101 matches
-
o clipă, m-am prefăcut că o urmez, și apoi am cotit brusc, mergând repede prin bucătării, afară pe ușa de incendiu. Trei etaje mai jos am auzit pași În spatele meu În Întunericul ca smoala al casei scării. În timp ce mă chioram fără să văd În jos, m-am Întrebat dacă pot să-l dau gata. Numai că eu nu eram Înarmat, iar el era. Mai mult de atât, el era profesionist. M-am Împiedicat și am căzut, ca apoi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
impecabil, Într-un costum gri-Închis și o haină neagră. — Isuse, e un ger! Vorbele ieșiră Într-un nor de abur. — Mă lași să intru sau ce faci? Ridică punga de plastic până la nivelul ochilor. — Am adus micul dejun. Logan se chiorî În Întuneric. — Ai idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară la masa din bucătărie, cu Logan revenind Încet la viață, iar Miller servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
postul lui din fața ușii Hoitarului. Zece treizeci... Logan se plictisea. N-aveau să găsească nimic pe casete. Și atunci reveni În cadru sora Henderson, cu ochiul vânăt mult mai vizibil. Logan se-ncruntă și opri banda. — Ce-i? Watson se chiorî la imagine. — Nu observi ceva neobișuit? Agenta Watson admise că nu observa nimic, așa că Logan ciocăni ecranul chiar deasupra asistentei Henderson, care Încă mai avea În spate sacul cu lucruri personale. — E-n uniformă. — Și? — Pe caseta cealaltă avea hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pândesc? Am fost ieri la doctor. Am așteptat aproape două ore în nenorocita aia de sală de așteptare: mă gândeam că, dacă mă mai uit mult la peștii ăia cum înoată, tâmpesc. Fetele alea de la recepție au o față-se chiorăsc la mine din spate, prin ferestruica aia deschisă, așa că-mi dau seama că știu că-s aici, da’ mă fac să stau la ghișeu până am impresia că prind rădăcini, înainte să se deranjeze să-și miște fundu’ și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
placă de lemn lustruit. Placa de lemn are o curelușă mică de piele. „Am să bag firele În priză și pe lemn o să apară o vacă și un câine”. Vaca rumegă și câinele latră, spune el În timp ce stinge lumina. Vă chiorâți pe Întuneric și după multă vreme vi se pare că vedeți vaca și câinele. Parcă ar fi fosforescenți, verzulii și ar da din gură. Rumegă și latră, așa cum a spus Valerică. Dar nu se aude. Iluzia optică se petrece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că numele acela părea cunoscut. Dintr-odată ochii i se deschiseră larg. Și acela a fost Dan Rozenberg de la New York cu un reportaj despre rejudecarea cazului Josh Epstien care Începe marți. Ruby se ridică prea brusc așa că ameți nițel. Se chiorî la ecran, dar reportajul se terminase. Prezentatorul vorbea acum despre prețul petrolului. —Stai nițel, spuse ea cu voce tare, a zis cumva Josh Epstien? Oare se referea la Josh Epstien, fratele lui Sam, Josh? Sigur că nu. Fratele lui Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar putea să fie cu ochii În patru la Bridget ca să se asigure că nu crea dezastre. Chiar atunci se Întoarse Chanel de la baie. — Dac-o cauți pe Bridget, spuse ea, e acolo; se dă la un tip. Chanel se chiorî să se uite mai bine la tip. —Doamne Sfinte, e David Schwimmer! —Ești sigură? Ca lumina zilei. Ruby insistă să se ducă mai aproape ca să audă ce spunea Bridget și să-l salveze pe David Schwimmer dacă era cazul. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că Lisa îmi va fi vreodată recunoscătoare pentru asta. — Știi că Phil nu știe că eu și Mark ne-am împăcat, nu? Kieran se frecă pe frunte. —Știu, dar nu înțeleg. Nici nu trebuie, am mormăit eu. L-am lăsat chiorându-se la ziarul pe care-l ținea la doi centimetri de față pentru că-l usturau prea tare ochii ca să-și pună lentilele de contact. Mark a fost ultimul care s-a sculat, douăzeci de minute după Kieran. Eu făcusem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
folosit a fost „fără veșminte“. I-am spus că da. Și mi-a zis: „Atunci, poate asta e pedeapsa lui Dumnezeu“. — Doamne ferește! exclamă Henry. Ce comentariu monstruos! — Nu-i așa că a fost frumos din partea lui? Teoria era că Dumnezeu mă chiorâse de un ochi pentru că pictam un subiect care ar fi putut stârni poftele - mie și altora - prin organul vederii, și că singura mea speranță de a-mi păstra ochiul bun era să renunț pentru totdeauna la o astfel de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
garajelor care ne ieșeau În cale. Trecuseră abia două ore, și În urma noastră se Întindea un lung șir de furăciuni și vandalizări - antene de satelit stricate, graffiti pe mașini, rahați de cîine aruncați la muiat În piscine, camere de securitate chiorîte cu jeturi de vopsea. Pe sub nasul proprietarilor, a forțat Încuietoarea unui Aston Martin și-a dat drumul mașinii la vale, cu motorul oprit, pe aleea cu prundiș. A condus apoi spre nord pînă la un depozit de construcții dezafectat situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la mă-sa nu purtaaase..." Lumina zilei bogată în umbre se stingea, înlocuită pe nesimțite de cea a unei luni pline, care curând umplu grădinile cu razele ei albe și reci. "Fecioara" însă potoli curând apetitul nostru pentru beție, ne chiorârăm la ea și uitarăm un timp de pahare. "Cum dracu să ajungă cineva până acolo? zise zbanghiul furios, care, deși era doar mecanic auto, se culturalizase și el în acei ani (nu scăpase!) și avea noțiunea distanțelor astronomice, dar nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unul să fugă ziua și pe altul noaptea. Iar pentru ca luna să nu vadă frumusețea fratelui ei și să se Îndrăgostească, a orbit-o. Petele de pe chipul ei le-ar fi făcut Într-o altă variantă, un cioban, care a chiorât-o, zvârlind cu baligă În ea. Soarele rămâne mereu același, egal cu sine Însuși, fără nici un fel de devenire. Luna, dimpotrivă, este un astru a cărui viață e supusă legii universale a devenirii, a nașterii și a morții. Ca și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
unul să fugă ziua și pe altul noaptea. Iar pentru ca luna să nu vadă frumusețea fratelui ei și să se îndrăgostească, a orbit-o." Petele de pe chipul ei le-ar fi făcut într-o altă variantă, un cioban, care "a chiorât-o, zvârlind cu baligă în ea". Soarele rămâne mereu același, egal cu sine însuși, fără nici un fel de "devenire". Luna, dimpotrivă, este un astru a cărui viață e supusă legii universale a devenirii, a nașterii și a morții. "Ca și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pop.) "a-și holba ochii". A (SE) BOLDI tranz. și refl. (reg.) "a căsca, a holba, a zgâi ochii". A (SE) BULBUCA refl. și tranz. "a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.)". A SE CHIORÎ refl. (fam.) "a se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba". A CONTEMPLA tranz. și refl. "a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție" A GINI tranz. (arg.) "a observa, a vedea, a zări
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
făcut fratelui ei. Deodată, un par trăsnește capul lui Goangă. Acesta cade jos secerat. Urmează și alte lovituri, date mai cu milă. După cîteva zile, Goangă povestea istoria cu parul și încheia mereu cu aceleași cuvinte: El a fost. Să chiorăsc dacă n-a fost el! Vorbești prostii, bărbate, spunea nevastă-sa. Eram la ei acasă cu Milica, nevasta-sa, și Dinu dormea dus. Și atunci cine, femeie? -Vreun român, că mai glumești cu muierile lor. Pînă la urmă Goangă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de prichindei din preajmă, buhaiul își întorcea privirea galeșă spre noi, și cum s-ar fi întrebat : de ce se țin ăștia după mine, ca după urs?! Moș Șutu îl aducea imediat la realitate : Hai cu tata, dumane ! Hai ! Ce vă chiorâți, bă ? Se răstea apoi la noi. N-ați mai văzut animal? O făcea mai mult de formă. Se vedea cât colo că îi place grozav alaiul gălăgios care îl urma. Am fost însă martori oculari la un eveniment cu adevărat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
peste drum de noi și de multe ori mă trezeam urmărind-o curios prin gard pe domnișoara Sofica. Până într-o zi când, insensibilă, sora lui Grigoriță m-a apostrofat fără menajamente : Bă, ăla cu caș la gură, ce te chiorăști toată ziua printre nuiele? Îți miroase cumva a fustă? Ia uite-te ! Își ridică ea demonstrativ poalele rochiei. Dar nu-i de tine, prichindel. Du-te și te joacă în bunghi. M-am lăsat păgubaș și m-am retras la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a dus la post cu o rață. «Să trăiți, domnu’ șef! Io aseară am fost la lăsata secului la cumnata dân Drogu. M-am trezit cu rața asta în brațe și să moară mama dacă știu a cui e! Să chiorăsc dacă am furat-o!» Două jumulite de la Babau « Domnule Prim Procuror Militar Carp Dumitru, Subsemnatul Dunose Gh. Vasile (poreclit Dâgâdî), domiciliat în comuna Jirlău... formulez următoarea sesizare. În data de 8 februarie 1999, în jurul orei 20.30, au venit la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
similare de descriere, ca și de dialog, putem găsi în "Bărbații în viscol", reportajul lui Crane despre oamenii fără acoperiș care așteaptă în plin viscol să se deschidă un adăpost public (91-96), sau în "Când un om cade, mulțimea se chiorăște", un reportaj despre un om care aparent are o criză de epilepsie pe o stradă din New York și oferă astfel reporterului ocazia să observe reacțiile mulțimii care se uită la el (102-11). Crane nu era singurul. Alături de alți practicanți ai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a descurajat-o pe Sarah. - Tati? - Da, scumpo. De ce nu ești în pat? Unde-i Marta? - Terby e tot supărat. - Și pe cine e Terby supărat? - Terby m-a zgâriat. Și-a întins brațul spre mine, iar eu m-am chiorât în bezna purpurie, dar n-am văzut nimic. Devenea exasperant. - Robby - ia-o pe sora ta înapoi în dormitor. Știi că are nevoie de douăsprezece ore de somn și deja e foarte târziu. A sosit ora oficială de culcare. - După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bățos. - Orarul tău, fraiere. Robby căută fără prea multă tragere de inimă prin rucsac și scoase o listă mototolită făcută la calculator: istoria artei, algebră 1, științe, Fundamentele probabilității, ed. fizică, statistică, literatură nonficțională, studii sociale, spaniolă conversațională. M-am chiorât la lista asta prostește, până când s-a așezat și el la masă și i-am înapoiat-o. - E o nebunie, am bâiguit. E revoltător. La ce instituție îi trimitem? Robby se concentră subit asupra bolului cu cereale - după ce împinse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adânc. - Există două spirite care acționează aici... Atunci când Miller zise asta, ușa biroului meu - vizibilă de unde stăteam acum - zbură din țâțâni cu așa o forță încât traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de înnebuneai. Mă duc la frigider și umblu o țâră la potențiometru. Reglez p-acolo și mă duc să trag un pui de somn. Ațipesc oleacă, după care aud, așa, o muzică. Mă uit pă fereastră, ni’ica. Mă mai chiorăsc pă ici pă colo - și am așa un presentiment că din bucătărie se-auzea zgomotul ăla. Și cum ajung acolo, bă, neică, frigiderul cânta. Și culmea că prindea și alte posturi de radio. După aia, mi-a făcut cumnată-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
venit adversarii, au găsit localul plin. O luptă disperată s-a dat. Biroul fiind la etaj, oamenii poliției în cap cu bătăușii s-au urcat sus în iuruș, dar cei de sus, înarmați cu bastoane și cu ardei pisat, răspundeau chiorând pe asaltatori. Îmi amintesc că se vorbea atunci de un fierar care făcuse minuni de vitejie respingând el singur atacul bătăușilor celor mai dârji. Bătăușii, văzând că nu pot izbuti să ocupe biroul, au schimbat tactica: s-au dat jos
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o dai la fel!” Prin „la fel” se înțelegea ca făina să fie de aceeași calitate, în aceeași strachină, la același nivel. În „vremea foametei”, dar și mai apoi, asemenea atenționări erau la rigoare. Nimănui nu-i plăcea să fie „chiorît”, înșelat, păcălit. Cazurile contrare, urmate de sfadă, nu erau rare. S-a întîmplat ca mama să împrumute pe cineva cu făină măruntă, iar acela să-i restituie o făină mare, ca de crupe, să dea strachina bătucită și s-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]