298 matches
-
învierea. Din pricina aceasta Domnul numește moartea Sa: semn. Dacă n-ar fi fost răstignit, n-ar fi fost dat semnul. De aceea citează simbolul, pe Iona, ca să fie crezut adevărul. Spune-mi, închipuire a fost șederea lui Iona în pântecele chitului? N-o poți spune! Prin urmare n-a fost închipuire nici șederea lui Hristos în inima pământului. Că nu e cu putință ca simbolul să fie adevăr, iar adevărul, închipuire”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
copii ai străzii, nu am mai afla despre atâtea cazuri de copii bătuți și schilodiți de părinți, despre multele cazuri de pruncucideri, am întâlni numai familii cu copii mulți, frumoși și bine educați. Copiii sunt aurul fiecărei căsnicii fericite și chitul unora nefericite, afirmă Peter Sirius și, tot ei, copiii, sunt cei mai mari și mai adorabili mincinoși...și, în același timp, cei mai cinstiți și cei mai sinceri din lume, apreciază scriitorul rus A. I. Cuprin. Bucuria de a-și vedea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de atribuire: vederea unui simbol determină apariția unei senzații (un sentiment de dinamism în fața unei perechi de pantofi sport), iar creierul caută să atribuie această senzație unei surse precise, pe cât posibil umană. Senzația este astfel atribuită involuntar persoanei al cărei chit apare în asociere cu acest simbol. Concluzie Chiar și în lipsa cuvintelor, imaginile sunt purtătoare de sens. Nu prea suntem obișnuiți să descifrăm acest sens pentru că el se prezintă cel mai adesea sub forma unor asocieri inconștiente. De aici și necesitatea
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
39. Drept răspuns, El le-a zis: "Un neam viclean și preacurvar cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona. 40. Căci, după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pîntecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pămîntului. 41. Bărbații din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecății, și-l vor osîndi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
să ne mântuiascăși vom cânta din harpă în toate zilele vieții noastre înaintea Templului Domnului!” (Isaia 38, 8-20).Aceeași nădejde o exprima în rugăciunea sa și proorocul Iona,atunci când a fost aruncat în apă și a fost înghițit de un chit: „Stri-gat-am către Domnul în strâmtorarea mea, și El m-a auzit; din pân-tecele locuinței morților către El am strigat și El a luat aminte la glasulmeu! Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării și undele m-au în-conjurat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia, tot așa, și vine chitul cel mare și "haț
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia, tot așa, și vine chitul cel mare și "haț", apoi "gâl, gâl", și gata. L-a-nghițit. (înspăimântat) Și-a mai ieșit din el zdravăn? Cum să iasă? Păi, te întreb și eu. Povestea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia, tot așa, și vine chitul cel mare și "haț", apoi "gâl, gâl", și gata. L-a-nghițit. (înspăimântat) Și-a mai ieșit din el zdravăn? Cum să iasă? Păi, te întreb și eu. Povestea ce zice, ce ne învață? Nu știu, că am auzit numai partea asta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
l-ai putea așeza și în biblia despre carne și desigur într-o carte despre suflet. E singurul om din pensiune cu care mă înțeleg din punct de vedere spiritual. Rudolf are treizeci de ani și trăiește între două femei. Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui acord tacit, în ceea ce privește împărțirea patului. A doua zi după orgie, clismele pentru dezintoxicarea lui Rudolf sunt administrate de amândouă femeile, venite în grabă ca la căpătâiul unui muribund. Rudolf locuiește în camera numărul patru. Pictează numai câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în roșu, iar florile cireșului par legate de crengile lui și parcă ar sta acolo doar ca să scoată efecte de umbre și lumini. În seria neagră a zilelor pierdute inutil, mi se usucă limba și trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o purcea băută, - „Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trebuie să beau. „Dolfi”, geme Chiți pe covor, ca o purcea băută, - „Dolfi, vreau să-mi pictezi nudul”. Se așază turcește și pozează goală. Are mâinile mici cu degete scurte și groase ca niște cârnați. Din cel mic și borcănat, Chiți și-a scos într-o zi inelul cu piatra de câteva carate. „E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
E al tău”, miorlăise dânsa, cu nespusă dulceață... „Am simțit întotdeauna repulsie pentru trântorii întreținuți de femei, îmi mărturisi Rudolf cu toată onestitatea de care îl cred capabil. Însă inelul nu mai putea cuprinde butoiașul de carne al degetului ei. Chiți insistă cu aprindere, demonstrându-mi fenomenul cu o logică de fier. Dar vai, în clipa în care l-am primit, am observat că din el se desface și alte inele, unul după celălalt, ca niște verighete de aur, destul de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
logică de fier. Dar vai, în clipa în care l-am primit, am observat că din el se desface și alte inele, unul după celălalt, ca niște verighete de aur, destul de mici, ca să mai încapă vreodată în degetele butucănoase ale Chiții. „Bine”, mi-am zis, parfumându-mi carnea cu odicolonul ei, „voi fi și pește”. Cu prilejul ăsta, îmi spuse Rudolf, îmbătat de-a binelea, îmi vine în gând o fată tare bună la suflet, cumsecade și nițică târfă de hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute. Dojana „pour un peu d’amour”, din privirile ei umezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Participarea la seara aceasta, faptul că Își văzuse propria piesă prin ochii și urechile ei fusese o experiență extraordinară, ca și cum hăul negru al sălii, În care privise În după-amiaza aceea, l-ar fi Înghițit și, ca un Iona În pântecele chitului, ar fi fost acum atât o parte a acestei ființe vii, uriașe, dar și separat de ea. Simțise fiecare tremur și vibrație a reacțiilor față de spectacolul de pe scenă, Înregistrase forța fiecărui hohot și chicotit colectiv, măsurase intensitatea fiecărei tăceri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
familii de pietrari din partea locului, am învățat că în piatră loviturile greșite rămân așa pe veci, dacă nu sunt ascunse prin alte trucuri dibace. Astfel, ne petreceam ziua cu îndreptarea unor daune provocate de război, așadar cu cârpeli. Rețeta pentru chitul de piatră, care nu trebuie să fie nici prea gros, nici prea subțire, i-o datoram meșterului Singer, care mi-o încredințase la despărțire ca secret profesional ce se cerea păzit cu strășnicie. Dar în ceea ce privește arta, obiectul propriu-zis al foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin partea locului: Oameni buni cer găzduire, în fapt de seară. Mașina, albă ca laptele, cu un număr de înmatriculare mâzgălit în semne ciudate, a intrat pe poartă, legănându-se, precum Chitul mării, pe valuri și scârțâind strepezit, fiindcă, deși se ținea bine, cum se ține, sub sulimanuri, o cucoană mai trecută, totul era numai o sclifoseală: se vedea că, pe la articulații, o prindeau sărăturile bătrâneții. Abia aici, în curtea largă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uriaș, s-a vânturat un iz de motorină arsă, Vartolomei, inundat de o torențială mulțumire, visa la puterea unui sorb, cu o capacitate de gură de balaur din poveste. Nu l-a tulburat sosirea mașinii celei albe și bătrâne, precum Chitul, a lui Koșon cel tărcat, nici n-a băgat în seamă că nu mai avea tablele cu număr de înmatriculare mâzgălit, ci o inscripție cu numere și cu litere românești. În chip de Bine ați venit! dar fără să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de un ginere de pe la noi. Să-i știu neamurile și părinții, să știu ce calitate îi e sămânța. Mi-e de cuscri apropiați, cu care să mă pot întrajutora, la nevoie... Atunci, Profetul sări în picioare, smuncindu-se la fugă spre Chitul cu licăritor rânjet, căruia îi smulse capacul portbagajului, pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dădea neputincios din gaibaracele schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape cât într-un siloz pentru colectat cereale: fote vrâstate cu florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mai-marele suferă de surpătură la pântece și tare va fi mulțumit de chimirul acesta, în care o să-și adune mațele betegelii sale. Koșon cel tărcat la vestminte nu știe nimic a zice pe limba noastră, așa că numai nechează: râde la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]