229 matches
-
parte, a analizat reprezentările lui Iffland Bottiger în scrierea sa: Dezvoltarea jocului lui Iffland în 14 reprezintațiuni pe teatrul din Weimar. Lipsca, 1796, totuși opul întreg nu se bazează decât pe supozițiunea cea justă a conștiinței lui Iffland, celei foarte chiare și pătrunzătoare până-n minuțiozități, pe cari opul adică s-a-ncercat au o urmări cu esactitudine. Sânt o samă de zicale cari-au prins un fel de autoritate. Între acestea e și sentința cea adesea pronunțată cumcă Seydelmann ar fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În căruța domnului/ de la apa somnului - / Gheorghe Șincai, tatăl/ și fiul/ răposatul/ și viul...// La râul Vavilonului/ au pe ce tărâm/ doisprezece fiii omului/ plânsem/ și-acolo-l văzum.// Departe de țeară/ la râul ce cure/ plânsem de apa noastră chiară/ și cu trei gure:/ Câte-or fi toamne/ de când am purces/ și ne-am dat pre mâna ta, Doamne,/ cu mult înțăles?” Vine iarba (1968) aduce în prim-plan satul matrice, evitând din nou orice reprezentare pitoresc-idilică. Vitalitatea naturii, lumea
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Ungaretti, Poeme, Timișoara, 1943; Umberto Saba, Poeme, Timișoara, 1944; Eugenio Montale, Poeme, Timișoara, 1945; Henri Delacroix, Plăcere și durere, Timișoara, 1946; Salvatore Quasimodo, Poeme, Timișoara, 1946; Giacomo Leopardi, Către Italia, București, 1956; Friedrich Hölderlin, Poezii, pref. trad., București, 1969; Piero Chiara, Cu fața la pământ, București, 1969, Împărțeala, Timișoara, 1994; Friedrich Novalis, Poezii, pref. trad., București, 1969; Nello Ponente, Modigliani, București, 1970; Giuseppe Gatt, Gainsborough, București, 1971. Repere bibliografice: G. M. Ivanov, Primăvara literară în Banat, RML, 1939, 37; Lucian Costin, Noul scriitor
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul motănimei îl desfășură-nainte! Ah! atei, nu tem ei iadul ș-a lui Duhuri - liliecii? Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Luke? Și ea de ce n‑o fi vrut să amâne întâlnirea? Adică, chiar nu vrea să‑l vadă? — Rebecca, cine te vopsește culoarea asta? zice Elinor brusc. — E... chiar a mea, zic, atingându‑mi cu un gest nervos o șuviță. — Chiara? mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. Și la ce salon lucrează? O secundă sunt redusă la tăcere. — Îhm... păi... rostesc în cele din urmă. De fapt... eu... nu știu dacă ați auzit de el. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Manifestul pictorilor futuriști“ (25 martie 1910), „Manifestul autorilor dramatici“ (15 martie 1911), „Manifestul tehnic“ și „Manifestul muzicienilor“ (august 1912), inclusiv violent misoginul „Manifest al femeii“ (mai-iunie 1912); este, apoi, prezentat faimosul discurs antiromantic al lui Marinetti de la Veneția („Uccidiamo il chiaro della luna!”) și este rezumat procesul intentat la Milano în ianuarie 1911 (15 februarie-1 martie 1911), cu o declarație de solidaritate ca din partea „lumii civilizate”, față de poetul italian. În numărul din martie-aprilie 1912 este preluată o cronică din Mercure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar asta-l ajută mult să urce mai ușor și ultima rampă. Aruncă o privire la ceasul de la mână Înainte să introducă cheia În ușă. Nouă treizeci. Chiara avea să fie Încă trează, așa că o putea cel puțin să o sărute de noapte bună și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o putea cel puțin să o sărute de noapte bună și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru a șapte suta oară. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se Îndrăgostesc, dar el are o soție nebună Încuiată În pod, așa că nu se poate căsători cu ea, chiar dacă sunt Îndrăgostiți până peste cap. Tocmai am ajuns la partea când are loc un incendiu. Sper să ardă de vie. — Cine, Chiara? Întrebă el. Guvernanta sau soția? — Soția, prostuțule. — De ce? Ca Jane Eyre, zise ea, pocind numele, să se poată căsători cu Mister Rochester, nume pe care-l schimonosi la fel de tare. Fu pe cale să mai pună o Întrebare, dar fetița se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Avea să fie tot acolo și tot al lor și dimineață. — Să pun astea În chiuvetă În locul tău? Întrebă el, referindu-se la veselă, fără să fie convins de Întrebare. Nu. Le pun eu. Tu du-te și spune-i Chiarei să meargă În pat. Cu farfuriile s-ar fi descurcat mai ușor. — S-a stins incendiul? Întrebă el când intră În camera de zi. Fetița nu-l auzi. Era la sute de kilometri și de ani depărtare de el. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Era la sute de kilometri și de ani depărtare de el. Stătea adusă de spate În fotoliu, cu picioarele Întinse În față. Pe brațul fotoliului erau două cotoare de măr, iar pe podea, lângă ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de ani depărtare de el. Stătea adusă de spate În fotoliu, cu picioarele Întinse În față. Pe brațul fotoliului erau două cotoare de măr, iar pe podea, lângă ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat. Ea Întoarse pagina. — M-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat. Ea Întoarse pagina. — M-ai auzit, Chiara? E timpul să mergi În pat. Încă citind, fetița se ridică din fotoliu Într-o mână. La capătul paginii, făcu o pauză destul de lungă, să ridice privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și seama că era tatăl ei. Își coborî imediat privirea În pagină, dându-l uitării. — Chiara, e timpul să mergi În pat. Ea Întoarse pagina. — M-ai auzit, Chiara? E timpul să mergi În pat. Încă citind, fetița se ridică din fotoliu Într-o mână. La capătul paginii, făcu o pauză destul de lungă, să ridice privirea din carte și să-i dea un sărut, apoi plecă, ținând degetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai atentă. Viața creștină Într-o epocă a Îndoielii, Transcendența spirituală și Iisus: viața ideală. Autorul celei din urmă era reverendul Michael Foster. Tatăl lui? Muzica era, credea el, rock. Recunoscu unele dintre nume, căci Îi auzise pe Raffaele și Chiara pomenindu-le; se Îndoia că ar fi recunoscut muzica. Porni CD player-ul și apăsă tasta „Eject“ de pe panoul de control. Ca un pacient care-i arată doctorului limba, acesta se deschise și scoase tăvița pentru CD. Goală. O Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
știa că se va Întâmpla, bila se strecură la locul ei de drept În numărul 28 și el câștigă mai bine de trei milioane de lire. Salariul aproape pe-o lună, o vacanță pentru ei la vară, un computer pentru Chiara. Privi cum grebla crupierului alunecă spre el, Împingând jetoanele cuvenite pe postav până ce se opriră În fața sa. Le ridică În căușul palmelor, Îi zâmbi Paolei și, pe cea mai puternică voce pe care-o auzise la Casinò de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Înțeles. — Și dacă Patta nu Încearcă să te oprească? Brunetti ridică din umeri. Va aștepta și va vedea. Paola luă farfuriile. — Desert? El scutură din cap. — La cât se Întorc acasă copiii? Făcându-și de lucru prin bucătărie, ea răspunse: — Chiara vine pe la nouă. I-am spus lui Raffaele să vină până la zece. Diferența din felul cum se exprimase spunea Întreaga poveste. — Ai vorbit cu profesorii lui? Întrebă Brunetti. — Nu. E prea devreme, mai este din an. Când e prima ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcut. Uită-te la televizor. — Urăsc televizorul. Atunci, ajută-mă să spăl vasele. — Ador televizorul. — Guido, repetă ea nu exasperată, dar nici departe de asta, ridică-te doar și pleacă de lângă mine. Auziră amândoi sunetul unei chei În broască. Era Chiara, deschizând ușa zgomotos și scăpând un manual școlar când intră În apartament. Străbătu holul spre bucătărie, Își sărută ambii părinți și se duse lângă Brunetti, cu mâna pe umărul lui. — E ceva de mâncare, mamă? Întrebă ea. — Nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
rău: — Bun, te-am prins. Mărturisește. Unde le ții? — O, papà, Încetează, zise ea, zbătându-se de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar apoi mi s-a făcut din nou foame. Ție nu? — Tatăl tău așteaptă de obicei măcar o oră, Chiara. Apoi, cu mai multă blândețe, Paola Întrebă: — Fructe? Un sandviș? — Amândouă? se rugă ea. Pe când Chiara termină un sandviș, o chestie masivă plină cu prosciutto, roșii și maioneză, apoi Înghiți două mere, se făcu timpul să meargă cu toții În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar apoi mi s-a făcut din nou foame. Ție nu? — Tatăl tău așteaptă de obicei măcar o oră, Chiara. Apoi, cu mai multă blândețe, Paola Întrebă: — Fructe? Un sandviș? — Amândouă? se rugă ea. Pe când Chiara termină un sandviș, o chestie masivă plină cu prosciutto, roșii și maioneză, apoi Înghiți două mere, se făcu timpul să meargă cu toții În pat. Raffaele nu se Întorsese până la unsprezece treizeci, dar Brunetti, trezindu-se În timpul nopții, auzi ușa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
alt om: prietenos, jucăuș, deseori drăgăstos. Îl disprețuia. În duminica aceasta, Brunetti se trezi la șapte, gândindu-se la ce ar putea face cu banii pe care-i câștigase la cazinou. I-o putea lua Înainte socrului său cumpărându-i Chiarei un computer. Își putea lua o nouă haină de iarnă. Puteau merge cu toții la munte o săptămână În ianuarie. Zăcu În pat o jumătate de oră, cheltuind și răscheltuind banii, apoi fu În cele din urmă alungat de acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un vag iz de la peștele ce se vindea acolo de sute de ani. Traversă un pod, se Întoarse la stânga și intră Într-o pasticceria. Comandă o duzină de foietaje. Chiar dacă nu le mâncau pe toate la micul-dejun, era sigur că Chiara avea să le dea gata În cursul zilei. Probabil În cursul dimineții. Balansând pachetul dreptunghiular În palma Întinsă, se Întoarse spre Rialto, apoi coti la dreapta și o luă Înapoi spre San Polo. La Sant’ Aponal, se opri la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
citească Paola În ziua aceea. Din nou acasă, treptele părură să nici nu existe când urcă la apartament. O găsi pe Paola În bucătărie, cu cafeaua umflându-se În ibric. Din capătul holului, Îl auzi pe Raffaele cum striga la Chiara prin ușa de la baie: — Hai, grăbește-te. Ai stat acolo toată dimineața. A, poliția apei reintrase În serviciu. Puse pachetul pe masă și desfăcu hârtia albă. Mormanul de foietaje strălucea de zahăr topit și câteva fire de zahăr pudră plutiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acesta, lungul drum cu barca spre insulă, soarele scânteind pe harababura aiuritoare a caselor colorate țipător pe măsură ce se apropiau de ele, Îi Înălță sufletul și mai mult. — Bună ideea, fu ea de acord. Și ce facem cu copiii? — Întreabă-i. Chiara va dori să vină. — Bine. Poate că va vrea și Raffi. Poate. Paola aruncă spre el Manifesto și luă Corriere. Nu avea să se facă nimic, nici un gest de Îmbrățișare a acelei zile glorioase, până ce nu avea să fi băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]