595 matches
-
declarat șeful săpăturilor, profesorul Gülgün Koroglu, citează hurriyetdailynews.com. Crucea pe care a fost răstignit Iisus Cristos, supranumită " Adevărata Cruce" sau "Sfânta Cruce", ar fi fost lucrată, potrivit tradiției ortodoxe, din lemn de cedru, brad și chiparos sau ori ulm, chiparos și merișor. Potrivit unor istorici, Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin, cel dintâi împărat creștin al Romei, a călătorit în Țara Sfânta în anii 326-328, întemeind mai multe biserici și aducând alinare celor săraci. Cu acest prilej, se spune că
Descoperire istorică, legată de Iisus. Află ce au anunțat arheologii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63688_a_65013]
-
de gutuie într-un iatac bătrân." Asta sunt, amintiri parfumate, ilustratele de la Florica. In fine, versul cu care se închide această rătăcire după poemul perfect, San Francesco nel deserto, e, cred, cel mai reușit: „Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși." Imaginea mănăstirii venețiene înconjurate de chiparoși, o impresie de călătorie, de bună seamă, devine o descriere, de superbă concizie, a ciclului pe care-l închipuie viața, moartea și amintirea. Apa moartă e, malgré son nom, așa-zicând, apa care întremează
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
Asta sunt, amintiri parfumate, ilustratele de la Florica. In fine, versul cu care se închide această rătăcire după poemul perfect, San Francesco nel deserto, e, cred, cel mai reușit: „Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși." Imaginea mănăstirii venețiene înconjurate de chiparoși, o impresie de călătorie, de bună seamă, devine o descriere, de superbă concizie, a ciclului pe care-l închipuie viața, moartea și amintirea. Apa moartă e, malgré son nom, așa-zicând, apa care întremează. Chiparoșii, după o veche tradiție latină
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
Imaginea mănăstirii venețiene înconjurate de chiparoși, o impresie de călătorie, de bună seamă, devine o descriere, de superbă concizie, a ciclului pe care-l închipuie viața, moartea și amintirea. Apa moartă e, malgré son nom, așa-zicând, apa care întremează. Chiparoșii, după o veche tradiție latină, însoțesc, ritual, sufletele celor plecați. O liniște pregătitoare, o presimțire a marilor rosturi, sună în această apariție de seară, între umbre și între ape. La fel, joc de izvoare într-o oază cu chiparoși răspândind
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
întremează. Chiparoșii, după o veche tradiție latină, însoțesc, ritual, sufletele celor plecați. O liniște pregătitoare, o presimțire a marilor rosturi, sună în această apariție de seară, între umbre și între ape. La fel, joc de izvoare într-o oază cu chiparoși răspândind, cu mirosul de rășină, amintirea, sunt poemele într-un vers. Spun izvoare fiindcă Pillat rămâne mai mult un livresc decât un inspirat. In fiecare poem e o tradiție a poemului, în fiecare vers un meșteșug al versului.
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă senzuală, grație acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul -, toate aceste detalii dau carne și farmec
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
volatilizat. Uitasem de ea când verișoara mea ma anunțat într-o zi: „După masă te duc la mormântul lui Edgar Allan Poe.” (Acolo, oamenii nu-i spun niciodată altfel.) Ce bine îmi imaginam mormântul acela! La capătul unei alei de chiparoși, cum altfel, „de chiparoși cu Psyhe sufletul meu...” cum scrie în Ulalume. Pelerinajul era ușurat de automobilul verișoarei... Am urcat, deci, și la drum... De mai multe ori, până să ajungem, m-am gândit la florile mele. La iriși. Aș
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
când verișoara mea ma anunțat într-o zi: „După masă te duc la mormântul lui Edgar Allan Poe.” (Acolo, oamenii nu-i spun niciodată altfel.) Ce bine îmi imaginam mormântul acela! La capătul unei alei de chiparoși, cum altfel, „de chiparoși cu Psyhe sufletul meu...” cum scrie în Ulalume. Pelerinajul era ușurat de automobilul verișoarei... Am urcat, deci, și la drum... De mai multe ori, până să ajungem, m-am gândit la florile mele. La iriși. Aș fi putut să pun
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
i-a strâmbat gura în afară de râs” acestui vacarm și acestei vulgarități... Puțin îi pasă de oamenii ăștia care se duc și vin și fac zgomot. Tare mai eram naiv, până să ajung acolo, când mă gândeam că îi vor dărui chiparoși, îmi închipui mânia lui Baudelaire dacă ar fi știut; îmi vine în minte fraza răzbunătoare a lui Mallarmé... În clipa aceea, o femeie se apropie de noi: a văzut că ne uitam; este o femeie din popor. „Sunteți din familie
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
și-i deranja mustața, tata lega calul de belciug și pe urmă doar foșnetul ierbii care, da, se menține, deși e uscată și dură până după ploaie, pe terasă câmpurile pe care le cunosc și nu le cunosc, șirul de chiparoși care ducea la poartă și dincolo de poartă cu unul din stâlpi căzut, stejarii și lanurile de grâu, târgul tot mai departe unde luminile accentuează întunericul, un lăcaș al morților pe ale cărui străzi umblam ținându-l pe tata de braț
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
fin lucrate, cu țigaretele produse tot aici, Regale, Mareșal, Naționale, Smyrna, Virginia, Cabinet (aceasta era marca preferată de Casa Regală Britanică), dar și cu ciubucele, narghilelele, papucii și brățările sale, cu castanele brumării, și migdalele, și măceșele, și oleandrii, și chiparoșii, și crizantemele sale, cu smochinii săi. Despre Ada-Kaleh au scris de la Hans Christian Andersen și Otto Alscer, până la F. Brunea-Fox. Totuși, insula, cu înscrisurile sale de sens succesive, ar merita atenția unui mare romancier care s-o reînsuflețească și s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
înălțându-se de la pământ spre cer. Cărțile de psalmi ale Evului Mediu, vitraliile, miniaturile imaginează deseori Sfânta Cruce plină de muguri sau înflorită. Patru specii de arbori au fost reținute, după dezbateri îndelungi, ca fiind benefice și binecuvântate: palmierul, cedrul, chiparosul și măslinul. În Atena antică, tăierea unui măslin se pedepsea cu moartea ca un sacrilegiu. Areopagul trimitea comisari să constate cum sunt întreținute livezile de măslini. Ca o dovadă a schimbării complete a obiceiurilor și credințelor, iarna trecută, a fost
Arbori binecuvântați, arbori blestemați () [Corola-journal/Journalistic/3494_a_4819]
-
cele de piatră cu extremități treflate, florile mici de un violet exasperat și unicul copac negru și chinuit, cu frunzele închsie la culoare și lucioase și aspect surprinzător de funebru pentru un cimitir cu așa puține pretenții. "Oare o fi chiparos?" Cu toate noțiunile mai mult decît vagi de botanică, Cristina a avut impresia că a gîndit o prostie, poate din cauză că numele se potrivea cu locul, tot atît de puțin ca și silueta contorsionată a copacului. Ea de altfel nu văzuse
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
Cu toate noțiunile mai mult decît vagi de botanică, Cristina a avut impresia că a gîndit o prostie, poate din cauză că numele se potrivea cu locul, tot atît de puțin ca și silueta contorsionată a copacului. Ea de altfel nu văzuse chiparoși decît în reproduceri după peisajele lui Van Gogh. "Seamănă destul de bine" - a încercat să se scuze. - Hai, nu vii? s-a impacientat Pați ajuns deja în drum. "Ce naiba face?" s-a întrebat în gînd cam enervat. Cristina a făcut în
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că glandele vierului ancestral. Amușinam cu nările dilatate sub pojghița nopții transpirația propriei noastre absențe.
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
grec purta un fel de corb Se opri în fața Templului-Carte. Îl luă în mâini și îl înălță spre lumină Prin văzduh zburau roiuri de litere cifre, silabe, sintagme, versuri, versete, pasaje. Întreaga urbe se legăna ca o verticală umbră de chiparos pe colina Asissi, se desfăta precum o meduză într-o noapte chopiniană, lehuză Foile se desprindeau de cotor. Militarii, soldații culegeau risipitele pagini Apoi, în reverie, rosteau poeme de Ana Blandiana de Mihai Ursachi, de Ioanid Romanescu, fragmente din „Tatăl
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
Echinox. Gregory Nunzio Corso, prieten la cataramă cu Ginsberg, fața de copil sau de paj, nelipsit din barul deocheat, din zona Greenvich Village, ca noi din Arizona. 2. Mormântul lui nu-i într-un cimtir catolic, de provincie, printre funebri chiparoși, ci într-unul protestant, din Urbe, zis ,,al artiștilor’’, glorioși, un spațiu pe care și l-a dorit, dar auster și rece, înconjurat de verdeața tunsă,geometrizată . Dar cine nu ar vrea să fie înhumat lângă Nichita sau Blaga, sau
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
iau vaporul lung spre un atol să mă întind pe plaja albă, gol, să năpârlească grijile de-a rândul: visez un vis cam palid în hamac și mă trezesc mai roșu ca un rac. *** nimeni nu știe cine a ros chiparosul, cine a mâncat noua rășină din parcuri: noaptea se petrec umbre tare ciudate, orașul pare stăpânit de niște noime de aceea trei borne se plimbă, amorțite, pavajul năpârlește ca un gușter gras, statui solemne se ascund sub poduri, pubelele valsează
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios ieste. Ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumadzii păunului, sprîncenele corbului, părul sobolului, mînule ca aripile, degetele ca radzele, mijlocul pardosului, statul chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și virtutea colunului are” (Partea a VII-a). Artificialul ca principiu scriptic comportă numeroase dezavantaje pentru cititorul de astăzi, ca să nu mai vorbim de bieții cititori ipotetici din secolul al XVIII-lea: Istoria ieroglifică
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
numără Ginko, zis și arborele pagodelor (Ginkgo biloba), specie considerată odinioară ca fiind dispărută din flora planetei noastre, bradul și molidul (Abies alba și Picea Abies), cele două specii care alcătuiesc pădurile noastre de rășinoase din regiunea de munte, și chiparosul de baltă (Taxodium distichum), rășinos adus din luncile inundabile ale fluviului Mississippi. La înființarea școlii, avându-se în vedere necesitatea bazei materiale pentru desfășurarea practicii, o suprafață de 14 ha din Pădurea Verde primește destinația de pepinieră, unde se construiește
Agenda2005-14-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283565_a_284894]
-
pateticile ipoteze îți băteau ironic la ușă cu aerul lor inocent știu că e complicat fiindcă exteriorul pare mai simplu decît o frunză de copac cu o singură față dar numai cel încolțit de oribila veste într-o dimineață cu chiparoși ce plonjau în mare de pe falezele bucuriei (iar lumina refuza să devină neagră) înțelege kairos copacul îmbrățișează ploaia iar tu de acum înainte sub rafalele oblice ale trecutului rămîi uscat deși norii îți stau grămadă deasupra casei durezi regretînd așteptarea
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
vârful muntelui. Era soare frumos, era cald, prea cald. Noi tot urcam. Unii nu mai puteau urca. Nu-i nimic, oricum, trebuia să urcăm. Priveliștea era ca în basme. Munte sălbatic, cu prăpăstii multe, colți albi de stânci, coroane de chiparoși verde-întunecați, profilați pe cer. Peisaj cu trepte ce urcau, trepte multe-multe. Eu n-aveam probleme cu treptele, eram primul. Dar mai buni ca mine la urcat erau niște chinezi budiști, tuciurii, dezbrăcați în soare arzător până la brâu, cărând în spate
PE MUNTELE SFÂNT DE LA TAIAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373687_a_375016]
-
te transformi în rouă, / Să-mi desenezi zâmbind c-un deget chipul / Și-apoi să-l ștergi mai trist știind că plouă. Aud cum iar mă strigă albatroșii / Din spuma unui val s-apară o fecioară, / Să-mbrățișez apoi toți chiparoșii / Și să te caut...pentru-a câta oară.” (Tentativă). Un pastel admirabil este și cel intitulat „Sete”: „Porumbii răsuciți scâncesc a sete, / Iar miriștea, obraz nebărbierit, / E mângâiată lin de un scaiete / Rostogolit de-un vânt din răsărit. // Din cer
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
dezarmantă!, de parcă autorul ne-ar fi auzit, cu anticipație, gândurile -, chiar următoarea poemă, Sonetul VII, debutează cu versul-titlu: ,,Sonete nu rostesc decât în șoaptă’’, după care continuă în ritm de Niagară asurzitoare: ,,(...) Noptatice fantasme siderale:/ Corăbii, revoluții, catedrale,/ Striviri de chiparoși cu fructa coaptă!// Cuvintele îmi sunt oștiri vernale./ Zidirile luminii mă așteaptă./ Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!// Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/ Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul o
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci moțăise ca-ntr-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]