104 matches
-
intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mîna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizînd ușa cu un surîs un pic prea larg pe față. El este Kenny Davey, unul dintre designerii noștri. Kenny, trebuia să fii aici de zece minute. Mă rog, te iert ! Îl Împinge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să nu știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander. Cine e Alexander ? — Nu știu. Lissy ridică din umeri. E codul lor secret. Codul lor secret ! E din ce În ce mai cool. CÎt Lissy se chiorăște la interfonul din perete, privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. SÎnt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acum; toate acele făpturi amenințate țipând după atenție și recunoaștere. Era un tânăr foarte arogant, atât de plin de el. Nu și acum. Acum geme, Împroșcând rafale de sânge prin rănile din cap, iar ochii lui galbeni și nefocalizați se chiorăsc În jur, Încercând disperați să deslușească și să găsească un sens În pustietatea, În bezna ce-l Înconjoară. Probabil că se simte singur. Acum Încearcă să vorbească. Oare ce-o Încerca să-mi spună? Ajutor. Poliția. Spital. Sau nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la un moment dat de ce naibii nu-mi puneam o pereche de ochelari. Că el mă știa de mic că nu văd bine, când mă trimitea să-i aduc un lanț, că lanțul era la picioarele mele și eu mă chioram la el și nu-l vedeam. Ce-ar fi? mi-am zis. Și într-o după masă am rămas minute lungi în fața unei vitrine de pe strada Doamnei, pe care scria amicii orbilor. Eu până atunci nu fusesem la un cinematograf
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Uitați. Luă o pungă de hârtie de pe scaunul de lângă ea și le-o întinse curtenitor. Îi dădea mâna să se simtă împăcată cu întreaga lume acum, după ce-l ochise pe domnul doctor Laurence Westcott. — Luați astea. Sunt croasanți. Băiatul se chiora nedumerit la ce era în pungă în timp ce Henrietta demara în trombă. — Ei, Shane! zbieră la celălalt puști. Ce naiba e ăla „coasand“? Stau de vorbă cu domnișoara Francesca Tyler? Sau ar trebui să spun doamna Francesca Tyler? Tonul plin de sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
impecabil, Într-un costum gri-Închis și o haină neagră. — Isuse, e un ger! Vorbele ieșiră Într-un nor de abur. — Mă lași să intru sau ce faci? Ridică punga de plastic până la nivelul ochilor. — Am adus micul dejun. Logan se chiorî În Întuneric. — Ai idee cât e ceasul? — Îhî. Și-acum deschide până nu se răcește porcăria asta. Se așezară la masa din bucătărie, cu Logan revenind Încet la viață, iar Miller servindu-se din conținutul dulapurilor, În vreme ce pe foc fâsâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
postul lui din fața ușii Hoitarului. Zece treizeci... Logan se plictisea. N-aveau să găsească nimic pe casete. Și atunci reveni În cadru sora Henderson, cu ochiul vânăt mult mai vizibil. Logan se-ncruntă și opri banda. — Ce-i? Watson se chiorî la imagine. — Nu observi ceva neobișuit? Agenta Watson admise că nu observa nimic, așa că Logan ciocăni ecranul chiar deasupra asistentei Henderson, care Încă mai avea În spate sacul cu lucruri personale. — E-n uniformă. — Și? — Pe caseta cealaltă avea hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nuntă la care fusesem chemat ar fi fost mai potrivită pe o plantație din Mississippi, impresie întărită de slujnica tuciurie care mi-a răspuns la ușă. I-am arătat legitimația mea și i-am spus că sunt așteptat. S-a chiorât plină de îndoială la ea, de parcă se credea însuși Himmler: — Frau Lange nu mi-a zis nimica despre mata. — Poate o fi uitat, i-am răspuns. Uite ce e, tocmai ce m-a sunat la birou acum o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deșert. Apa capătă o strălucire aurie de la lumina soarelui, cerul e de culoarea oului de pescăruș, apa sărată mă învăluie. Plutesc pe spate, iar Jake mă așteaptă la țărm. De ce oare clipele astea nu durează o veșnicie? Trebuie să mă chiorăsc tot drumul înapoi, ca să fiu sigură că mă îndrept spre Jake. Chiar și așa, cu tot efortul, fac câteva greșeli înainte să ajung la prosopul meu. — Am crezut c-o să te așezi lângă tipul ăla de colo, râde Jake, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mâna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizând ușa cu un surâs un pic prea larg pe față. El este Kenny Davey, unul dintre designerii noștri. Kenny, trebuia să fii aici de zece minute. Mă rog, te iert ! Îl Împinge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să nu știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander. Cine e Alexander ? — Nu știu. Lissy ridică din umeri. E codul lor secret. Codul lor secret ! E din ce În ce mai cool. Cât Lissy se chiorăște la interfonul din perete, privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. Sunt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se scutura de parcă eram legat la o priză de curent electric. Deasupra mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea opri încă din plâns. Ești nebun... putea să te omoare... Cu el ți-ai găsit să te pui? L-am iertat ca să nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
puțin cam neclară a lui Randall plasată în fundal, s-a odihnit ani de zile pe căminul din camera noastră de studente. Cu alte cuvinte, îl pândeam pe Randall. La greu. — Trebuie să vorbești cu el, mi-a zis Bea, chiorându-se să vadă dacă nu mi-a rămas vreo bucățică de mini-quiche printre dinți. Trebuie. Dacă nu vorbești cu el, eu nu mai discut cu tine niciodată. Harry a ridicat din sprâncene și, plin de înțelepciune, a considerat că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și, din cîteva salturi peste băncile pline ochi de participanți, ajunse față în față cu doi dintre cei mai antipatici adversari ai săi. În locul tău, aș fi procedat exact la fel, se distrase de el Bătrînul în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul de aterizare nu mi a folosit la nimic, mă aflam la distanță prea mare. Am reușit totuși să-mi dau seama că aveam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
folosit a fost „fără veșminte“. I-am spus că da. Și mi-a zis: „Atunci, poate asta e pedeapsa lui Dumnezeu“. — Doamne ferește! exclamă Henry. Ce comentariu monstruos! — Nu-i așa că a fost frumos din partea lui? Teoria era că Dumnezeu mă chiorâse de un ochi pentru că pictam un subiect care ar fi putut stârni poftele - mie și altora - prin organul vederii, și că singura mea speranță de a-mi păstra ochiul bun era să renunț pentru totdeauna la o astfel de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rămase de la „felul trei” cu care-l ademenise Aneta să adoarmă mai repede. Nu a apucat să prindă și să pedepsească musca, așa cum făcea bunicul Ghiorghi când o găbjea cu lovituri de ștergar și spunea invariabil: Ămâia măti, Anetă, ai chiorât de n-ai văzuto? De fapt, În căpșorul lui (mare de pe atunci) acoperit de o chică transpirată, toate gândulețele sale erau stăpânite de Vizanti care lătra pe cele mai Înalte note, urla, mârâia, scheuna și de furie, În răstimpuri rodea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu mai discutăm! Bunicul a zâmbit pe sub mustața cu colțurile Îngălbenite de luleaua cu tutun prost, a spus În gând că Va „esti un olari bun”, iar cu voce tare a rostit: Ei, lasă Hasmațuchi că am să mă mai chiorăsc eu cum voi putea ca să aflu prețul achitat de muncitorime pentru palatu’ regeului nostru, tu du-te și spune-i lui Victor că am zis să te-nvețe să citști șî gândăceii cei mici! A doua zi, Va s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
garajelor care ne ieșeau În cale. Trecuseră abia două ore, și În urma noastră se Întindea un lung șir de furăciuni și vandalizări - antene de satelit stricate, graffiti pe mașini, rahați de cîine aruncați la muiat În piscine, camere de securitate chiorîte cu jeturi de vopsea. Pe sub nasul proprietarilor, a forțat Încuietoarea unui Aston Martin și-a dat drumul mașinii la vale, cu motorul oprit, pe aleea cu prundiș. A condus apoi spre nord pînă la un depozit de construcții dezafectat situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o scena din aia din Flashdance, și tu ți l-ai prins. Cred că și Philip Cantley e la fel de dezamăgit. Am verificat spărtura pe care tocmai o umplusem; părea că e destul de netedă. Hugo făcu câțiva pași înainte și se chiorî la ea. —Impresionant, făcu el. Cred. Lui Philip al nostru îi plac super mult femeile care o fac și pe Marilyn Monroe să semene cu Marlboro Man1. Asta în timp ce tu ești cam ca Gina Gershon 2 în Bound 3. —Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e decât o presupunere, remarcă Hawkins. Chiar și după declarația lui Violet Tranter. Ce mama naibii, nu degeaba se zice că actorii și actrițele te dezamăgesc dacă-i vezi în persoană. Nu și în cazul ei. Când a intrat, se chiora la ea jumate de stație de poliție. Presupun că și tu, zisei eu, pe un ton sec. Dacă tot nu lucrezi la cazul ăsta. — E, am mai tras și eu cu ochiul, recunoscu Hawkins. E micuță rău, nu? — În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pândesc? Am fost ieri la doctor. Am așteptat aproape două ore în nenorocita aia de sală de așteptare: mă gândeam că, dacă mă mai uit mult la peștii ăia cum înoată, tâmpesc. Fetele alea de la recepție au o față-se chiorăsc la mine din spate, prin ferestruica aia deschisă, așa că-mi dau seama că știu că-s aici, da’ mă fac să stau la ghișeu până am impresia că prind rădăcini, înainte să se deranjeze să-și miște fundu’ și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de lustruit, că practic Îmi puteam vedea În el propria reflexie. „Trebuie să o salut“, m-am gândit, un pic posomorâtă. Am bătut-o pe umăr: —Bună, Phoebe! Phoebe s-a Întors și s-a uitat la mine. S-a chiorât la căruciorul meu care dădea pe dinafară. Nu dădu nici măcar un semn cum că m-ar fi recunoscut. Brusc, pufni: —Sylvie! Tu erai? Pentru o clipă, nu te-am recunoscut. Cu toate alea de curățat după tine. Nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
patru ace verzi, să moară cartierul, nu alta, dar, deși era parolist de felul lui, s-a întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara blocului se chiorau, care mai de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]