1,084 matches
-
spune și cântecul: c au rămas șchiopii și orbii să scoată la fete ochi. Constantin nu a trăit prea mult, a murit de tânăr, înaintea lui Oacheș și a rămas Zavastia văduvă de tânără. Oacheș l-a jelit mult pe Chiorul, că era cuminte, dar tuberculoza pulmonară l-a răpus. Zavastia s-a dat în dragoste cu Alecu, zis Pitic, că avea o înălțime de vreun metru și 35 cm. Zavastia trăgea plapuma de pe Chioru lui Oacheș și fugea cu ea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mă calcă pe nojițe, mi-aduc aminte ce-am fost. Toată viața am dorit să ajung în clanul conducător, pentru a face oamenilor binele cu carul... Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară și mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu țin minte anul... Când m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
făcînd ochii mari. Uite-așa. Cum așa? Spune odată, nu te tot feri! Păi... zicea că acolo-i tare întuneric... Nu-i nimic. Avem lanterne, zise tot Vlad. ...că sînt gropi foarte adînci, în care... Ei și? Doar nu sîntem chiori, să cădem în ele. Ce, nu le putem ocoli? ...și... că sînt multe oase... Oase ?? întrebară într-un glas, oprindu-se o clipă. Oase! Ce vă holbați așa?... N-ați mai auzit de oase? Oase de animale, probabil. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strigă: Tanti Simina, Ticu e-acasă? E-acasă, drăguță... Doarme. De ce-l cauți? Păi... îl cheamă urgent domnul secretar Nicanor, domnul profesor Răgălie și... și noi. Trebuie să-i comunic ceva. Chiar în clipa aceea Bărzăunul scoase capul pe geam, chior de somn și buhos. De cum dădu cu ochii de Ilinca îi spuse să-l aștepte doar o clipă. Și, într-adevăr, se îmbrăcă mai repede decît s-ar fi așteptat oricine, dădu cu puțină apă pe față și o zbughi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
năuc, Înghițind aer ca un Înfometat la masa nunții din Cana Galileii. Ar fi vrut el să spună ceva, să Întrebe, să se justifice, dar când a deschis ochii acel cineva se Îndepărtase deja. L-a zărit trecând pe sub becul chior din capătul podului și i-a remarcat trenciul, alura de om tânăr, care nu se sfiește să calce noaptea În picioare, mâna care Îl salvase și care flutura către el un salut viguros. Ar fi vrut să Îl strige, dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
micuța, bruneta cu ochi albaștri, buze parcă se dăduse cu botox și ochi mongoloizi. Era cu 9 ani mai tânără ca mine. Tocmai îmi cumpărasem un apartament cu 2 camere și obosisem de muncă, singurătate și a venit săptămâna aia chioara, oarbă. Corespundea cu ce voiam eu, să fie cu studii superioare, a doua generație și să îmi placă. Totuși, două lucruri: unul nu l-am știut și pe altul l-am ignorat, crezând că îl voi putea controla. Cel neștiut
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
chiar se crede domniță și a uitat că va trebui să predea costumul la garderobă și să plece către garsoaniera închiriată, poate că... Auzi vocea pictorului. Pictor fără Noroc, oare câți dintre pictorii lumii și-ar putea spune Pictorul Noroc Chior pe care Îl Pupă Destinul pe Obraji în Fiecare Dimineață? Bine, amice (o, nu, termină cu amice ăsta, altfel vom strica prietenia), să nu crezi acum că putem trece prin ziduri sau că nu vom păți nimic dacă ne vom
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
logică în plus, un fel de delir plin de raționamente și de argumente medicale, peste care se cernea mărunt cenușa fadă a setei mele devorante." (p. 21). Un om cu judecata întreagă și ființa debilă visează la răsfățul cu apă chioară, apa care-l otrăvește, în vreme ce infirmiera lui visează la spectacolul cu Marlčne Dietrich. Două măști ale aceluiași ridicol. Ridicolul acțiunii, care te face, luîndu-te cu nimicuri, să nu pricepi nimic din "gravitatea clipei în care moare un om" (p.26
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
de stînga". Poate contraria însă imaginea lui Petru Groza, care, sub pana devenită intempestiv clementă a moralistului, ar fi nu mai puțin decît "un realist, fiindcă păstrează tradițiile și tezaurul de experiențe al înaintașilor. Nu se lasă îmbătat de limonada chioară a noutăților. Este în el ceva vechi, foarte vechi, de voievod și bătrîn cneaz, de moșneag înțelept". Și dacă nu e de ajuns atît, mai urmează: "Fluidul magnetic care emană din el este un amestec de sănătate, voie bună, optimism
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau, afară, printre "cârduri de oameni străini", descoperim, când și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
mănânce și altceva decât unguri pe pâine. Devitalizat, edentat, cu un aer de iremediabilă deprimare întipărit pe chip, Funar nu mai e nici măcar fantoma care se imagina candidat la președinția țării, a cărui alchimie politică se rezuma la sorbirea apei chioare din paharele tricolore de plastic. Condamnarea la extincție a PRM-ului e dovedită de migrația masivă de parlamentari spre câmpii mai mănoase. Distanța enormă dintre ceea ce Vadim pretinde a fi și ceea ce este în viața de zi cu zi i-
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
respiră astfel un aer foarte familiar, fiind înțesată cu elemente din fondul etnic amestecat. Manoil, eroul împrumutat din romanul lui Bolintineanu, vrea să urnească zavera împotriva domnitorului hulpav, asociindu-se, pentru acest nobil deziderat, cu "sorioara" lui Zenaida, cu Iaurta chiorul, spaima apelor, și flăcăul lui, Zotalis, apoi cu Leonidas, "renumitu-Ampotrofag" și soața lui Zoe (figuri caragialiene), în fine, cu cosmopolitul Languedoc Brillant. Ceata e una întreită: "palicarii fistichii", "hoții strâmbi ai lui Iaurta" și "faraonii lui Zotalis", greci, valahi, aromâni
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
Afacerilor Externe, fie că este vorba de ranchul de la Slobozia cu turnul Eiffel de Slobozia ridicîndu-se în mijlocul Texasului autohton, fie că este vorba de brava armată română al cărei căpitan trage o dușcă de Skandic în timp ce militarul american bea apă chioară. Asceza însă nu ține prea mult, pentru că tradiționala ospitalitate a localnicilor transformată în bacanală și mai ales aportul localnicelor, rupe rîndurile detașamentului. Se propun înfrățiri și alte forme de solidaritate mai intime, americanii sunt tratați drept investitori străini, primarul deschide
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
liniștită. Olarul fixa În locuri numai de el știute cele zece lațuri fermecate pentru prins iepuri. Din timp În timp scruta pădurea care la ora aceea era liniștită și primitoare, tăcută și prietenoasă. Nu făcea zgomot, cerceta cu lanterna sa chioară fiecare laț și mulțumit de rezultat se deplasa către un nou loc, timp În care era atent ca Vizanti să nu se abată de la reguli. De data aceasta, Vizanti era un câine mare și docil care purta același nume, dat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ea, dar cât mai departe de spațiul și vremurile care le au furat părinților cei mai frumoși ani din viață. Iar dacă țara asta va fi, cândva, chiar România, cu atât mai bine. Ar fi, ca să zic așa, un noroc chior pentru bătrâneii care vom fi. Numai astăzi Acum câteva zile, în curtea unui spital de copii din Cluj: în liniștea unei dimineți de sâmbătă, un tată își cară după el copilul cu handicap grav, pe sub ferestrele saloanelor, într-un fel
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fi așteptat să se facă ziuă, să vedem pe unde călcăm - s-a mirat Alecu Slobodă. Măi Alecule, tu nu ai cum să pricepi, fiindcă nu știi că, de nu ajungem la timp cu transportul, nu mai vedem o para chioară...Dacă Aizic n-o încărcat vagonul la timp, plătește pentru întârziere. Si de unde să plătească dacă nu din banii care ni se cuvin nouă? Ai priceput, Alecule? Așa că lasă văicăreala și la treabă! Aici rămâne Mitruță. Restul, înapoi în deal
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
troiene sau pe deasupra troienelor? Ia spune mata, moș Dumitre! Cine v-a scos din casă pe așa o vreme? Cuvântul, jupâne Aizic. Si paralele! a completat Pâcu. Care cuvânt? Care parale? Eu nu știu de nici un cuvânt, de nici o para chioară - a făcut-o Aizic pe niznaiul. Cuvântul pe care ți l-am dat înainte de Crăciun. Am spus că după Bobotează venim cu primul transport? Am spus. Ce ai fi zis dumneata dacă noi așteptam să se aleagă o vreme? Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răspuns Pâcu provocării. Da’ curcile râd, moș Pâcule? a întrebat cu naivitate prefăcută Mitruță. Așa se zice, băiete. De ce se spune așa, nu ți oi putea tălmăci. Nu știu nici de ce se spune că te învârți bezmetic ca o curcă chioară sau că arăți ca o curcă plouată. Așa sunt ele. Nu știi încotro se uită, nu știi dacă li-i foame sau li-i sete, nu știi dacă sunt treze ori dorm. Parcă ar călca mereu în urzici...Lasă că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și, cum am mai spus și altă dată, să am în jur măcar vreo zece guri căscate care să mă asculte. Bun cuvânt, Dumitre? Măi, da’ pretențios mai ești! Ca să-ți stingi setea nu te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la Crâșma din drum, nu ai de unde să te înfrupți cu nimicuța. O să mi se corogească gâtul ca doagele polobocului uitat la soare. Si asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
putred. La câte miliarde de euro ați pierdut în ultimul timp, ce mai contează trei sute de mii de euro? — Și asta-i adevărat. Ai raportul de expertiză? Claude îi întinde un plic. Sami se retrage sub un bec mai puțin chior și numără trei mii de euro în hârtii de cinci sute. Satisfăcut de expertiză, întreabă într-o doară: — Și zici că ai făcut ultima revizie generală săptămâna trecută? — Exact. Poate de-atunci... să fi ros vreun șobolan vreo țeavă... — Ai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai dau o dată carul, da' asta ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău mi-a mai mers și astăzi... Ce zi pocită! Acuma chiar pot pleca. (iese) Tabloul 3 (Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Terentie. SFETNIC II: Copila are dreptate. Numai că cimilitura cere numele altui slujitor. LIANA: Nimic mai lesne decât să-l aflăm, odată ajunși aici, înțelepte sfetnice. Terentie fiind numele slujitorului cu ghioaga, cel cu sulița, despre care știm că-i chior de-un ochi, fiind altul decât Meletie, trebuie să se numească Isachie. Slujitorul cu arcanul, singurul care a mai rămas, poartă prin urmare numele de Meletie. SFETNIC III: Pre legea mea, răspunsul este cel adevărat. Și același răspuns l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acesta a condus-o în spatele casei și i-a arătat fundul grădinii, iete, domniță, cât vezi cu ochii numai veceauă. Asta e povestea. Și din nou ideea de țesătură cosmică, de legătura românului cu natura care nu e deloc fabulație chioară. Acest text e doar un punct de plecare în dorința de a declanșa o dezbatere absolut necesară despre un moment intim al vieții noastre care nu poate fi neglijat. Howgh, cum ar zice Winnetou. Profesiunea mea, plasamentul Tanti Magdalena e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
noi pepeni. De parcă acum, dacă acela avea chelie, nu mai aveai încredere să-i mănânci pepenii. Oamenii cu chelie fabrică niște pepeni destul de dubioși. Și toți văzuseră afară de domnu’ Alecu. El nu văzuse. Și-a zis, unde ați văzut, măi chiorilor, că acela are chelie? Și-au tot discutat așa până spre prânz. Când a venit un alt nene cu cartofi de Covasna. Și toți ziceau, hă, hă, știți cu ce rimează Covasna? Și nea Alecu bineînțeles că nu știa. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]