668 matches
-
se hrănește la propriu cu emoțiile primite din mijlocul grupului în care respirăm. Așa cum ne hrănim trupul cu nutrimente și ne umplem plămînii cu aer, tot așa ne alimentăm mintea cu dispozițiile anturajului și ale societății. În lipsa lor, ne-am chirci sufletește și ne-am scleroza intelectual.
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
magazinul din apropiere și unde avusese grijă să spună că Maria lui s-a dus În oraș după jămalț. Se priviră, intrară În cameră, Închise ușa În urma lor și-și făcură un plan nou. Maria merse În „salon”, avea inima chircită de frică, dacă Ștefan a murit, ce se fac ei? Dacă Ștefan trăiește, ce se fac ei? A găsit mortul ... viu și la locul său, respira ușor și o transpirație fină Îi acoperea gâtul. În timp ce presăra praf, Îl ungea cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un colț, Își Îmbrobodi capul cu palmele desfăcute și se acoperi de gemete stinse. După ce fâlfâi neașteptat, pasărea Își luă zborul iar tata se opri din fluierat. De deasupra noastră, de la etajul Întâi, se auzi râsul gâlgâit și isterizat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
găurit de irișii negri. Singura dată când m-am întors a fost după ce murise și așteptam să o ducă la capelă, numai că ochii ei acum nu mă mai vedeau și eu puteam începe s o iubesc. Pe noptieră stăteau chirciți ochelarii. Praful se adunase în jurul lor, îmbătrânindu-i. Am întins mâna și i-am luat. De atunci sunt ai mei. Nu îi port de frică, nu că i-ar recunoaște cineva, doar că, atunci când i-am pus pe nas și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Însă, cu toată grija lui, Kristina a început să se fardeze cu negru, chiar și unghiile și le făcea tot cu negru, ca să nu se vadă mizeria de sub ele. Până la urmă tot a durut-o și inima ei s-a chircit de durere și s-a făcut mică și de atunci Slavko nu a mai știut nimic de ea. Se încălzi și aproape adormi lângă puloverul lui roșu, când mâneca stângă se întinse spre fața lui ca să-i mângâie cicatricea adâncită
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Peste el vegetația sclipea în întuneric. Îi era greu să-și țină ochii deschiși, căldura din interior era mai puternică decât el. De sus cădeau coloane subțiri din picături incolore și începu să tremure de frig, iar picioarele i se chirciră sub el. Strânse pleoapele și se chinui să se trezească. Pentru moment crezu că izbutise, că o să vadă din nou ecranul televizorului, noptiera cu medicamente, ceaiul aburind și patul cu așternutul transpirat. Alma probabil că e în bucătărie și o să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pliurile fularului. Avea ochii bolnavi și roșii și buză-de-iepure. Semănam, cumva de departe și într-un mod ridicol: ai zice portretul meu reflectat de o oglindă deformantă. Nu mi l-am imaginat niciodată altfel pe tata. Abia intrat, omul se chirci într-un colț al camerei. M-am gândit să pregătesc ceva pentru a-l primi cum se cuvine. Am aprins lampa și am căutat peste tot sperând să găsesc ceva depus pe masă, orice, deși știam că în casă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-se pe pereți, ca și cum acolo ar fi putut afla oștirea În cauză. Privirea Îi căzu pe mogâldeața din patul vecin și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el nu rămase decât o mingiuță alb-gălbuie cu mustăți și barbișon, care se rostogoli câțiva metri mai Încolo, unde unul dintre curioșii care se Îngrămădeau să vadă ce se Întâmpla la baza turnului călcă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de afaceri, eram legați, asemenea alpiniștilor care se cățărau În tandem, printr-un fir trainic, dar care, ca orice fir, putea fi retezat Într-o clipă: puterea asupra celor mărunți și perisabili. De-atâția cuceritori, lumea ajunsese prea mică, se chircea ca tărtăcuța unui indian Jivaro, iar necunoscutul nu mai avea unde să se retragă. La ultimul hotar al lumii, fiecare se lovea de celălalt, dar nimeni nu se putea găsi pe sine, peste șaptesprezece miliarde de suflete zumzăiau ca niște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut, doar cu soarele și frunțile Înalte ale caselor dimprejur. Am rămas cu fața În sus și cu picioarele chircite sub mine până târziu În noapte, iar tot ce mi-am dorit În acele ore lungi, În care stelele s-au tras din ce În ce mai aproape, a fost să-nceapă ploaia. cherchez les femmes „Love Plus este un program care recreează emoțiile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu mai puteau comunica altfel decât prin păsăreasca informatică. Vă veți fi ciocnit, probabil, de ei ori de câte ori ați dus un calculator la reparat sau când ați pătruns În hruba În care trăiesc membrii departamentului de IT. I-ați găsit, firește, chirciți În fața unui monitor pe care erau deschise cinci-șase ferestre, trimițând comenzi rapide (cui?) prin intermediul unui șoricel, iar În acest timp v-au aruncat peste umăr cuvinte ca „broadband“, „SATA“, „firewall“, „mega de ram“, „fepese“, „tepese“, „fetepe“, „pepese“, „denese“, „router“, „icemepe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
soția unui paznic de server și-n față ți se deschide orice nivel.“ Urma camera În care erau Închiși dependenții de jocuri pe calculator. Lipsite de contururile binefăcătoare ale mouseului, PlayStation-ului, XBox sau Wii-ului, mâinile lor Începeau să se chircească, asemenea unor gheare. Spatele, odinioară cocârjat, Își pierdea eleganta curbură a ghebului, Începând să se Îndrepte, ceea ce-i pricinuia dureri atroce posesorului. Ochii cu pleoapele Înnegrite și cu pungi cu textura gușii de curcan se transformau În răni dureroase când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păcate după ce ultimă foaie este înlăturată ceea ce rămâne este vidul, neputința de a pricepe ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Căutând, din perspectivă psihanalitică, motivele morții lui Marilyn Monroe, Michel Schneider (și, înaintea lui, Ralph Greenson) a descoperit sufletul tulburat, chircit de spaimă al unei fetițe, Norma Jeane Baker, care s-a trezit singură în jungla vieții. O fetiță care a visat doar la căldura protectoare a unui cămin, dar pentru care viața a însemnat o goană dementă, presărată din belșug
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
de vedere, Christina era o sfîntă. În definitiv, toți sfinții sunt sfinți dintr-un punct sau altul de vedere. Trecuse de miezul nopții, Începuse să-mi fie somn și mă gîndeam cu neplăcere cît de incomod va fi să petrec chircit În fotoliu orele rămase pînă dimineață. Bine măcar că a doua zi era duminică și nu trebuia să merg pe șantier. Nu mai știu precis dacă l-am Întrebat pe Bazil, poate că doar am intenționat să Întreb (renunțînd apoi, din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mișcare de care să vă pară rău după aceea, zice Curistul simțind tot mai tare încordarea lui Roja, nu e deloc bine să vă lăsați orbit de nici o patimă, îi recomandă Părințelul, în timp ce Roja simte cum întreg corpul i se chircește ca un arc sub presiunea nervilor, nu vă privește pe voi ce conturi am eu de reglat și cu cine, și dacă o să izbucnesc o fac pe barba mea, așa că fără alte comentarii, le spune, și pînă nu-mi pierd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la față. — Te verifică, asta face, spune Regizorașul triumfător, aici am vrut să ajung, nici acum nu ți e limpede? Poate că ar trebui să mă mai socotesc o dată, lasă Comandantul impresia că ar fi dispus să dea puțin înapoi, chircindu-se în fotoliu. — Nu te costă nimic o grupă sau două în sus sau în jos, începe să viseze din nou Regizorul, rupt de realitate, unu doi PSL-iști, cîteva foi de cort, ceva muniție, se îndîrjește. — îți dai seama
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în fotoliul său de la birou, mirosind a băutură, uneori cu urme de vînătăi și julituri pe mîini și picioare. Își făcuse degeaba atîtea probleme, chiar dacă s-ar fi trezit, n-ar fi avut chef să-l întrebe nimic, în cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a ta În loc să-ți bagi nasul Într-a altora. — Eu conduc ancheta asta Drummond! Să nu uiți niciodată asta! VEZI-ȚI DE SLUJBA TA ÎMPUȚITĂ ȘI NU TE MAI JUCA DE-A PSIHOLOGUL AMATOR! răcnesc eu violent, iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și al respirației mele fierbinți și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi pînă acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scoate nici un cuvânt, se face din ce În ce mai mică și, are câteva tentative de a se pierde prin mulțime, dar gorila vigilentă după ce-i aplică doi pumni În spinare, Îi aplică o lovitură decisivă de boxeur, În dreptul ficatului, și biata femeie se chircește de durere prăbușindu-se pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bei, doar mai înainte te-ai jurat... Buuuuunăăă! își lungește el buzele cît o trompă, după ce soarbe o înghițitură zdravănă. Ce rău îmi pare că nu m-am făcut doctor! Așa, ca tine... Runca mi-a dat-o îngînă Radu chircit pe saltea. A, și ăluia, ce, i-a adus-o barza? Îl cunosc bine, doar îi dau mereu invitații la premiere. Nici nu-ți închipui ce fain o să-mi prindă, am și eu cu ce face chef cînd aud primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc. Pe furiș, Letiția mai deschide o dată geanta, privește fișicul cu bani, înțelege că nu are cum să-i numere, închide geanta și o strînge în brațe, chircindu-se sub pătură. Toți ceilalți dorm; fiecare cu visele lui, toți în poziții asemănătoare: făcuți covrig sub păturile subțiri și aspre, lovindu-și vecinii cu genunchii, ori cu călcîiele. În bucătărie, incitat de joc, profesorul aruncă hainele una după alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sinaptic, Carol a terminat și ea. Orgasmul s-a furișat prin ea pe când privea, pierdută în durere și în gânduri, un afiș „artistic“. Fusese primul ei orgasm provocat de un bărbat. Mai târziu, într-o stare de leșin abțiguit, se chircise și urinase pe un vraf de cărți de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a întors pe salteaua țeapănă, s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj unu a rânjit chipul ca de căpcăun al lui Șchiopu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]