194 matches
-
după cum s-au desfășurat evenimentele, ultima. După acea primă privire, era terminată. Nu că ar fi purtat pică vreunuia dintre ei. Erau făcuți pentru a fi împreună, așa că era cazul să fie corectă și să recunoască asta. Clodagh scoase un chicot obosit: Serios, totul e în regulă. Sau cel puțin va fi când voi schimba paleta de culori din sufragerie. —Alte decorațiuni! Abia trecuse ceva vreme de când Clodagh redecorase bucătăria. De fapt, nu trecuse atât de mult timp nici de când redecorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pare deloc inteligent să râzi de bolile mintale, recunoscu ea. Poate dacă ești extrem de amuzant, ceea ce el nu este. — Și cine ți se pare că e nostim? întrebă el, cu subînțeles. Păi, tu, evident, spuse ea, după care împărtăși un chicot cu el. Și Samuel Beckett. Ashling a izbucnit în râs, până când a văzut că el era serios. Rahat! — Eu îl consider cel mai bun scriitor de comedie al secolului, spuse Marcus. — Eu am văzut odată Așteptându-l pe Godot, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton prea scăzut ca femeia să prindă ceva. Apoi turti figurina, readucînd-o la starea informă, și o aruncă În căruciorul cu resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întoarse capul, căutîndu-l din priviri pe bărbatul blond, care Încă Își lua notițe În carnetul lui despre mașina de făcut lumînări. Întinse mîna și-i atinse brațul: — Îmi dați voie să vă arăt...? Fetele care stăteau la banc Își curmară chicotele și priviră În sus, așteptînd. Bărbatul veni mai aproape și-și ridică privirea. — Aici este micul nostru sector de felinare, Îi spuse doamna Alexander. Duncan vă poate explica procesul. Duncan, dînsul este... Bărbatul se oprise totuși În drum și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privi uimit pe Alec. — E al naibii de deștept! Alec roși. — Chiar crezi? Îl Întrebă el de parcă s-ar fi intimidat. M-am gîndit la asta În drum spre tine. — Ești genial! Alec Începu să rîdă. Dar rîsul suna mai mult a chicot ca de fată. — Este În regulă, nu-i așa? O să le arătăm noi lor! Întinse mîna. Dă-mi-o s-o semnez. Apoi o semnezi și tu. Își scriseră numele, apoi data. Alec ridică foaia și o studie, aplecîndu-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dormitorul oaspeților, Sir Wyndham nu poate obține nici o explicație de la Minty, nici măcar după ce i-a golit poșeta doldora de cutiuțe, brichete, porțigarete și ornamente de fildeș. La palat, nababul a dispărut imediat în zenana, iar sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo. În camera sa de toaletă, prințul Firoz nu se poate decide între jacheta englezească cu centură și haina nemțească de vânătoare, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
învârteau o margaretă între dinți. Se simți ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos, recunoscând melodia, Sima-Vodă dădu să pună mâna pe clanță. — N-aș sfătui pe Măria-Ta să intre - zise-ncet Ximachi. Aici stă trimisul Porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
femei. Aproape toate. Mama tace, cu ochii uscați. Nora lui Maxim, hâtra de Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte ș’ te-om agiunge noi din urmă... Ci zâceț, măi? Hă-hă-hăăă! - Sunteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și eu ce făcuse ea. N-a mers. Din pricina apei. Îmi intra În gură, mă Îneca, așa i-am văzut-o bine de tot, era perjulie, cu limbica de mușcată răsărită ca un. Ca o. Tot mai bine ca-un: chicot. De aici, din calidor o văd, o miros, o simt cu pielea udă pe la trup o simt și o aud pe la trup, când ne aveam noi bine pe la trup, În apă - zice, cu ochii mâțați, taman ca Tecla: - Varvarule! Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tunel al suferinței prin care Dumnezeu o silea să se târască, va ieși la capătul celălalt de nerecunoscut, nu va mai fi femeia slabă care fusese odată. Ca pentru a-și pecetlui hotărârea, Rose s-a silit să scoată un chicot Înfundat, Însă acesta i s-a oprit În gât. În schimb, a oftat, un oftat mai degrabă de Îngrijorare decât de surpriză pentru că ajunsese Într-un raion pe care prefera să nu-l viziteze: Dulciuri și Ciocolată. Pe când trecea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
armean. — A, da? a spus el indiferent. Nu se prindea, nu-i așa? se Întreba Rose În sinea ei mușcându-și obrajii. Apoi, ca și când ar fi eliberat un sughiț Îndelung reprimat care Îi stătea În gât, a dat drumul unui chicot de râs. Dar e drăguț... foarte drăguț... el va fi răzbunarea mea! și-a zis ea. — Ascultă, a spus Rose, nu știu dacă-ți place arta mexicană, dar mâine seară e deschiderea unei expoziții de grup. Dacă n-ai alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era lucrul pe care știa să-l facă cel mai bine și mai des - adică, până În ziua În care boala ei s-a agravat. Odinioară, ea și Asya obișnuiau să râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și tot rahatul ăsta... Dacă aș fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
foarte greu. Girl Power și o tumbă Dar adevăratul motiv pentru care trupa a devenit un simbol atât de răspândit al anilor ’90 este acela că a adus pe buzele tuturor ideea de Girl Power. Cântat de pe tocuri și în chicote de fetițe aflate la o petrecere în pijama, proclamat din spatele unui balon de gumă sau al unei tumbe, Girl Power a fost mai mult decât un slogan de marketing. A creat o lume în care fetele se țineau de mână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
la distanță de parcă ar fi fost lințoliul unui lepros. Arată chiar mai impresionant decât mi-am imaginat, spuse Ignatius. — Nu scuturați chestia asta pe sub nasu’ meu, fetelor, le zise cineva celor două femei, stârnind în mulțime un alt val de chicote. Ignatius puse aparatul de filmat în acțiune și îl îndreptă spre stindard și spre muncitori. Vreți, vă rog, să clătinați din nou, toți, bețele și pietrele. Muncitorii se executară, veseli. Myrna avea să se înece cu cafeaua ei espresso când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de la manșete, inelele roșii, dinții, ochii, toate străluceau. În centrul unui mic grup de oaspeți eleganți, un cowboy cu un bici de călărie îl lovea ușor pe unul dintre admiratorii săi, care răspundea printr-o cascadă de țipete exagerate și chicote de plăcere. În mijlocul unui alt grup, un tip sportiv, îmbrăcat într-o jachetă din piele neagră, făcea demonstrații de judo, spre enorma desfătare a discipolilor săi hermafrodiți. — O, învață-mă și pe mine mișcarea aceasta, țipă cineva de lângă sportiv, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
e nici o blondă și știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-ar să fie! Nu fă asta cu mine!” Celeste izbucni în râs: chicotele teatrale care se răsfrângeau în actul ei de vorbitoare de limbi străine îl înfuriau de fiecare dată. „Lasă-l pe băiatul meu la telefon, fir-ar să fie!” Tăcere, apoi urmă replica de final emisă de Celeste Heisteke Considine: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al lui Claire De Haven. Pășiră spre verandă pe aleea presărată cu jucării. Mal se uită prin sita de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dintr-un taxi. Băiatul ridică privirea, se lumină la față și începu să alerge. Mal îl întâmpină la jumătatea treptelor, îl culese de jos printre hohote de râs și îl aruncă în aer de mai multe ori. Stefan scoase un chicot. Celeste și tânărul cu servietă diplomat grăbiră pasul. Mal își aburcă fiul pe umeri și intră rapid înăuntru, apoi se strecură în toaleta bărbaților. Cu răsuflarea tăiată, îl puse pe Stefan jos și îi spuse: — Tăticul tău e căpitan. Vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune al lui Samuel Sharp, Întunericul, este prezentată în reclamă BBC ca fiind o «nimfomanăă. L-am întrebat pe autor dacă a avut de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fugea de el, cu poalele sumese, să nu i se întâmple pocinogul... Da' calul cel sur s-a poticnit, ca prostul, în piedica moștenită de la tătâne-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost nu numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă obișnuisem cu ele. Eram însă surescitat. Poate că tensiunea furtunii stârnise
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]