284 matches
-
vorbea, deschise cu dexteritate punguța și lăsă să cadă grăunții de aur înăuntru. Cu o mișcare scurtă, strecură săculețul înapoi la brâu și se apucă din nou să tragă din lulea. Cristi putea să jure că moșneagul nu scosese de la chimir aceeași punguță pe care o văzuse el de sus de pe stânca de unde observaseră ei șatra țiganilor zlătari. Aceea era mult mai plină, dar se făcu că nu observă. Dădu aprobator din cap, ca și cum îl înțelegea foarte bine, ba chiar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oră este? întrebă el. Aș putea să-ți spun cât este ora numai uitându-mă la stelele de pe cer, dar de data asta n-am făcut-o, îi arătă bătrânul un ceas de buzunar pe care-l scosese tacticos din chimir. Îți arde de glume. Deloc, spuse moșul placid, așa sunt eu. Pentru prima dată Calistrat lăsa să i se vadă fața umană. În mod normal Cristian ar fi apreciat acest lucru, ba chiar i-ar fi ținut isonul, însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci când revenise avea în mână o bucată groasă de slană afumată și un dărab de pâine de casă, învelită și ea într-o bucată de pânză albă. Cu o brișcă ascuțită, pe care o purta ascunsă într-un buzunar al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se mulțumiseră numai să-și arunce priviri complice și să chicotească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luncași a impusă și prelucrarea pieilor, atât a mieilor, cât și a oilor și caprelor. Multă vreme îmbrăcămintea bărbătească țărănească era făcută în casă, de femei, dar prelucrarea pieilor, de la dubit și pânăă la confecționat cojoace, cojocele, bundițe, pieptare, căciuli, chimire, unele înflorate, era făcută de meșteri specializați. După dubit, pieile erau uscate și curățate pânăă deveneau moi și de culoare albă. Cojocarul era croitor, el croia materialul și-l cosea cu mâna, dar folosea și mașina. Obiectele de îmbrăcăminte ieșite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la guler și de-a lungul, până la brâu, un motiv popular din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deasupra, cea groasă, folosită în sezonul rece, nu comporta, de regulă, o prelucrare artistică, cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască cât și cea bărbătească, catrința, betele, chimirul bărbătesc, uneori bundița, avea un model cusut, aplicat cu acul la guler, mâneci, poale, la piept, de natură vegetală sau geometrică. Trandafirul se aplica în țesături, la covoare, modelul geometrică se aplica din țesătură pe macaturi (specialitatea femeilor din Fruntești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se vedea pe sub catrință. Vasile Tomescu, plecat din Lunca la București, își amintește că luncașii au venit din Bucovina cu costumul lor, dar că nu sunt fotografii cu bătrânii pe care i-a apucat în viață. Menționează la costumul bărbătescă chimirul și punga cu ciucuri din piele care se strângea trăgând de ambele părți ale baierei. Că se purta brâu cu ciucuri ne spune Mărioara Foșlea, născută Ignătescu, care așa îl ține minte pe Iftimie Ignătescu - Chifan. Se purtau plete ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Petru Furcaru, Luca Pușcuță. Dacă vreun Pușcuță a fost fruntaș al luncașilor, nu putea fi decât vornic, funcția de primar începe cu reforma administrativă a lui Al. I. Cuza. Pe acte găsim pe la 1877 semnătura, cu ștampila inută la chimir, a primarului Luca Pușcuță care avea o casă cu două odăi și tindă, unde era și sediul primăriei. Furcaru era tânăr la venirea pe moșia Filipeni, în 1787, iar Luca Pușcuță care să-i fie cumnat ar fi trebuit să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apropierea adăpătorilor. Era un fel de secret profesional, care însă îndeplinea și necesitatea animalelor. Ziua s-a terminat fără evenimente deosebite. Seara Grapă i-a povestit lui Beldie cum a strâns el bani pentru viitorul său, și a scos din chimirul lat de piele mai multe carnete de CEC. Grapă nu știa multă carte, dar cifrele din CEC-uri le știa socoti. Astfel Beldie a aflat că Grapă are bani buni și mulți la CEC. Grapă îi spunea lui Beldie, că
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]
-
sunt fermecate, ca și cămașa pe care o porți. Te apără de orice lovituri. - Iar tu, drăguțule, ai mantaua care te face nevăzut. - Ai uitat de caseta cu nisip fermecat și cornul dăruit de împăratul Nisipurilor? - Sunt aici, drăguțule, la chimir, ca și piatra transparentă și scoica albastră sidefie, toate le poartă băiatul la brâul ăsta lat. Și se bătu fălos pe cingătoarea lată ce-i cuprindea mijlocul. - Păi, atunci, de ce te mai plângi atâta ca o babă, domnule voinic? - De
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
căruța cu coviltir și pentru Școala Ardeleană și Școala de la Păltiniș, pentru Curtea de Argeș, Tismana și Râmeți, pentru cântecele de stea și Hora Unirii, pentru susurul cristalin al izvoarelor carpatine și cântecele de leagăn, pentru Coșbuc și Minulescu, cioareci, cămeșă și chimir, Alecsandri și Nichita, Iza, Mara și Vișeu, pentru Bălcescu și întreg exilul românesc și pentru proverbiala ospitalitate a românului și pentru Cimitirul vesel de la Săpânța și Unirea din 1859, pentru Coandă și Antipa și pentru mielul ce se taie de
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu știu, zău, ce să mai spun De bătrânul Moș Crăciun! An de an, câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale! De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
Nu știu, zău, ce să mai spunDe bătrânul Moș Crăciun!An de an, câte un pic,I-a rămas costumul mic,Nici pe față, nici pe dosNu-l încape de burtos,Iar chimirul, ce mai jale!De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete,Mama lor, azi, de șirete!Râgâind a usturoiși a doage de butoi,E un drum atât de lung,Nu e chip să mai ajung!Fi’n
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
la îndeletnicirea ce le-au dat-o dumnezeu;cea de țăran. Amintesc asta din cauza că nea Petre făcea notă discordanta printre ortaci.Se prezența la șut primul, intră în vestiar, isi dădea jos cioarecii, cămașă lungă după ce a desbracinat-o de chimir, apoi îmbracă tacticos salopetele negre de cărbune, măi trăgea o dușca din clondirul cu rachiu, de care nu se despărțea niciodată, dar fără a abuză,doar așa, să-și facă curaj, bagă sticlă în traistră, o încuia în vestiar și
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
ieri, dumineca, cănd coborau în sat la biserică, tare ferchezuiți că orice țăran care-și respectă obârșia în nelipsitele costume populare, el cu :cioareci, cu, cămașă lăsată peste ei, împodobita cu râuri de motive naționale, încinsă la mijloc de un chimir lat din piele groasă, țintuit în capse de arama, cu vestă neagră fără mâneci, confecționata din dimie țesuta în război, cu pălărioara ciobăneasca, cu boruri scurte, iar ea cu fota înflorata încinsă cu bețe, pește ia ce-și lasă ciupagul
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
frumoși, iubiți de fete. Început-au cavalcada, când la trap, când la galop, doi rămas-au fermi în cursă, pentru miza pusă-n joc. În aplauze primit-a, premiul ce l-a câștigat, un ștergar, Agheasma Mare, calul ș-un chimir ornamentat. Se-ncinsese chiar o horă, când o fată a dispărut... o săltase-n șa iubitul făcându-se nevăzut. Referință Bibliografică: VISURI PLACUTE / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 165, Anul I, 14 iunie 2011. Drepturi de Autor
VISURI PLACUTE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367137_a_368466]
-
nu zice că... -Și icușarii? -Păi nu i-am topit, mă, nene? Cântărim aurul...nu vezi dumneata că bolovanu s-a mărit... -Bine, atunci, v-aștept joi, dar să dea dracu să nu veniți... Duran se muie, băgă aurul la chimir și-i slobozi pe țigani din pivniță. Gloata de țigani, când se văzu slobodă, se grăbiră, strânseră corturile și plecară cu câinii târâș pe la Poarta Gârii, pe unde veniseră. -Ce făcuși, mă, cu țiganii?- îl întrebă Maria când se întâlni
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
întrebă Maria când se întâlni cu el. Te văd cam supărat, nu cumva te-au păcălit căldărarii? -Ce să fac? Mai nimic, cică nu ia fiertură, vin joia viitoare cu material mai bun! -Și aurul unde e? -La mine la chimir! -Și salba? -Au topit-o! -Cum au topit-o? -A băgat-o în bulgărele de aur... -De unde știi tu? -De la cântar! -Ia să-l văd și eu! -Poftim!- scoase el ghiuleaua galbenă de la brâu și i-o puse
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
de tradiții care-ți “mâncau” timpul și-ți măcinau nervii, nopțile nedormite le-ai lăsat exclusiv la dispoziția “însurățeilor” să facă ce-o știi cu ele, ai asigurate servicii fără reproș, cu mese întinse și bogate în funcție de “fandoseala” și “silueta” chimirului, mireasa poate duce înapoi rochia închiriată cu doar câteva ore înainte de cununie și pe care a ales-o dintr-un total, pe “listă” din reviste de modă de ultim răcnet - din cele aproape 500 de modele, de diferite culori și
ALTARUL ÎNLOCUIT DE CASINO-URI LA SFINŢIREA CĂSĂTORIILOR ÎN LAS VEGAS ! (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364728_a_366057]
-
ale secolului al douăzecilea, să altereze, în cea mai mare parte a zonei, atât portul cât și obiceiurile însă din inimile lor, în zilele de sărbătoare, renaște tot trecutul pe care îl lasă într-o odihnă binemeritată, peste an. 2. Chimirul, rost al voiniciei Știm că bărbații munților, din Țara Moților, și-au prins mijlocul trupului, precum brâul Carpaților, cu o cingătoare a vieții, împletită cu pădurile și apele care șerpuiau și încă mai șerpuiesc pe cărările ce i-au dus
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Moților, și-au prins mijlocul trupului, precum brâul Carpaților, cu o cingătoare a vieții, împletită cu pădurile și apele care șerpuiau și încă mai șerpuiesc pe cărările ce i-au dus și îi duc mereu spre locurile tăinuite ale străbunilor. Chimirul (brâul) le-a dat întotdeauna încrederea vigurozității, le-a conturat mijlocul, iar brațelor lor puternice le-a dat trăinicia în pieptul în care inima le bătea în ritmul vitejilor acelora de demult, și le-a umblat, pe-acolo pe unde
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
migală, în cingătoarea trupului, stelele universului, dar și linii șerpuinde, imaginând în taină văile udate de apele izvorâte din muntele frate, locul mitic al inițierii fiindului lui teluric, ca viteaz și nemuritor, ca bărbat și apărător de neam. Brâul sau chimirul cuprindea cămașa albă, semn al purității și a legării profunde de sacrificiul Domnului, cu broderie, cu arnici și mătase, cu ornamente florale, să amintească celor ce o îmbrăcau că lumea este însăși natura lui Dumnezeu, dar și cu figuri geometrice
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
dar și cu figuri geometrice, ca niște zămisliri tainice ale unei lumi ce urma să renască, iertat prin mântuire de păcatul în care căzuse primul bărbat al Pământului. Ea se așeza chipeș pe trupul bărbatului și îi dădea voinicia, taina chimirului era tocmai încingerea mijlocului, a vieții care circula în trup prin sânge. Cu cât cămașa era mai scurtă, cu atât chimirul era mai lat, pentru a proteja și susține, la diversele acțiuni ale moțului, trupul zvelt. Astăzi, chimirul se poartă
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
în care căzuse primul bărbat al Pământului. Ea se așeza chipeș pe trupul bărbatului și îi dădea voinicia, taina chimirului era tocmai încingerea mijlocului, a vieții care circula în trup prin sânge. Cu cât cămașa era mai scurtă, cu atât chimirul era mai lat, pentru a proteja și susține, la diversele acțiuni ale moțului, trupul zvelt. Astăzi, chimirul se poartă mai rar, doar la muncile din gospodăria omului sau la câmp, protejându-i pe oșeni în muncile lor de la munte. În
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]