508 matches
-
îi spun începe să se frece la ochi, să-și dea seama că e groasă, să se panicheze. Potolește-te, nu-mi începe să te smiorcăi ca un țînc pentru că n-ai de ce, îi fac semn să-și dea jos chipiul din cap, să-și scoată uniforma, asta-i tot ce-ți cer, nu i nici un sacrificiu, pune-ți acum țoalele de civil cu care vii în fiecare zi de-acasă și roiul, să nu te mai prind azi pe-aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de lei pe kilogram. De zece ori mai scump decât valoarea ei de la producător. Unde este respectul față de muncă?“ „Un gardian, care să deservească primăria, costa mult. Cu salariu și parte procentuală din echipamentul din dotare, care consta din: uniformă, chipiu și pistol, după cum ziceau unii, ajungea la trei sute de mii. Secretarul are un salariu lunar de două sute cincizeci și șapte de mii de lei și un spor de vechime de șaizeci și patru de mii, având peste douăzeci și cinci de ani
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu vârful capului În bagdadia bordeiului, mă aștepta În prag. Niciun cuvânt. Niciun zâmbet. Tăcea ca un perete. Îl urmez ca coteiul boierului. Intrăm. Un țăcănit de călcâie și În fața mea se afla un brad cu o creangă dusă la chipiu, care vorbea... „Să trăiți, domnule căpitan. Ne-am prezentat la ordinul dumneavoastră!” „Repaus și apropiați-vă” - a ordonat căpitanul. Am venit lângă el. În față avea o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dispoziție o oră și jumătate - s-a adresat căpitanul omului de lângă mine. ― Am Înțeles, domnule căpitan - a răspuns ”sfinxul”, salutând. Un stânga’mprejur scurt și am ieșit... Am pornit iar În pas de catană, spre bordeie. Intrăm. Omul Își scoate chipiul și se Întoarce cu fața spre mine. ― Eu sunt Toader Toaibă - mi-a Întins el o mână cât două de-ale mele. ― Petrică Staniște - m-am prezentat eu, Întinzându-i mâna... Tata Toader privea la Petrică cu chip plin de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mâna la gât. Păi n-ați aflat?!... exclamă omul. N-ați auzit la radio?!... Stelian îl privi lung și nedumerit. Nu, n-am aflat nimic, recunoscu el cu simplitate. Ce s-a mai întâmplat?... A murit patriarhul?... Poștașul își scoase chipiul de pe cap și-l trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele sale aparent nevinovate. Ceaușescu își scoase chipiul de general și îl trânti cu năduf pe masă. Eu vă spun deschis aici, în fața dumneavoastră, tovarășe Dej, declară el solemn, că așa nu se mai poate!... Că, dacă nu găsesc înțelegere nici la dumneavoastră, care reprezentați tot ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
locuri ca să "curețe" zicea el "pădurea de uscături". Știi tu ce fel de uscături, mă Virgile, ținu el să sublinieze, scoțând cu un gest conspirativ dintr-un buzunar o stea roșie ca cele pe care le purtau militarii sovietici la chipiu, lăsându-l s-o privească puțin. De un singur lucru nu trebuia să se îndoiască: că era liber și teafăr și că n-avea de gând să plece capul, ca alții... Și le trase o înjurătură zdravănă acestor "alții", care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
corpul generalului de patru stele, Mihail Popescu, care a murit joi seara, a fost depus la Cercul Militar Național. Înconjurat de patru jandarmi și de multe coroane, generalul era îmbrăcat în uniformă și avea decorațiile agățate pe piept. Alături de ele, chipiul. Liniște. Familia îndoliată stătea pe o parte a sălii de priveghi. De la fostul șef al Statului Major General și-au luat adio și locțiitorul șefului SMG, Dan Ghica Radu, și generalul-locotenent Ștefan Dănilă. Nu a fost uitat nici de Marin
Gen. Mihail Popescu, depus la Cercul Militar - FOTO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78384_a_79709]
-
ZOE: Curios. Ea părea că te cunoaște... TIPĂTESCU: De unde să mă cunoască? Nu m-a prezentat neica Zaharia adineauri?! TRAHANACHE: Așa e, nu l-am prezentat eu adineauri? Scena 5 ACEIAȘI, PRISTANDA (Intră în fugă Ghiță Pristanda, cu mundir și chipiu.) PRISTANDA: Ordonați, coane Fănică! ZOE (iritată de confuzia lui): Ghiță, eu te-am chemat! PRISTANDA: Să iertați, coană Joițico! Sunt obosit. “Famelie mare, 11 suflete... și 80 de lei pe lună... renumerație mică, după buget...” ZOE: Lasă, Ghiță, că nu
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
spun: vedeți, mă! Eu am scris cartea asta! Și n-or să mă mai dea afară! ...Nepotul meu Neculai Paniș îmi arată legitimația de luptător pe frontul antismirnovist și anticăzăcesc. Are uniformă, un veston de care-i agățată o decorație, chipiu ca de mândru ofițer al Marii Britanii, are 21 de ani, e frumos ca bradul din Parâng, se va însura cât de curând. Sunt mândru că am un asemenea nepot, sunt mândru de el ca și cum ar fi fiul meu. - Spune-mi
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
Crusoe am stat și noi: eu, Ada, Cecina și ceilalți. Eram cu toții, v-o jur, într-o haltă înconjurată de salcîmi, pe insula aceea căreia nu-i cunoșteam prea bine numele. Șeful hălții era chiar tatăl meu, purta uniformă și chipiu și da drumul la marfare (ce mîndru și zvelt!) cu paleta. Pentru că pe linia noastră nu treceau decît marfare. Iar Robinson Crusoe nu avea nimic împotrivă. (Va urma)
Adio, Robinson Crusoe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15814_a_17139]
-
și păsările Vrăbii, porumbei, ciori Dar, mai ales, corbi, Corbi uriași . Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute și nevrute Bună ziua, domnule, Sărut mâna, doamnă, șoptea Si-ți arăta zăngănindu-și Decorațiile înșiruite pe haina mototolită, Insigne găsite în cutii de carton. Chipiul de general al unei armate Demult moarte se legăna pe Capul lui ca pe o sperietoare În lanul de grâu Si greu îi atârna La brâu o sabie din primul război mondial. Lulu striga din când în când Jos dictatura
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
dragoste-n covor// iar inima mea valsează/ dansează tango în cutii de chibrit/ la lumina fosforului chinuit// din întuneric vine un impuls sonor/ și toți pereții se dezgolesc provocator// din tablou mă salută bunicul chefliu/ ofițer cu mâna zvâcnind la chipiu/ călare pe râsul nostru de copii/ pierduți în aurore sinilii" (Tablou). Fluida materie lirică iese mai întâi, decantată, purificată, din retortele (neo)modernismului, cu accentul pe metaforă și stilul înalt al ,șaizeciștilor"; cu o aceeași radiere a realității cotidiene și
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
interesează. Vine Pol. - Salut, bătrîne. Ai scăpat de colonel? - Ia te uită că vin ăștia să ne ia la întrebări. Mandragora le arată din departe cum devine treaba și cum se arată de dincolo de peroane, de liniile de cale ferată, chipiele milițienilor de la Miliția TF. Vin, trec peste linii direct spre grupul lor. Doi sînt. Un milițian și un soldat cu pușca mitralieră la spate care se uită prin ei, peste lume, peste amurguri, peste dimineți, peste șosele, muzici, fete. E
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
acestui regulament, menționăm: introducerea unor amenzi pe care le vor plăti părinții elevilor a căror ținută sau comportament nu sunt decente; interzicerea telefoanelor mobile; introducerea în fiecare școală a unor elemente de uniformă (care pot fi și un ecuson, un chipiu, o eșarfă etc.); egalitate în drepturi pentru toți elevii, fie că provin din învățământul de stat, fie din cel particular acreditat; posibilitatea transferării elevilor de la școlile de arte și meserii la licee, la sfârșitul clasei a IX-a, cu condiția
Agenda2005-38-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284214_a_285543]
-
veselie, căci poveștile sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane și-alvițe învelite în poleială roșie ori albastră, fluiere-asurzitoare din oase mărunțele, chipiuri din cartoane lucioase cu pene-mpodobite, crăcane potrivite de tras la țintă ori după un vrabete... minuni ademenitoare! Un ascultat de povești costa ceva de-mbucat și-un loc de mas ferit de noaptea rece. Apoi, ispita le chemase pe babe la
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
din cauză că pe partea dinăuntru a ferestrei se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum mă fac lac de sudoare, ca-ntr-un incendiu. Acum nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcând cu mâna liberă mișcările pe care le execută mâna ocupată; când am ajuns în dreptul lui, a început să sune telefonul, și el a intrat în cabină. Am urcat scara și am descuiat ușa de la apartamentul nostru. După ce am aruncat chipiul pe suportul oglinzii care a clătinat masa cu samovarul rămas pe ea din seara precedentă, cu pași, pe care-i voiam cât mai ușori, am străbătut coridorul și am intrat la mine în cameră. În primul moment m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chiar am încercat s-o aplic și mi-a ieșit de fiecare dată. Nu mai spune! Și mă rog, unde ai aplicat-o tu, dacă nu ți-e cu supărare? La ce cazuri? Sunt curios să aflu. Vasilică își scoase chipiul și începu să se scarpine după ceafă. Oftă și spuse privind încurcat în pământ: Am avut două cazuri de furt. Zi mai departe! îl îndemnă Cristi văzând că acesta se oprise. Era vorba de o bicicletă. Dispăruse din curtea casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o distanță de câteva sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe pereți, a ieșit din local și și-a continuat plimbarea, cu mâinile În buzunare, pe strada Nassau. Treptat, a Învățat să-i deosebească pe studenții din anii superiori de cei abia Înmatriculați, deși bobocii n-aveau să-și poarte chipiele decât de lunea viitoare. Cei care se străduiau, bătător la ochi și nervoși, să pară În largul lor erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu capul gol, Îmbrăcată și Încălțată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și mi l-am așezat cu atenție în palma întinsă. Acul era îndoit, probabil din cauza presiunii exercitate de pumnul lui Hering, și deși era năclăit de sânge, motivul decorativ al capului de mort era inconfundabil. Era o insignă SS pentru chipiu. M-am oprit puțin, încercând să-mi imaginez ce se întâmplase, sigur acum că Heydrich avea un amestec în toate astea. Acolo, în grădina de la Prinz Albrecht Palais, nu mă întrebase chiar el care mi-ar fi răspunsul la propunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în veacul cătușelor, unul dintre instrumentele de bază ale relațiilor interumane, în țara călcată în picioare de regimul securisto-comunisto-milițienesc. Înjghebarea în lanțuri a omului, umilirea și îmbrâncirea lui deveniseră faptul zilei, al abordării legilor care așezau între oameni hainele și chipiurile bleumarin, cătușele, bastoanele și pumnii. Scopul arestării era construit uneori dinainte, nu decurgea din dovezi, mergea în sens opus instrumentării și făcea parte dintr-un sistem de constrângeri, înaintea faptelor, pe baza unei cronologii inverse. Era suficient ca securitatea, miliția
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
aceste standarde construind în jurul ei o ambianță de libertate, spontaneitate, vervă, deschidere, comunicare. Este soția inspectorului principal Florin Vizitiu și, în elita polițiștilor de mâine, cine știe dacă nu cumva familia Vizitiu crește și educă azi doi viitori purtători de chipiuri albastre, candidați pentru efectivul viitoarei Poliții românești, copiii lor! În ce mă privește, trecând de atâtea și atâtea ori pragul sediilor de poliție am constatat o mare deosebire între cum gândesc eu și cum e normal din perspectiva judecății polițiștilor
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]