315 matches
-
e în regulă, apoi să iau mașina și să mă duc acasă, să opresc pe drum pentru o cafea, să descui atelierul și... Nu avusesem nici cea mai vagă idee ce urma să găsesc. Silueta care dormea cu spatele la mine era chircită, cu fața la adăpostul copacilor. M-am aplecat să scutur umărul dinspre mine și în acel moment tot corpul ei s-a clătinat și a căzut pe spate, scoțând un sunet ciudat. Am știut imediat că e moartă. Sunt unele lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unei tristeți înfiorătoare care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
doi pustnici, și că soldații voiseră să-i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și-a Înălțat mîinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s-a prăvălit la pămînt. Calul s-a cabrat și a luat-o la fugă, urmat de ceilalți tîlhari. CÎnd sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să-i mulțumească misteriosului monarh-protector, care Îi salvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fost milă de bieții flăcăi, așa că, înainte de a le duce de mâncare celor doi care plesneau de sănătate, mă ocupasem deja de prizonieri. Cel din pivniță, când i-am întins pâinea și slănina, n-a vrut să le ia, stătea chircit și plângea ca un țânc, le-am lăsat lângă el, pe un butoi. Pentru celălalt, închis în debaraua de la etaj, am bătut la ușă, dar nu a răspuns, am bătut iar nici un răspuns, țineam pâinea și slănina în brațe, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
PREA... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului târziu zborul printre răspunsuri. multe palme ridicate spre cer, cuvinte ascunse între pliuri de haine... dulapul trosnește. somnul nu vine. în pat, trupul chircit așteaptă diminețile. zvâcnește dureros. lasă urma pe pătura mototolită de nesomn. cearcăne vii se zbat sub ochi. gândurile încropesc planuri fără noimă. pas cu pas, dezlipesc papucii de covorul verde. cafeaua trezește inima. inima trezește mintea. adorm în sfârșit, privind
PREA... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364480_a_365809]
-
să fie! Să mă plimb hoinar prin vie, Să văd frunza ruginie Cum acoperă bobița Ca o mamă grijulie Care-și apăra fetița Când e dulce dar... zurlie. Să văd palmele zbârcite Cum adună bob cu boabă Pe sub rugi, abia chircite, Umbre de-un moșneag și-o babă. Lin va curge iarăși mustul! Mi se vor lipi trei dește; Limba va simți iar gustul De sarut ce ispitește. Voi bea vin pe săturate, M-oi rătăci prin cucuruz, Doruri multe, cenzurate
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
peste chiuvetă, ducându-și repede palmele pe sâni. Începuse să tremure de frică. A vrut să țipe, dar nu a reușit. Nu știa ce să facă. El nu i-a dat timp să gândească. A întors-o cu fața la el, așa chircită cum era, lăsând-o cu capul sub pieptul lui, fără s-o elibereze. - Nu ai greșit cu nimic. Nu-ți fie teamă. Am văzut copii ca tine, dezbrăcați... M-am gândit că-ți prinde bine o baie ca lumea. În
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
aplecă deasupra mea, mă sărută prelung, plimbându-și mâinile de-a lungul trupului meu imobilizat. Îmi apucă sexul cu furie. M-a durut, dar n-am urlat de durere. - E vrednic amicul!, zise ea săltându-mi în podul palmelor testiculele chircite de durere. Ceilalți se apropiaseră și mai mult. Cu privirile încețoșate și gurile întredeschise, așteptau urmarea unui joc ce părea a le fi cunoscut dinainte. - Deci suntem bărbat!, zise ea rânjind sălbatic spre convivii ce se grupaseră roată în jurul scândurii
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
siguranță, o asemenea probă materială care se obține cu efortul minții, al cugetului, al inimii. Oricât mă-ndepărtez mai mult mă adâncesc Fără puteri înot în lutul omenesc Mă strânge noaptea-n chingi și veacul zbiară-n gând Am sângele chircit cad visele plângând Nu știu decât un leac al sufletului ars Orbirea minților pe drumul către Tars Când voi vedea din nou prin ochii zorilor Cu lacrimi să plivesc poiana florilor Poeta pare să aibă „combustie” pentru un destin poetic
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RONDELURI DE SEZON Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului De toamnă Sub pas ușor, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite, Îmi poartă gânduri liniștite, Ce par a fi atemporale. Privesc copaci în lung de cale, Ce-și lasă, plânși, din ramuri triste, Sub pas domol, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite. Din vremi trecute, ancestrale, În rece somn sunt
RONDELURI DE SEZON de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368320_a_369649]
-
pas ușor, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite, Îmi poartă gânduri liniștite, Ce par a fi atemporale. Privesc copaci în lung de cale, Ce-și lasă, plânși, din ramuri triste, Sub pas domol, covorul moale De frunze-n ruginiu chircite. Din vremi trecute, ancestrale, În rece somn sunt adormite, Dar fi-vor iar îmbobocite, Urzind gingaș, din mii petale, Sub pas ușor, covorul moale Toamnei În nou bogat veșmânt multicolor Îmbraci natura ca de sărbătoare, Din largul șes spre culmi
RONDELURI DE SEZON de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368320_a_369649]
-
nu-i vede decât fața bonomă și zâmbetul cald, pentru că la cabină rămâne chinul, acolo unde-i rămâne și umbra, chiar, pe când în scenă intră la brațul luminii și voioșiei! Îl devasta o durere insuportabilă de spate, cobora la scenă chircit, cu buzele încleștate de durere și ochii umeziți de răbdarea durerii fără vaiet - această eliberare dată omului ca o doctorie sufletească. Dar pe scenă se îndrepta eroic, surâdea, cânta, dansa și nimeni nu știa în ce chingi îi plângea inima
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
tot câte un el și o ea au câte ceva de zis, . . . . . . . . . . . de foarte foarte aproape, sărutările lor nu spun decât că a venit primăvara! Gelozie Câine șlefuit în licoarea minciunii, vulturi cu aripi de argint se reped în pulpele tale, chircite a-trebare, mormane de oase rotunjesc genunchiul întors în țărână, în blestemele timpului, peste pietre și vânăt acerb, pe coroană de os, cu lăcomie de gâde rupi aripi și tremuri, sălbaticule june, eroare-n morminte, un câine va pieri din gheară
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
mai ales dacă are pănți(?!) ca să prindem viteză... a încercat să mă convingă năzdrăvanul. Și, dacă n-aveți pantă, cum faceți? i-a descusut nea Cornel. Împingem de magaoaie cu rândul, nea primarule! răspunse Hapciurică —Tu de ce stai, măi, așa chircit? l-am luat eu la rost pe Afaceristu’. —Mă piș pă mine, domn’ șef!... mi-a răspuns el spășit. —Păi de ce?... Mi-e frică de matale, să trăiți! Atunci, du-te și pișe-te! —Degeaba. Acum e târziu! a zis
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
s-a zbătut, ca să scape, a intrat cu piciorul sub roata zdrâng-cicletei și s-a accidentat. — Asa a fost, Hapciurică? — Da, domn’e șef. Să mor dacă vă mint! — Asa a fost, Afaceristule? — Aha!... a fost... — Dar de ce stai așa chircit? — Mă țârcâi. — Ce faci, măi?! Mă țârcâi. — Adică să pișe pe el, șefu’, mi-a tradus mamă-sa. De câte ori te vede pe matale se pișe pe el de frică. Păi fugi, băi copile, afară și golește-te! — Ehei! Acum e
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
negru și o cruce neagră în dreapta foii. Tatăl meu adoptiv anunță trecerea mamei în neființă. Mă aflam în acel moment în camera mea. Am scos un țipat îngrozitor. Gazdă s-a speriat și a alergat la mine în cameră. Eram chircita în pat, cu scrisoarea în mână și plângeam în hohote. Am plâns până când am leșinat. Toți ai casei s-au strâns în jurul meu și m-au readus la viață. "Mama mea, visul meu", rosteam din când în când... Mai tarziu
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
poți fi un om relaxat în prezent, un om care poate privi viața per ansamblu, cu și în diferite nuanțe și din mai multe puncte de vedere decât al său, fixs și concentrat, care îl transformă într-un om inhibat, chircit și sceptic la orice ploaie de vară sub care se ascund raze de soare. Cand relația cu un fost se poate transforma sau poate fi o prietenie deschisă, fără resentimente și remușcări, s-ar întreba mințile sceptice? Când cei doi
SFATURILE UNUI PSIHOLOG. de SILVIA KATZ în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364776_a_366105]
-
viața noastră”. „Știi, de asemenea, că după moartea Jeannei am devenit alt om. Alt om nu în sensul că m-aș fi pervertit, că mi-aș fi renegat valorile, ci în sensul, dacă vrei, al unui infirm. Mai retras, mai chircit, mai lipsit de entuziasm, privindu-mi elanurile inițiale ca pe un bun pe care nu-l mai pot dobândi, către care tind cu eforturi din ce în ce mai mari”. „Nu te învinovăți pentru asta. E firesc să simți așa”. „Ți-am ascuns însă
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
în niciunul dintre sensuri, dar eu sunt vinovat pentru moartea ei, acum știu sigur asta!”. „Salvează-mă, Dannot!”, am rostit, strivit de neputință. „Ne pleure pas, mon fils. Dieu pardonne”(4), rosti, apoi își aținti privirea către cupolă. Am rămas chircit, stupefiat, interzis. Un gol imens mi-a urcat în stomac, făcându-mă să mă tem că voi leșina. „Ce-ai zis, Dannot? Ce-ai zis acum, ultima oară?!”. „Euh... je voulais dire que Dieu a compris tout cela”, rosti, oarecum
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
topit iar economiile din luna asta pentru mașină! Mă chinui de doi ani să strâng, iar tu cumperi țoale pantru copii, mai ales pentru bastarda aia să nu te aud că-i mai iei ceva că te omor! Gențiana stătea chircită, ascunsă în baie și asculta injuriile tatălui ei pe care la arunca pe umerii mamei s-o cocoșeze și mai mult; săraca, deși era bolnavă, Ion o certa mereu că nu economisește bani. Ea, făcea ce făcea și îi înnoia
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
pe care și-o umpluse cu de toate, mai puțin cu iubire. Își strânse poșeta la piept fără să-și dezlipească privirea de la chipul bărbatului ei, un chip atât de senin, atât de luminos. Șerban își deschise ochii. O văzu chircită și cu chipul schimonosit. Trecu lângă ea pe banchetă, îi cuprinse umerii și îi șopti: - Nu-ți fie teamă! O să izbutești. Sunt aici, lângă tine. Trebuie doar să să îți deschizi inima. Își afundă capul în pieptul lui și începu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
Puțin în spate,vine-o aroganță Singură-n veci în viața ei cea slută Zâmbind timid,frumoasa inocentă E-n dialog cu-n suflețel romantic Mănă în mănă,pline de iubire Două oftări de dor plutesc galactic La umbră,stau chircit căteva bârfe Schimonosite-n vorbe otrăvite În jogging,trec mai multe interese Cu varii treburi,veșnic tot grăbite Senine-n senectute,credincioase Pășesc agale-n lumea cea pestriță Iar undeva,un năzdrăvan șăgalnic Pe o frivolă trage de rochiță Cu
STRADA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365937_a_367266]
-
Au venit cu toții, de parcă ar avea și ginerii sau nurorile drept la moștenire! Ei, Doamne iartă-mă! Poate că nu au știut care este procedura...”. Bătrâna doamnă lăsase capul pe umăr după ce se făcuse incredibil de mică în scaun. Era chircită toată și pălăria îi acoperea fața. Mai că nu se vedea de sub ea. Strângea geanta cu o mână la piept și, cu ochii închiși, părea că doarme. Aparent, nu era atentă la ce se întâmpla în jurul ei. Nici nu a
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
singur cu vietățile nopții. Până să se obișnuiască tresărea la cel mai mic zgomot făcut de acestea pregătit fiind să deschidă focul asupra eventualilor urmăritori. Pipăia câte un cocean de porumb. Uneori avea norocul să dea peste căte un știulete chircit, încă necopt pe deaîntregul, rămas necules. Despănușa coceanul de porumb și mesteca cele câteva boabe. Mai avea ceva apă în bidonul din dotare. Sorbea din el câte puțin gândind că poate va întâlni o fântână în plin câmp. Din loc
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]