212 matches
-
lăsate în seama șefului de echipă, un necunoscut pentru ea. La prima vedere părea un domn în adevăratul sens al cuvântului. În întreprindere se instalase o stare de alertă generală, sectoarele productive funcționau strună, iar prin birouri dispăruse râsul și chicotelile funcționarelor mai sturlubatice. * De câteva zile controlul era în toi. Zilnic, la finele programului, se făcea bilanțul constatărilor și, ca de fiecare dată și acum, spre satisfacția tuturor, rezultatele păreau pozitive. Zilele erau frumoase și liniștitoare. Parcă și Dumnezeu veghea
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372057_a_373386]
-
S-a întâmplat ceva și nu spui. Nici măcar n-ai mâncat. --Stai liniștită! strigă el din poartă. Nu s-a întâmplat nimic. Ceasul era cinci după amiază. Toropeală de iunie. Birourile primăriei, goale. Doar din biroul casieriei se auzeau niște chicoteli subțirele. Mărășteanu se enervase tot bătând în ușile încuiate. Își încercă norocul și la casierie, de unde se auzeau râsetele. Ciocăni o dată, de două ori și pentru că hazul nu se întrerupea, deschise ușa: --Ce intri, bă, ca la tine-acasă? îl repezi
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
la suprafață. Urcușul a fost anevoios pentru cei trecuți de patruzeci de ani. Doar Mihaela și Carmen se deplasau fără probleme, mereu în fața grupului, la mare distanță. Le vedeam doar pe tronsoanele mai lungi și drepte și le auzeam adeseori chicotelile. Ne mai opream pe traseu să ne odihnim pentru câteva secunde și pentru a nu rupe grupul de teamă să nu ne rătăcim. Ajunși afară am respirat adânc, ne-am scuturat de mirosul apăsător de petrol și am izbucnit, victorioși
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
mecanic, așa încât se loviră unii de alții când spațiul despărțitor se micșoră până la dispariție. Reveni puțin optimism în grup, căci întâmplarea li se păru tuturor veselă. Și umplură coridorul cu râsul nebunului, stârnind ecouri înfricoșătoare... După ce terminară cu hârjoana și chicoteala, le cerură socoteală lui Papa și Babacului pentru incident. Aceștia se dădură la o parte, lăsând loc ochilor avizi ce se ițeau din spatele lor. Cu toții rămăseseră stană de piatră în fața priveliștii. Coridorul se desfăcea într-o altă grotă, de data
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
ia seama lelițelor de pe șanț sau a babelor de la garduri. Când ajungeau în Piață, grupurile de fete se plimbau sfioase. Treceau pe lângă alte grupuri de pe alte ulițe, se studiau reciproc cu priviri piezișe și făceau remarci ironice cu șușoteli și chicoteli. Soseau alte grupuri, de femei, bărbați, copii și se așeza fiecare în anumite locuri. Deși nu era nicio regulă sau restricție, fiecare își cunoștea locul și distanța față de horă. Bărbații însurați se așezau mai departe, în apropierea unei crâșme. Făceau
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
Noul Habitat, construit de zeți în urmă cu trei ani pentru cei douăzeci de mii de oameni care formau tabăra imperială. Bella rămase însă o vreme pe scaun savurîndu-și izbânda și veghindu-și supușii. Reveria îi fu întreruptă însă de chicoteala lui N'Gai Loon. - Pornim la bătălie, dar începem prin a-i aștepta pe ei! râse bătrânul. - Știi că lupta e angajată... Începu Bella cu glas moale. - Știu, încuviință cu un gest scurt Maestrul quinților. E chiar de mirare că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rănit de ironia cuprinsă Într-o reușită vorbă de duh. Andrei Pleșu consideră că „umorul” ar trebui să fie o componentă esențială și, totodată, frecventă a condiției umane: „Într-o atmosferă de bună dispoziție - nu de veselie isterică sau de chicoteală infantilă - omul este și tolerant, și creativ. De aceea, cred că umorul este una dintre cele mai prețioase stări lăuntrice pe care poți să le ai”. Spunem, de obicei, despre cineva că este un om de spirit atunci cînd strălucește
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Îți plătim noi educația? Întrebă Milton. ― Pentru asta Îți exploatezi angajații, spuse Meg. Tessie i-a obligat pe Capitolul Unsprezece și pe Meg să doarmă În camere separate, dar pe timpul nopții s-au auzit tot felul de pași și de chicoteli În Întuneric. Încercând să facă pe sora mai mare pe care n-am avut-o niciodată, Meg mi-a dat un exemplar din Noi și corpurile noastre. Capitolul Unsprezece, prins În vârtejul revoluției sexuale, a Încercat să-mi facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
parte. Bărbații intră În baraca femeilor numai ca să procreeze. Intră și ies. De fapt, În limba Sambia cuvântul care denumește vaginul se traduce literal prin „acel lucru care nu-i bun de nimic“. De cealaltă parte a paravanului Se auziră chicoteli Înfundate. Am ieșit, simțindu-mă penibil. Eram mai Înaltă decât toată lumea din cameră, deși cântăream mult mai puțin. Cu podeaua rece sub picioarele goale, am traversat sala până la masa de consultație și m-am urcat pe ea. M-am Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se refugiase, cum a făcut Govar, într-un colț și își mânca unghiile în neliniștea și zbuciumul sufletului său. Credeam că am auzit greșit. Totuși, pe holuri nu era chiar liniște. Grupuri întregi de elevi conversau și discutau. Se auzeau chicoteli, glasuri ridicate, șoapte, strigăte, de toate. Am repetat: Mă numesc Corvium! Doresc să negociem și să aflu numele celui cu care vorbesc! Aceeași voce de dinainte îmi răspunse, dar mai calm ca înainte: Sunt directorul, Corvium, și te cunosc! Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dacă v-ați plictisit de viață. Vom rezista câteva zile în școală. Apoi vine problema mâncării și a armamentului. Nu putem lupta cu Pacificatorii sau cu Armata aruncând în ei cu bănci și scaune. În spatele clasei s-au auzit câteva chicoteli. Două fete erau roșii de atâta râs. Și nici cu râsete din spatele sălii, zise enervat Paul. Ideea ta e bună. Are cineva una mai grozavă? Tăcere. Era aceeași liniște care domnea și înaintea venirii șefilor de clasă. Soarele se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scăpat de sub supravegherea Corneliei? Și unde vrea să ajungă? La rex, bineînțeles, prietenul ei. Încearcă să-i bareze calea, dar o împinge și pe ea în lături, urlând ca o zăludă: — Mi-a venit din nou ciclul! Printre râsete și chicoteli, Occia simte stinghereala bărbatului de lângă ea. O iubi el copilele astea ca pe ale sale și le îndeplinește toate capriciile, dar una e să iei în cârcă o puștoaică de șase ani, și alta să ți se agațe de gât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e apărată de mâneca din metal, iar umărul, de galerus. Pășește mai departe, de data aceasta printre chicoteli înăbușite. Se simte flatat, dar n-o arată. — Iar tu, ce ai aici? îl zgâlțâie pe următorul. — E Mithras, cel cu o mie de nume, vine sfidător răspunsul. Rufus scoate un hohot de râs. Vittelius încearcă să intervină cu tact
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doi-trei prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acasă cu autobuzul, își încrucișează degetele grăsuțe și se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și pace, pentru ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa, aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația, și cu inima înghețată, își bagă capul pe ușă. ― Bună, le spun eu fetelor, care stau câte una pe fiecare canapea, făcând schimb de bârfe. Vrea cineva o ceașcă de ceai? ― Oo, Mimey, aș vrea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben încă de când a intrat. E prea exagerat cu costumul? s-au întrebat ele. ― La cum arată, a spus atunci bruneta, cui îi pasă? Stau toate acolo și-l privesc pe Ben, care habar n-are de prezența lor, de chicotelile lor, în timp ce încearcă să ghicească cu ce se ocupă. ― Mult prea atrăgător pentru un agent imobiliar, hotărăsc ele, poate funcționar la o bancă de investiții? Bruneta, care-și omoară timpul lucrând într-un magazin până ce va găsi un soț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
țin pe Ben cât de departe pot de Sophie și Lisa. ― Bine, trebuie să plec. Să ai o zi bună. Mă las pe spate în baie și ascult tocurile amândurora cum tropăie pe ușă afară - sunet întretăiat de șoapte și chicoteli. Bietele de ele. Chiar cred că sunt destul de proastă încât să li-l dau pe Ben pe tavă? Cât de tare se înșală. ― Și cum a fost aseară? spune Geraldine tărăgănat, sorbindu-și cappuccinoul dintr-o cană de polistiren pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e numai asta, spune el, și se apleacă în față cu un aer conspirativ. Arăți și destul de bine, nu-i așa? O, Doamne, simt cum roșesc, dar din fericire îi suprind privirea Geraldinei și văd că și ea își reține chicotelile, așa că roșeala trece. Geraldine încearcă să-și rețină chicotelile, dar de altfel ea zâmbește larg și pentru ce a făcut ea cu mânuțele ei, pentru că Jemima Jones chiar pare altă persoană. Ce-i drept, se gândește Geraldine, hainele ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
față cu un aer conspirativ. Arăți și destul de bine, nu-i așa? O, Doamne, simt cum roșesc, dar din fericire îi suprind privirea Geraldinei și văd că și ea își reține chicotelile, așa că roșeala trece. Geraldine încearcă să-și rețină chicotelile, dar de altfel ea zâmbește larg și pentru ce a făcut ea cu mânuțele ei, pentru că Jemima Jones chiar pare altă persoană. Ce-i drept, se gândește Geraldine, hainele ei nu sunt ele prea șic. Numai că ea nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu și frații mei). De câte ori Înghițea ceva ce nu-i pria, de la kumquat 1 necopt la insulte ascunse, fața i se umplea de pete enervante care semănau cu hărțile unor țări străine. „Știi unde e India?“ Întrebam noi Înghițindu-ne chicotelile. Ca să se aline, se scărpina și se plângea Încontinuu, iar când nu mai avea ce să zică se uita la mine și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
post de concubină de prăsilă. „Deși era mărunțică“, spunea Mama Scumpă, „tot ceea ce făcea era excesiv. Mânca prea multe pere. Era prea emotivă. De pildă, când râdea, nu se putea controla și cădea pe podea scuturată de o criză de chicoteli, iar eu trebuia s-o plesnesc ca s-o fac să-și revină. Ce e și mai rău, dormea toată noaptea, iar apoi căsca toată ziua. Dormea așa de mult că i se Înmuiseră oasele. De-aia leșina tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el, delirând, și Începuse să o Încurajeze să Își revină și ea. Hai, știu că poți! Îi spunea. Hai, știu că poți! Iar acum o trata cu o căldură frățească, având impresia că fusese salvată datorită lui, iar Esmé, după chicotelile și privirea atentă, părea să creadă la fel. Primul amor, gândi Marlena. Era și tristă, și bucuroasă că Esmé găsise pe cineva care să o entuziasmeze, un băiat care să o facă să viseze la viitor, să-i dea voință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urcat pe munte și se afundară În pădurea tropicală să caute mâncare. Voiau muguri proaspeți de bambus, care li se păruseră gustoși, deloc amari, ca majoritatea celorlalte plante. Oamenii Karen le arătaseră unde să caute lăstarii proaspeți. Îndepărtându-se, auzeau chicotelile copiilor și ale adulților care Îl priveau pe Rupert făcând trucuri cu cărțile de joc. Ca să se asigure că nu se rătăcesc, cei doi s-au orientat Întâi după busola cusută de Heidi pe ghiozdan. S-au Îndreptat direct spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-i șoptească propuneri languroase unei servitoare tinere și blonde, care tocmai adusese la masă al doilea ulcior de vin. Fata zăbovea, râzând, lângă el și rezista, în mod vădit fără prea mare convingere, îmbrățișării sale viguroase. Când Sebastianus, sătul de chicoteala lor neîntreruptă, își aținti asupra lui privirea severă, alanul o lăsă să plece, nu fără să o asigure, cu un semn al mâinii și cu un zâmbet irezistibil, că aveau să se revadă mai târziu. în vreme ce Divicone, care încuviințase energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scris și n-a rupt-o cu ea ca un gentleman, pentru numele lui Dumnezeu? Înainte de a provoca atâta umilință? — Bine, nu pune la inimă, nu pune la inimă, a consolat-o soțul. Vocea lui își păstra încă nota de chicoteală, dar ceva mai înfrânată. — Nu, zău, vorbesc serios. De ce nu i-a scris, ca un bărbat, prevenind o asemenea tragedie? Ai cumva idee pe unde se găsește? m-a întrebat doamna de onoare uitându-se la mine și picurându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]