193 matches
-
când ai chef. Se Îndreaptă cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
magazin cu cadouri pentru copii, din Guilford. E de pânză albă cu inimioare roșii cu tot felul de inscripții peste ele, și o folosesc drept port‑fard. — Ăsta e tot? zice Luke, uimit, și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. Ha! Îi arăt eu cine își ia cel mai puțin bagaj. Sunt atât de încântată de mine. Nu am la mine decât trusa de machiaj și șamponul - dar Luke nu are nevoie să știe asta, nu? Da, ăsta e, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Daily World să te fotografieze cu obiectivul de distanță? — Nu. — Tu i‑ai sunat și le‑ai oferit un material în exclusivitate despre obiceiurile tale, propunându‑le și câteva variante de titluri defăimătoare? — Nu. Nu‑mi pot reține un mic chicot. — Deci. Mă privește întrebător. Totul e din vina ta pentru că... — Am fost naivă. Ar fi trebuit să‑mi dau seama. Trebuia să... mă aștept la asta. Am fost o proastă. — Ai avut ghinion. Ridică din umeri. Poate ușor nechibzuită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică‑sa vacă? Suze e atât de șocată, că nu‑mi pot reprima un chicot firav. — Păi, dacă asta e! E oribilă. Și nici măcar nu‑l iubește. Dar el nu vede asta... nu vrea decât să pună pe picioare cea mai mare afacere din lume, ca s‑o impresioneze pe ea. Numai la asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun, aprobând din cap de parcă ăsta ar fi un scenariu perfect rezonabil. Dar îmi simt colțurile gurii fără stare și o presiune ciudată ridicându‑mi‑se în piept - jumătate șoc, jumătate râs isteric. Zău așa, Tarquin. Tarquin! Un scapă un chicot și îmi duc repede mâna la gură. Nu râde! se tânguie Suze. Știam c‑ai să râzi! — Nu râd! protestez. Mi se pare super! Nu‑mi pot opri un hohot și încerc să mă prefac că tușesc. Scuze! Scuze. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
buton, începe să‑mi sune mobilul în geantă și tresar, speriată. Drace, telefonul! Slavă Domnului că nu s‑a întâmplat cât stăteam ciucită în spatele biroului lui Mel! — Alo? zic, intrând în lift. — Bex! Suze sunt. — Suze, zic și scot un chicot. Nu‑ți trece prin cap în ce belea erai să mă bagi! Dacă sunai acum, să zicem, cinci minute, ai fi... — Bex, fii antenă, zice Suze însuflețită. Tocmai ai primit un telefon. — Da? Apăs pe butonul de parter. De la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în cabina de machiaj. Ea e Becky... — Zelda, o cunoaștem pe Becky, spune Chloe, care m‑a machiat de când am apărut prima oară la Cafeaua de dimineață. Se strâmbă spre mine în oglindă și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. — Sigur c‑o cunoști! Scuze, Becky, dar în mintea mea ești la categoria invitați! Acum, Chloe. Și n‑o aranja prea tare. Nu vrem să arate prea fericită și radioasă, nu? Coboară vocea. Și vezi, dă‑i cu rimel rezistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
femei. Aproape toate. Mama tace, cu ochii uscați. Nora lui Maxim, hâtra de Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte ș’ te-om agiunge noi din urmă... Ci zâceț, măi? Hă-hă-hăăă! - Sunteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și eu ce făcuse ea. N-a mers. Din pricina apei. Îmi intra În gură, mă Îneca, așa i-am văzut-o bine de tot, era perjulie, cu limbica de mușcată răsărită ca un. Ca o. Tot mai bine ca-un: chicot. De aici, din calidor o văd, o miros, o simt cu pielea udă pe la trup o simt și o aud pe la trup, când ne aveam noi bine pe la trup, În apă - zice, cu ochii mâțați, taman ca Tecla: - Varvarule! Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Da? —Nu-ți fie teamă să-i ții piept lui Jenny atunci când sare calul. Poate că nu e firea ta să ripostezi, dar dacă ai să reușești, din când în când, o să vezi rezultatele, a explicat el îngăduindu-și un chicot scurt. O iubesc la nebunie, dar uneori are nevoie să-i mai reteze cineva nițel nasul. Susan s-a prefăcut speriată, după care a izbucnit și ea în râs. —Mulțumesc pentru sfat. O să-ncerc să-mi fac curaj. Ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care-l făcea barca spintecînd apa, simți În inimă un cîntec ciudat și adînc. Așa se simțea mereu cînd se-ntorcea acasă. „Sper să-mi repare brațul“, se gîndi. „Am mare nevoie de brațu’ Ăsta.“ Denunțul Mai demult, În Madrid, Chicote era un fel de The Stork, fărĂ muzică și debutante, sau semăna cu ce ar fi barul masculin Waldorf dacă ar primi și fete Înăuntru. Înțelegi, le lăsau să intre, dar era un loc pentru bărbați iar ele n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Stork, fărĂ muzică și debutante, sau semăna cu ce ar fi barul masculin Waldorf dacă ar primi și fete Înăuntru. Înțelegi, le lăsau să intre, dar era un loc pentru bărbați iar ele n-aveau nici un fel de statut. Pedro Chicote era proprietarul localului și avea genu’ de personalitate care asigură succesul unui bar. Era un barman minunat, mereu vesel, amabil și plin de entuziasm. Entuziasmul e ceva destul de rar În zilele noastre, și cei care-l au, nu-l au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mereu vesel, amabil și plin de entuziasm. Entuziasmul e ceva destul de rar În zilele noastre, și cei care-l au, nu-l au pentru mult timp. Și n-ar trebui confundat cu capacitatea unuia de a se da-n spectacol. Chicote avea entuziasm și nu era deloc ceva fals, contrafăcut. Mai era și modest, un om simplu și prietenos. Chiar că era la fel de amabil și incredibil de eficient ca George de la barul Ritz din Paris, și cei care mai știu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cea mai flatantă comparație pe care o poate face cineva; și barul era În regulă. Pe-atunci, tinerii snobi de bani gata din Madrid pierdeau vremea printr-un local care se numea Nuevo Club, În timp ce tipii de treabă mergeau la Chicote. Erau mulți de care nu-mi plăcea, ca și la The Stork, de altfel, dar nu pot să zic c-am intrat vreodată acolo și atmosfera nu era plăcută. Și unu’ din motivele pentru care era așa era că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
c-am intrat vreodată acolo și atmosfera nu era plăcută. Și unu’ din motivele pentru care era așa era că acolo nu se discuta niciodată politică. Erau niște cafenele În care puteai să mergi doar pentru politică, dar nicodată la Chicote. Se vorbea În schimb din plin despre celelalte cinci subiecte, și seara apăreau acolo cele mai frumoase fete din oraș; chiar că era locul din care putea Începe o seară, și cîte seri frumoase n-am Început acolo. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lume; toți cei care stăteam pe-acolo iubeam foarte tare locul Ăla. Și Încă ceva - băuturile erau foarte bune. Dacă cereai un martini, păi Ăla era făcut cu cel mai bun gin pe care-l puteai găsi, și tot la Chicote mai găseai whisky la butoiaș adus din Scoția, care era atît de bun față de marile mărci, Încît nici nu se punea problema să-l compari cu un whisky obișnuit. Ei, și cînd s-a declanșat revolta, Chicote era În San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și tot la Chicote mai găseai whisky la butoiaș adus din Scoția, care era atît de bun față de marile mărci, Încît nici nu se punea problema să-l compari cu un whisky obișnuit. Ei, și cînd s-a declanșat revolta, Chicote era În San Sebastian, Îngrijind de localul de vară pe care-l avea acolo. Încă mai vede de localul Ăla, și se zice că-i cel mai bun bar din Spania lui Franco. Chelnerii au preluat barul din Madrid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ăla, și se zice că-i cel mai bun bar din Spania lui Franco. Chelnerii au preluat barul din Madrid și-l conduc și-acum, da’ s-a terminat cu băutura bună de acolo. Cei mai mulți dintre vechii clienți ai lui Chicote sînt de partea lui Franco - dar sînt și cîțiva de partea guvernului. Și pentru că era un loc vesel, iar oamenii cu adevărat veseli sînt de obicei și cei mai curajoși, iar cei mai curajoși sînt În genere uciși cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aveam În buzunar și am stat puțin la glume lîngă gheretă, pe aleea cu pietricele ce ducea spre ambasadă. M-am dus spre casă, traversînd orașul cu pachetul greu sub braț. Pe Grand Via se bombarda, așa că am intrat la Chicote ca să aștept să se termine. Înăuntru era zgomot și aglomerație, și m-am așezat În colț, la o masă mică de lîngă fereastra protejată de un sac cu nisip; am pus carnea alături, pe băncuță, și am băut un gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu am mulți bani. Pe bune. Hai, lasă prostiile. N-am Întîlnit În viața mea vreun american sărac. Și cred c-avea dreptate. Pe vremea aia nu i-ar fi putut Întîlni pe ceilalți americani nici la Ritz, nici În Chicote. Și acum era din nou la Chicote, și toți americanii de-acolo erau de genul Ăla pe care nu-l mai Întîlnise. În afară de mine, dar eu eram acolo din greșeală. Și aș fi dat orice să nu-l fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lasă prostiile. N-am Întîlnit În viața mea vreun american sărac. Și cred c-avea dreptate. Pe vremea aia nu i-ar fi putut Întîlni pe ceilalți americani nici la Ritz, nici În Chicote. Și acum era din nou la Chicote, și toți americanii de-acolo erau de genul Ăla pe care nu-l mai Întîlnise. În afară de mine, dar eu eram acolo din greșeală. Și aș fi dat orice să nu-l fi văzut Înăuntru. Dar, oricum, dacă avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Franța. Nici unul dintre puștii Ăștia noi nu-l cunoștea și mă-ntrebam dacă venise să-ncerce să fure un avion sau ceva. Din orice motiv ar fi venit În oraș, fusese oricum o mare prostie din partea lui să intre la Chicote În condițiile alea. — John, cum Îți e? — MĂ simt bine. E bună băutura asta. MĂ face să mă simt poate puțin beat. E face bine la bîzÎitu’ din cap. Chelnerul se apropie. Era foarte agitat. — L-am denunțat, spuse. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un gin tonic și toți cei de la masă rîdeau la o glumă pe care tocmai o făcuse. Avea un chip maroniu, foarte vesel, și ochi de pușcaș; m-am Întrebat sub ce identitate circula. Fusese un prost pentru că intrase la Chicote. Dar era exact genu’ de lucru pe care l-ar fi făcut cineva ca să aibă cu ce se lăuda cînd s-ar fi Întors printre amici. Tocmai ieșisem și o luam În susul străzii, cînd o mașină mare de la Seguridad opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cabină și am format același număr pe care i-l dădusem și chelnerului. — Alo? Pepé? Vocea unui om cu buze subțiri se auzi În receptor: — ¿ Que tal, Enrique? — Auzi, Pepé, l-ați agățat cumva pe un tip, Luis Delgado, la Chicote? — Sí, hombre, sí. Sin novedad. FĂră probleme. Nu i-ați zis nimic despre chelner? — Nu, hombre, nu. Atunci nici să nu-i spuneți. Vrei, te rog, să-i zici că eu l-am denunțat? Nu-i spune nimic de chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]