641 matches
-
nevoiași. Nu vei întâlni, ca la noi, preoți nepieptănați de luni întregi și-mbrăcați în cioareci și zeghe, de crezi că sunt geambași și nicidecum slujitori ai lui Iisus, nici de aceia care să cânte "foaie verde" și să de chiote pe la nunți și cumetrii; nici aceia care măsluiesc cărțile și fac politică, în loc să mântuiască sufletele credincioșilor, ci întâlnești preoți, cuviincioși, plini de evlavie, adânci cunoscători ai Scripturii, cu milă către cei săraci, curat și modest îmbrăcați; dornici de muncă pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
neorganizat talentele, încît una dintre ele, înainte de a pleca din oraș, și-a exprimat opinia, în limbaj popular, că ori era onanist, ori pederast, fiindcă nu exista bărbat normal care să-i reziste, la ea în cameră. Poate că aceste chiote cu care irezistibila prostituată și-a luat rămas bun de la fereastra vagonului de tren în care se urcase ar fi prins. Era știut că singuraticul Pomenea nu se ducea nici măcar la bordelul din deal, la Chelu. Dar în oraș se
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
și tu, janghinosule!" Cînd au început soldații să împingă convoiul spre vagonul-pușcărie, cei care veniseră la gară după arestați s-au pus pe strigat: Să ne scrii! Îmbracă-te, mamă, gros, că e frig! Te aștept, acasă! Se aude un chiot de copil: "Trăiască Garda și Căpitanul! Vezi ce faci pe-acolo! Apoi o vece de femeie le-a acoperit pe toate celelalte: "Îi omoooaară pe toooți! Îi duuuuc să-i omoare!!" Era nevasta lui Stelian, care ajunsese cu întîrziere la
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
genunchi, da, numai doi,/ Două călcâie ai, da, numai două,/ Și sâni numai doi, numai doi.// Două urechi ai, da, numai două,/ Și două sprâncene lungi, prelungi, urâte,/ Doi umeri, da, și șolduri numai două,/ Dar gemete, dar scrâșnete, dar chiote, cîte...". (Două) Poanta sugrumată de simboliști învie, iată, cu delicii. O rugăciune păgînă, păstrînd ceva din schepsisul romantic al iubirii ademenite cu ură, e În codrul crud: În codrul crud am omorât o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
imagine a noii capitale: porcii din curtea hotelului de pe Calea Victoriei Până la București a călătorit într-o căruță a poștei, unde „opt cai erau înhămați la ea și doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoțând chiote și strigăte...”, cum scria Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din
Istoricul zilei de 10 MAI, ca SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ a românilor. Ascultă aici IMNUL REGAL () [Corola-journal/Journalistic/48605_a_49930]
-
Istrati, Leș aveux d’un vaincu, Arthur Koestler, Le Zero et l’Infini, Artur London, L’Aveau etc. A avut oare loc ceva similar în țara noastră? {i nu-i avem în vedere doar pe protagoniștii carnavalului ceaușist, însoțit de chiote versificate și răcnete ieșite din orice tipar civilizat, Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Niciun literator român n-a găsit de cuviință a-și regretă trecutul de afiliere la comunism într-o carte sau cel puțin într-un articol. Dimpotrivă
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
și-și dădu jos bandanna; o stoarse, se șterse pe față și rămase acolo o vreme, înlăturînd țînțarii cu ea și scărpinîndu-se absent la prohab. În apropiere, un pescăruș părea să întrețină o ceartă cu el însuși, o serie de chiote indignate întrerupte de strigăte contradictorii, joase, care aduceau cu un soi de Hî! Hî! Hî!. Ceva care se mișca de la un copac la altul îi atrase atenția matelotului Houston. Se uită atent spre locul unde văzuse arătarea printre crengile unui
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
imagine a noii capitale: porcii din curtea hotelului de pe Calea Victoriei Până la București a călătorit într-o căruță a poștei, unde „opt cai erau înhămați la ea și doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoțând chiote și strigăte...”, cum scria Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din
Cum a devenit 10 Mai Sărbătoarea Națională a românilor. Ascultă Imnul regal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/64375_a_65700]
-
numele de Carol Hettingen, până la Buziaș, de unde a luat vaporul. Până la București a călătorit într-o căruță a poștei, unde „opt cai erau înhămați la ea și doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoțând chiote și strigăte...”, cum scria Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din
10 Mai, sărbătoarea națională a românilor până în 1947. GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/44908_a_46233]
-
rușine națională" - eu, ardeleanul. Dar pasiunea mea erau, iată paradoxul, Arghezi și, mai ales, Barbu. Cu aceste contradicții am venit la Sibiu, unde m-am născut a doua oară. Și această naștere a mea, dacă s-a făcut și în chiotele de veselie ale grupului din Cercul literar, s-a făcut, în același timp, și sub auspiciile unor profesori care ne-au învățat cum să fim ca literați, cum să fim ca prieteni. Nu numai în sălile de curs de la Universitate
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
bune nu găsim -, "geniu atotcuprinzător." Cuvintele, slabele noastre cuvinte! El s-a ocupat de muzică, spunem noi. Or, dintre sunete -, omul le-a emis mai întâi, în mod natural, pe cele care se numesc suspin, oftat, râs, hohot de plâns, chiot de plăcere, de victorie sau urlet de durere. Aceste sunete nu erau încă muzică, ci o exprimare simplă, rudimentară, a cosmosului din om. în codurile inițiale ale muzicii, ele s-ar fi numit disonanțe. După milenii, compozitorul s-a deschis
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
de poliție nu mai pot opri în timp util. Se ciocnesc de coloana care-l urmărea pe Abrașa, într-un carambol diavolesc, distrugător... o minge de praf, cioburi și scrâșnet de frâne... În Porsche, Abrașa zâmbește satisfăcut... Apoi trage un chiot scurt și urlă ca un apucat. -Ha-haa!! Iii-haaa!!! Ia de-aici... iii-haaaa!!! Amețiți, câțiva polițiști coboară din mașinile răsturnate. Unul dintre ei lovește nervos cu piciorul în caroseria mașinii... Abrașa se îndepărtează... S-a înserat... Muzica lui Ceaikovski se pierde
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
de vis în timpanele verzi ale verii tot mai rar clipa-și sună pașii desculți tot mai reci amintiri printre degete printre nori zboară palid găurită de viespi turta lunii turnată din ceară și prin sângele unicornului rănit trece în chiot ultimul alai de nuntă sau de vânătoare pe când iscoadele cetății decapitate de vis stau de veghe la porțile dimineții lampa răsăritului se stinge de la același întrerupător Parcul de iluzii spulberate parcul de iluzii spulberate se întinde mult peste real pale
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
ochi înțepat de albină ori poate aștepți să vină o oglindă să te arate ca și când ai fi o armonică imobilizată pe caninii vicioși ai speranței Pirați de plăceri Sângele seacă pe râurile imaginației nu forfotește și nu i se aud chiotele vedem în continuare ceea ce nu vedem nu s-a prins nicio înțelepciune de noi plăcerile ne domină cele ce nu au fost tânjesc după cele ce au fost iar acestea tânjesc după cele ce vor veni pirați de plăceri suntem
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
reacționează nevricos la ultraj. De regulă ea se apără revendicînd drept de cenzură în numele sacrosanctelor. Dar cum e delicată din fire, apelează la instituții viguroase, bărbătoase. Ca și Zița, în caz de atentat, ea strigă de îndată: ŤLa polițiune, mișăluleť.(...) Chiotele himeneice din poezia lui, cultul erectilității și insațietatea temei, dopată cu Viagra, se unesc într-un proiect de compromitere a tabu-urilor și a misticii amoroase". Ori: ,Optzecistele, la vremea lor, au auzit de la Angela Marinescu (dar și din alte
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
strălucit de bravură și spirit de sacrificiu de care au dat dovadă, elevii și unitățile de întărire se citează pe Ordin de Zi pe Armată. în fața eroilor căzuți ne închinăm cu adâncă reculegere”. ...Pământul învie de glasuri, în încrucișarea gloanțelor, chiotul de luptă sparge stelele. Soldatul-monument de la Păuliș părăsește soclul, cu mâna încleștată pe armă, și se avântă în luptă. ...Cercetașii se întorc din Sâmbăteni anunțând apropierea inamicului. Fila de calendar purtând data de 13 septembrie 1944 trece în cea de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Manea aduce un omagiu mentorului sau, Augustin Z. N. Pop, in 12 ianuarie 2009. Alex Cetățeanu (Canada) la mormântul 'Poetului Nepereche” Prin ferestre, deși erau duble, pătrundea de afara o hărmălaie de nedescris. Țipete, râsete, strigăte și tot felul de chiote răzbăteau de pe derdelușul din apropiere, unde o mulțime de copii Încropiseră o bătaie cu bulgări de zăpadă, asta așa pentru variațiune Între două Întreceri cu săniuțe. Viscolul din ajun ce ținuse trei zile Îi blagoslovise pe neașteptate cu trei zile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ci văzu fuga zilelor și nopților către un punct în care erau sorbite și neînturnate. Porni spre acel punct cu viteza luminii și dintr-o dată universul se schimbă în jurul lui, deveni transparent și luminos și colorat și Ștefan scoase un chiot, iha!, ca și când s-ar fi aflat în spinarea unui buiestraș sălbatic, ce vrea să-l arunce din spinare și strigătul său fu auzit în casă și bucătăresele năvăliră afară, i s-o fi întâmplat copilașului ceva, Doamne feri, și-l
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
cls. a III-a” și cu “Coroana României cls. a V-a cu Spade și Panglică de Virtute Militară” . Sufletul său se topește și curge în lacrimi fierbinți. E primăvară în inima sa și soarele mângâie mugurii, care plesnesc în chiot. Parfumul și verdele pădurii îl inundă. Bucuria i se lipește de zenit. Mireasma rugii suie în timp ce Îngerii se pogoară. Florile îl împodobesc din tălpi și până-n creștet. Toate ramurile se răsfiră-n el, pline de lumină, înflorind floare lângă floare
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
aprinde apusu-n ivoriu, pe piscul de piatră ca-n luminătoriu. În turnul de fildeș e masa întinsă. Făclii stau de vorbă pe-ntinderea ninsă. Cleștare și-arginturi luminii joc firul, dar focul înghimpă, tăce-l-ar clondirul! Prin cuine proțapul, doar chiot întrecu-l, întregii boi rumeni, vițeii, berbecul stropiți sunt cu vinul mai roș ca păcatul, că-odată e nunta ce-o face-mpăratul. Pe tron riga Laur lucindu-i coroana așteaptă să intre prin doru-i Izvana. Curteni, blogorodnici... Prințesele lumii dantela
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
NUNTĂ Hai, scrie diece, în grabă, uric tăbăcit în Pergam: „Cai negri din țară arabă, cu ținte de aur pe ham, trăsuri și calești și rădvane, ca-n solz pâlpâind felinar, livezi înflorind pe balcoane...” „Mărite, dictează mai rar!” „...să chiote vinul pe masă ulcelelor - danț sub ulcior! Vreau roua de stele culeasă în cântec să-i pun sub picior. Vison ca omătul pe munte mai fin decât șoapta-n izvod spre ea să-mi-ntindeți ca punte când norii luceferi
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
lui Valdescu, unde se ține procesiunea de exorcizare a locului. Deodată, din pricina aglomerației și învălmășelii, acoperișul sare în flăcări, pereții se huruie, iar mulțimea drăcească împreună cu baba sunt aruncați în curte. Prin flăcări dracii joacă și dansează în dezmăț și chiote de veselie. Un împielițat se apropie de Buha care urlă disperată de usturime. Cu ghearele lungi și ascuțite îi sfâșie zdrențele aprinse de foc și îi zgârie pieptul din care abia se prelinge un firicel firav de sânge. - Păcătoaso, nici
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde în negura nopții. Odată cu dispariția executoarei, dracii izbucnesc în chiote de bucurie ca la o mare victorie. După câteva clipe, din trupul împrăștiat al vrăjitoarei se desprinde un abur străveziu, inform, care se înalță ușor către cer. În același timp, pe deasupra, un înger firav se rotește fâlfâind din aripioare. Câțiva
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
-l salveze, dar dracii suflă flăcări mistuitoare asupra-i. În cele din urmă, după numeroase încercări, îngerul nu reușește să salveze sufletul păcătoasei din ghearele satanei, se lasă păgubaș și se înălță întristat la cer. Din nou dracii izbucnesc în chiote și urale de bucurie că repurtaseră o nouă victorie în fața îngerilor. Satan prinde între copite globul luminos, face o piruetă într-un vârtej de foc, sfredelește pământul și dispare în adâncurile iadului împreună cu confrații săi. Pe aici, pe acolo, câte
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
că nu-i de glumă , am alertat nevasta și pe socru-meu ,am coborât cu ea patru etaje și-am dus-o la urgențe. Acolo am dat buzna în cabinetul unei doctorițe mai în vârstă ,sătulă de atâția ani de chiote și vai. Dar tu consideri că soacra ta e cea mai importantă. - Mă scuzați ,dar moare mama-soacră ! - Așteaptă domnule afară , nu vezi c-acum consult o altă „ mortăcină ” ? Am ieșit stupefiat și chinuit de gândul că dacă n-ar fi
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]