233 matches
-
Sanda Someșan, Gh. Bulgăr, Ileana Șuta, Mihai Mihăilescu, Florin Druță, Constantin Antohi. Comentariile Camus și natura umană și Charles Baudelaire - realist sunt scrise de Aurel Popeangă. Ion Apostol se ocupă de Brâncuși, T. Blajovici de Titu Maiorescu la Theresianum, Octavian Chisăliță de câteva prezențe critice la „Viața literară”. Mai interesant este compartimentul rezervat interviurilor - cu Nicolae Balotă, D. Micu, Gheorghe Grigurcu, Dinu Flămând, Eugen Uricaru, Ion Pop, Ana Blandiana ș.a. Gelu Prențu, Ion Iustin Purza, Dumitru Mălin, George Roșca și Constantin
GAUDEAMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287174_a_288503]
-
Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a făcut Îndrăcitele ouă cu o singură izbitură de copită. Iar după aceea subțiratic glas a căpătat ostoitul de munca dracilor. S-a cumințit, s-a Întors acasă, s-a pus la post negru și la rugăciuni de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
picioare. —Mulțumesc pentru cafea și, mai mult decât orice, mulțumesc că mă susții în chestia asta, a spus ea fluturând pliantul. Înseamnă foarte mult pentru mine. Cu plăcere, draga mea. Nu-mi doresc decât să merite să-ți faci curul chisăliță și să reușești să-ți rezolvi și problema de-acasă. Susan a zâmbit. —A, Nick nu e un junghi în coaste. Numai atât că uneori se mai rătăcește pe alte cărări. Să știi că eu chiar îl iubesc. Știu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
primește influențele Întregii religiozități mediteraneene și le depozitează, le condensează. Europa se vede coruptă de creștinismul rațiunii de stat, Africa conservă comori de Înțelepciune, așa cum le conservase și le răspândise și pe timpul egiptenilor, dăruindu-le grecilor, care le-au făcut chisăliță”. 28 Există un corp care cuprinde tot Întregul lumii, și Închipuiește-ți-l de formă circulară, fiindcă aceasta e forma Totului... Închipuiește-ți acum că sub cercul acestui corp stau cei 36 de decani, În centru, Între cercul Întregului și cercul zodiacului, despărțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul, misiunea. Cu o pompă sublimă, teribilul Lantenac aliniază oamenii pe punte, Îl laudă pe viteazul marinar, Își scoate de la gât o Înaltă decorație, i-o Înmânează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tot așa. Bon, acuma toți cunosc că unica Eglise Luciferienne recunoscută e aceea la care eu sunt un umil Tauroboliast și Psihopomp, și se știe, știți, că Biserica mea nu face satanism vulgar și nu face ciorbă din ostii și chisăliță, cum șanonicul Docre de la Saint-Sulpice. Eu În scrisoare am spus că nu suntem satanici vieux jeu, adoratori du Grand Tenancier du Mal, și că nu avem nevoie să facem simierii de Biserica din Roma, cu toate acele borcănele de anafură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe-acum Într-o ușoară ceață aproape iernatică. Părea o câmpie modelată din dune, și doar era o zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat niște culmi ce i se păruseră prea Înalte, transformându-le Într-o chisăliță cu gloduri peste tot, poate până la mare, cine știe, sau până la coastele muntoase mai aspre și mai abrupte. Am ajuns În satul În care, la barul din piața centrală, aveam Întâlnire cu Agliè și cu Garamond. Aflând că Lorenza nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că bietu’ Marin a nimerit agățat dă bara dă direcție. L-a târât tot timpu’ și-l bătea, așa în viteză, cu capu’ dă șosea. Că, ai văzut, al’fel, n-a avut nimic, da’ capu’ i-a fost făcut chisăliță și mai multe nu.” “Așa e când să să-ntâmple ghinionu’, țață Lenuțo. Că doar el era în concediu. Își mai luase și câteva zile libere, că mai avea..., da’ a trimes după el, da!, pă Gheorghe a lu’ Pitaru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman de pietriș și vedea doar umbre mișcându-se, însă pricepu chiar de-a lungul tremurului care îl scutura că știa fără să privească și că un fel nou de-a cunoaște creștea în el. Limuzina lucioasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aia și șade drăcimea și îngerimea, cu urechea lipită, cu scuipat, de mintea omului, cunoscîndu-l pe om mare meșter la întocmit vreo poezioară sau cântec. Să i-o șterpelească din prima și, șterpelindu-i-o, să-l facă mai iute chisăliță pe adversar... Tu ce părere-ți faci, puturosule? La viața ta, te-ai învrednicit tu să-ți înveți creierul vreo poezie drăgălașă sau vreun cîntecel?!... Taximetristul afișa o tăcere orgolioasă, debordând de superioritate. În bomba unde-și îngropa leafa, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adevărate și să te faci că nu știi nimic. Amicul meu! lumea-i o pânză de painjăn, muștile mari trec prin ea, muștile mici se-ncurcă voind a trece drept prin ea. Suntem muști mici. Cezar {EminescuOpVII 299} PĂRINTELE ERMOLACHE CHISĂLIȚĂ 2255 Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă vezi Doamne. Trecea stânjenul și mai bine, îmbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se deprinsese a fi prost și bețiv. Tată-său fusese porcar la sat și, fiindcă băiatul lui era leneș, rău și târziu la minte, a găsit că-i bun de popă. Apoi pe lângă toate astea îl mai chema și Ermolachie Chisăliță. Evangheliile le știa pe de rost, unde nu știa ce să zică, zicea Doamne miluiește! or punea pe palamar să zic-un tatăl nostru, iar el îl secunda cu gagagaga!. Când popa se-ncurca rău și oamenii se-ntreba: "Ci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la preoțească casă Nici tu papă, nici tu masă, Ș-apoi eu nu-mi dau mălaiul Să-l mănânce parpagaiul. Dedesupt, drept notiță: Aceste stihuri după cum le-am izvodit eu, Ermolapie Pisăliță, ierei, se cântă pe glas vosmai *. [PĂRINTELE ERMOLACHIE CHISĂLIȚĂ] (variantă parțială) 2255 Și, cine, o, muză, numește toate numele ilustre ale acelora cari săriră pentru scaparea Creștinătății de ghearele celui necurat[? ] Înainte mergea cu o prăjină lungă Vasile Buruiană, lui îi urmează barbatoșii Toma lui Culbeci si Toader Zurgălău
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de pomenire pământul îi sorbise de parcă nici n-ar fi fost. Dincolo de lumea de dincolo — ăl mai puternic ajunge în vârf, zise Pârnaie, privind cu mâna streașină la ochi. El e ultimul care moare. — Tii, băga-mi-aș ! se iți Chisăliță pe lângă subțioara lui. N-am mai văzut un morman de gunoi așa înalt... — Și cu macaraua asta cât o clopotniță, parcă ar fi o biserică... întări Iadeș, lăsându-și traista jos, cu un zăngănit de oale sparte și tingiri ruginite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu ruginituri. Ce mai întrebi atuncea ? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. Iadeș ! spuse acela, mai iute chiar decât plesnitura de pe țeastă. — Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane ! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. — Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... — Și ți se întâmplă des ? ! se minună piticul. — Păi, dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici c-o privire, în timp ce Iadeș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și nu era acum decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. — Și nici măcar nu e așa cald, vorbi către sine. — Lângă mormanele astea e întotdeauna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese pe jos, sprijinindu-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă, vezi cum ies aburii... — Cum faci să te uiți într-o dungă ? întrebă Chisăliță. — Te uiți fix, ca lupii, cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-odată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... — Care-i prostul ? îi întrerupse Pârnaie, căutând totuși de-a lungul muchiilor sclipitoare. — ăla care râde de ce-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la întâmplare. — Și dacă răspunde altcineva ? — Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite ? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă : Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celuilalt peste țeastă : Iadeș ! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor : — Eu n-am vorbit niciodată la telefon... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care se uita la el cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul la falcă, întinzând degetul mare spre ureche, iar degetul mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care se uita la el cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. — Te simte după glas, bâzdâganie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simte după glas, bâzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... — E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... — Băga-mi-aș ! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am deasupra capului, să mă agăț în ștreang de-o grindă... Și pentru că se uita în sus și pentru ca privirea lui să nu fie zadarnică, adăugă : Bă, da’ mare mai e mormanul ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă... Și, dacă ar mai fi văzut și-un gipan de-ăla american, cu turelă, ar fi murit de bucurie a doua oară... — Unde să vadă moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]