116 matches
-
înăuntru. De după ușă, o voce somnoroasă șopti: „Puteți face un pic de liniște? Vreau să dorm“. Îmi cer scuze, am murmurat. S-a-ntâmplat un mic accident. Plec chiar acum. Apoi s-a petrecut un fapt ciudat. Am auzit un chicotit. — Stai așa, vin imediat, îmi spuse vocea. Mă cuprinse un sentiment neplăcut: vocea îmi părea cunoscută de undeva. Semăna cumplit cu vocea lui Charlie Dunlain. Dar nu putea fi el. Nu. Am auzit un foșnet, apoi se aprinse lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Thomas Hardy (una din temele ei favorite). Invitații stăteau pe bănci micuțe din lemn, iar pe mese erau glastre pline cu flori de câmp - lupin, sângele-voinicului, albăstrele. Tata era în elementul lui, îmbrăcat în costumul lui favorit, pepit, înconjurat de chicotitul adolescentelor cu picioare lungi, fiicele prietenilor lui. După cum prezisese mama, soarele strălucea pe cer de parcă eram la South Beach. Dacă n-aș fi atât de încordată, mi-am zis, m-aș simți foarte bine la petrecere. Julie și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu ciuperci și chiflele. Când intrăm în încăperea tapetată cu mătase albă, pălăvrăgeala amuțește brusc și paisprezece capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
V‑a sunat și pe voi vreun reporter? întreb alarmată. — Ne‑a dat târcoale un individ de dimineață, să ne întrebe nu știu ce, zice mama amuzată. Dar tata a ieșit după el cu foarfecele de grădină. Nu îmi pot abține un chicotit firav. — Mai vorbim, mamă. Dar te sun eu mai târziu. Și... mersi. Când pun jos receptorul, mă simt de o mie de ori mai bine. Mama are dreptate. Trebuie doar să nu mă las copleșită, să mă duc la testul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat, în sfârșit. Palavragiul nu prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu cred că pot să rămân cu voi. Am o groază de treabă de făcut. — Nu-mi spune că nu poți să-ți iei liber măcar o jumătate de oră, spune tata. — Emma e sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci până la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! Zâmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vântului. Să nu uitați, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
recunosc. Metroul se oprește, iar femeia În costum Închis la culoare Își dă ochii peste cap și iese. Tanti cu ananas ridică ochii spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mângâie blând pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănâncă vreo câțiva biscuiți digestivi și schimbă câteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu, În momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a se folosi de mine, spun În cele din urmă. Mi-a zis că i-am intrat În gânduri. Și că o să-i dea afară pe toți ăia care m-au luat peste picior. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. — Pe bune ? spune Lissy. Doamne. E de-a dreptul roman... Tace și face o față de om care-și cere scuze. Iartă-mă. Mi-a zis că-i pare foarte rău pentru ce s-a Întâmplat și că n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme în cer se primenesc anotimpuri, nu-i timp de răsuflet, doar grabă, chicotit gâfâit, despletiri de fiori și o singură, mare, sfântă slujbă. alunecare miezul pietrei palpită și mut se dezghioacă în calicii de floare, în nebănuite catifele și moliciuni. acolo se desfată o culoare ce aduce a sidef și foc. miezul pietrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă Domnului! Îmi rețin chicotitul și zâmbesc cu plăcere, încercând să fiu nonșalantă, să par neimpresionată de faptul că în sfârșit a remarcat cineva, chiar dacă e vorba doar de redactorul-șef. ― Am slăbit un pic, atâta tot. ― Un pic? izbucnește redactorul-șef. Tânără doamnă, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune și cealaltă, ridicându-și privirea. ― Bună, Cindy, bună, Charlene. Aș vrea să v-o prezint pe JJ. ― Bună, JJ, spun amândouă într-un glas. Foarte încântate de cunoștință. ― Și mie îmi pare bine să vă cunosc. Îmi rețin un chicotit, pentru că, până la urmă, ce-ar putea fi așa grozav în a mă cunoaște? ― Deci tu ești JJ! spune deodată Cindy. O, Doamne, am auzit atâtea despre tine. Ți-am văzut poza. Uau, ești aici. ― Îhâm. Oare o să-mi spună cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu pe un ton sever. ― Nu, spune el. Ai dreptate, nu este. Dar nu se mai poate abține și începe să chicotească. E atât de molipsitor, cred că povestea e atât de ciudată că încep și eu să chicotesc, și chicotitul devine un soi de râs isteric și atunci amândoi ne dăm pe spate de atâta râs, ținându-ne de stomac de durere și izbucnind în hohote. ― O, Doamne, spune eu, și-mi caut un șervețel ca să-mi șterg lacrimile, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ghicesc - Bătătorii Anonimi - pentru cei care nu se pot opri din bătutul la mașina de scris! —Bulimicii Anonimi, a răspuns Mike deloc amuzat. Fața lui urâtă arăta ca un bloc de granit. —Am înțeles. Am încercat să mă opresc din chicotit, jenată că-mi bătusem joc de AA, NA, CA și de tot restul. Poate că pentru mine era distractiv, dar pentru ceilalți bieți nenorociți era probabil o chestiune de viață și de moarte. —Ai aici evidența tuturor activităților, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la care papa urmărea târziu în noapte competițiile Olimpiadei de la Montreal, începea pe întuneric un fel de discuție de oameni mari între el și mama, cu cuvintele reduse la minimum, din care auzul copilului înăbușit de pilotă nu prindea decât chicotitul delicios al mamei, atât de diferit de icniturile pe care sexul le provoca femeilor pe care le-am cunoscut mai târziu, încât a trebuit să treacă niște ani ca să încep să mă gândesc că puteau avea aceeași pricină... Pe la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fiindcă Billy e practic analfabet. Când terminați, vă întoarceți aici și-mi dați raportul. Durerea de cap mi se transforma în migrenă. M-am supus. Ultimul lucru pe care l-am auzit înainte de-a ieși în stradă a fost chicotitul unui grup de polițiști aplecați peste scrisorile de dragoste ale lui Betty Short. • • • L-am luat pe Koenig de la secția Hollywood și am mers împreună la adresa de pe Carlos Avenue. Am parcat în fața numărului 6024 și l-am întrebat: — Ești mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
bătaie direct spre motelul Red Arrow. Packardul lui Madeleine era parcat pe aleea din spatele bungalow-urilor, iar ușa de la camera 11 era descuiată. Am intrat, am simțit aroma parfumului ei și mi-am mijit ochii până ce-am fost răsplătit cu un chicotit. Pe când mă dezbrăcam, ochii mi s-au obișnuit cu lipsa de lumină și am văzut-o pe Madeleine - un nud luminos pe un petic de cuvertură. Ne-am împreunat atât de viguros, încât arcurile patului au izbit podeaua. Madeleine își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră. Johnny mai scotea câte un chicotit în somnul lui de drogat și era de vreo câteva ori gată să se trezească. Russ conducea în tăcere. Când am ajuns la hotel, Russ verifică holul, văzu că nu era nimeni și-mi făcu semn din prag că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și, ca un Iona În pântecele chitului, ar fi fost acum atât o parte a acestei ființe vii, uriașe, dar și separat de ea. Simțise fiecare tremur și vibrație a reacțiilor față de spectacolul de pe scenă, Înregistrase forța fiecărui hohot și chicotit colectiv, măsurase intensitatea fiecărei tăceri În momentele de tensiune dramatică, În timp ce el Însuși rămânea În mod straniu detașat, nemișcat și neamuzat de materialul familiar. Era o senzație atât de nouă, Încât, la Început, nici nu se Încrezu În dovezile succesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sărmanul conte, prostovanul, lovit în mintea-i slabă. L-am privit cum moare, cum iese din casa morții, atât de tăcut, atât de distant, apoi cum traversează tăcut grădina, eu în spatele lui și el în față, privind tot înainte. Un chicotit de-al lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă, unde s-a pus jos și s-a uitat în gol. Sărman anacronism îngust la minte, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o sirenă pe care meșterul l-a lăsat pe jumătate terminat după ce i-am zis că nu-i mai dăm nici un ban În plus, așa că are numai țâțe și n-are coadă. Prin ușa Închisă, aud brum-brumuri Înfundate urmate de chicotitul lipicios, à la Sid James, al lui Ben. Probabil Rich se preface că lingurile pline cu cereale sunt mașinuțe ca să-l facă să deschidă gura. Se aude un claxon afară, semn că Pegas a sosit. Mă furișez afară din propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
centimetri pentru diseară. —Kate, nu știam că te interesează. Ridic privirea și-l văd pe Rod Task privindu-mă libidinos. O, Doamne. —Scuze, Rod, caut un cangur, atâta tot. —Grozav. Credeam că n-o să mă-ntrebi niciodată. Se aude un chicotit răutăcios dinspre Guy, care e la două birouri mai Încolo. Când Rod dispare din raza auditivă, Îi spun să Înceapă să caute marsupiale de jucărie pe internet chiar atunci. 21.43: Îmi ia două ore și patruzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
într-o coafură densă, lucioasă, cu aspect fals, dar exuberant. —PĂCĂTOASE NENOROCITE! adăugă ea, ca precauție. Ce dracu’, nu-mi vine să cred! zise una dintre fete, suficient de tare s-o pot auzi. Cealaltă nu se putea opri din chicotit. M-am oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fiecare vecin pe care-l întâlnea; mama era cu doi pași mai în urmă, urmată îndeaproape de Warda, când această țipă deodată: „Juan!“ și rămase nemișcată. În dreapta noastră, un tânăr soldat cu mustață se oprise la rându-i, cu un chicotit de bețiv, încercând anevoie să o identifice pe femeia înfășurată în văluri care tocmai îl strigase. Tata a simțit pe dată primejdia și a făcut un salt spre concubina sa, pe care a apucat-o zdravăn de cot spunând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
interesează câte universuri putem ocupa, eu rămân în ăsta, și poate să fie de rahat și părinții pot să țipe unul la altul și să plece, dar e tot ce avem. Nu-i așa? Cred că da. A scos un chicotit de-al ei, m-a apucat de bărbie cu mâna și m-a ciupit. — Oh, iubitule, nu mai fi așa supărat, mi-a spus, zâmbindu-mi. E-n regulă. Așteaptă și-ai să vezi - nu-i așa de rău cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]