul râului. Improvizam semne pe mal din bețe sau pietre, iar a doua zi, în zori, reveneam să scot cârligele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
neagră și mi s-o făcut și mie de-un crăpcean la tigai’; ș’ de-o știuculiță pi jăriță; de-on lin, c-on păhar di gin; și, dacă dă Domnu din ceri’ să prind pi pământ ș-oleacă de chișcari, din ceia mari... ș-alunecàri... Ia dă tu, fimèi’, ciorpacu’, să-l prindem și pe racu’... - Și raportu? - Raportu - să mai aștepte, că nu i-o cădè rangu’! Mâne-l dau - că ce era să fac sângur-sângurel... Pe-ntunerică șî pi ploai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu repetir, ca la tractir! Mai Întâi ș’ mai al doilea, o plachie cum numai baba mè s-o facă știe - pi negustate, aista-i sicretu! Ș’ dacă mai rămâne loc la burdihoc, mai Întâi ș’ mai al treilea, niște chișcari În spuză, știi còle, cu mojdei din cel... Moș Iacob Își zicea poezia - poezie, fiindcă Mătușa Domnica nu ne dădea chiar ce zicea el că are să ne deie. Dar Într-o zi, când să ne-așezăm la masă - cea rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de coniac din pahare, după care s-au ridicat și au plecat. Eu îmi termin de băut berea și ies în parcul cartierului să povestesc, la rându-mi, vreunui amic ce mi-ar ieși în cale cele auzite. PĂLĂDOAIA ȘI CHIȘCARUL (După o întâmplare la care autorul a fost martor în copilărieă Era pe la jumătatea lunii lui cuptor, în apropiere de sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de simțeai că te topește arșița soarelui. Abia ajuns acasă cu vitele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor sau cu surori mai mari. Găsim loc bun unde speram să prindem porcușori, zvârlugi, cărășei sau chișcari, cum li se spune pe la noi, iar în alte părți-țipari. Gârla, așa-i spunem, e un râu care vine de la 7080 de km dinspre miază-noapte, ca apoi să o ia puțin spre răsărit și deodată o cotește spre apus. Își
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
chiloți pe timp de vară pe atunci, nu ca astăzi. Și apoi peștele trebuia simțit când ar fi atins pulpele picioarelor, după care femeile îl prindeau, nu cu multă greutate. Când una prindea un pește mai mare, un cărășel sau chișcar îl ridica în sus să vadă și alții prada. Porcușorii și zvârlugile le prindeam eu chiar ușor, că învățasem a prinde pește de pe la cinci-șase ani, când părinții mei duceau cânepa la topit, în gârlă și cum apa nu era mare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ale altor buruieni care creșteau în apă. La fel și tata. Cu meșteșugul pe care-l deprinsesem de mic, împreună cu Aurică începem a prinde pește, luându-ne la întrecere cu mătușa Pălădoaia. Eu spun drept că mă cam temeam de chișcari, care seamănă cu niște șerpișori, sunt iuți și au la baza gâtului niște țepi întorși cu care te pot agăța de mână, înțepândute. Dar, deși îmi era frică, atunci când îl simțeam, îl prindeam repede și-aruncam pe mal de unde îl
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
În sat se știa că el deoche. Pe noi nu ne-a deocheat, dar pe mătușa Pălădoaia, cred că da, fiindcă la un moment dat sare în sus speriată și începe a striga. Se chinuia să scoată dintre picioare un chișcar. Cum nu l-a putut scoate, stând în apă, a ieșit pe mal fugind și strigând cât o ținea gura, scuturându-și picioarele cu rochia ridicată deasupra brâului de se vedea trupul de la brâu în jos în toată goliciunea. - Văleu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
parcă indignată, i-a strigat: - Vezi-ți de păscut vacile dumitale și nu te uita la curul meu! Cum moș Costache era și un hâtru la cei aproape optzeci de ani, i-a răspuns: - Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde nu a mai intrat alt chișcar de la moartea lui bărbat-tu. Și dă-i pe râsete. - Să-ți hie rușine, om bătrân ce ești! Și cum biata femeie se zbătea și-și scutura corpul într-o parte și alta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de păscut vacile dumitale și nu te uita la curul meu! Cum moș Costache era și un hâtru la cei aproape optzeci de ani, i-a răspuns: - Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde nu a mai intrat alt chișcar de la moartea lui bărbat-tu. Și dă-i pe râsete. - Să-ți hie rușine, om bătrân ce ești! Și cum biata femeie se zbătea și-și scutura corpul într-o parte și alta, a băgat bine mâna între picioare și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bărbat-tu. Și dă-i pe râsete. - Să-ți hie rușine, om bătrân ce ești! Și cum biata femeie se zbătea și-și scutura corpul într-o parte și alta, a băgat bine mâna între picioare și trage afara ditamai chișcarul lung de vreo două palme, cu un cap gros. Noi am crezut că-l va arunca, dar ea cu chișcarul în mână s-a întors la locul unde-și avea oala cu peștele prins, luând din mers o scurtătură de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
zbătea și-și scutura corpul într-o parte și alta, a băgat bine mâna între picioare și trage afara ditamai chișcarul lung de vreo două palme, cu un cap gros. Noi am crezut că-l va arunca, dar ea cu chișcarul în mână s-a întors la locul unde-și avea oala cu peștele prins, luând din mers o scurtătură de băț și bătea chișcarul cu o furie nebună, pedepsindu-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
două palme, cu un cap gros. Noi am crezut că-l va arunca, dar ea cu chișcarul în mână s-a întors la locul unde-și avea oala cu peștele prins, luând din mers o scurtătură de băț și bătea chișcarul cu o furie nebună, pedepsindu-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne hotărâm să plecăm acasă. Să nu credeți că ne lăudăm
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne hotărâm să plecăm acasă. Să nu credeți că ne lăudăm, dar prinseserăm mulți porcușori și zvârlugi și câțiva cărășei, chiar și vreo doi-trei chișcari mai mici, cât mama să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo. Când ajungem la locul știut, ia-i de unde nu-s
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vreun pește mare, vreun criminal, vreo lepră mare care se pocăiește, vreun nebun mare care s-a dat pe brazdă, atunci zic io că-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care-i strângi cu sacoșa găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba cred că-i și cu capsa pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
duzină de neveste, cu acte în regulă...! Și pe tine te iau să le faci planificarea... la rînd... să nu iasă intrigi... otrăvuri și păruială... Octav: Mamă, ce te mai pricepi tu s-o ștergi din calea răspunsurilor... Fugi... luneci... Chișcarule! Groparul: Da de unde...! Eu stau... dar nu știi tu să mă primești... Hai să ne-mpăcăm... și dă drumul la casetofonul ăla... poate o să mai vorbim puțin... (pe fondul muzical... dezlănțuit, intră preotul și dascălul; par destul de iritați... dar, bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe râul Jijia, vechea albie minoră a Jijiei s-a transformat într-o apă stătătoare fără aport de apă permanent, fiind supusă colmatării și eutrofizării. Prin această transformare, biocenoza inițială cu o ihtiofaună caracterizată de specii reofile valoroase (scobar, mreană, chișcar întâlnit numai în acest habitat din Moldova!) a fost înlocuită de o asociație caracterizată printr-un număr redus de specii (puțin valoroase), adaptate la noile condiții de viață, și puțini indivizi. Ținând cont de importanța pe care o prezintă acest
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
și a se lăsa mâncată. Se vorbește cu voluptate de bogăția în vânat a țării (urși, mistreți, cerbi, capre negre, cocoși de munte, ierunci, dropii, spîrcaciu, potârnichi, prepelițe, sitari, begaține, puhoieri, nagâți, rațe, lișițe, gâște, gîliți, lebede), de raci și chișcari, de crapi prinși iarna prin copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul gastronomic se bizuie pe o degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare apropiere de starea de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
duzină de neveste, cu acte în regulă...! Și pe tine te iau să le faci planificarea... la rînd... să nu iasă intrigi... otrăvuri și păruială... Octav: Mamă, ce te mai pricepi tu s-o ștergi din calea răspunsurilor... Fugi... luneci... Chișcarule! Groparul: Da de unde...! Eu stau... dar nu știi tu să mă primești... Hai să ne-mpăcăm... și dă drumul la casetofonul ăla... poate o să mai vorbim puțin... (pe fondul muzical... dezlănțuit, intră preotul și dascălul; par destul de iritați... dar, bine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]