610 matches
-
promoție pentru bandele nou apărute. Portbagajul e spațios și i-am montat un mic congelator... — S-a marcat, am zis și am ieșit din nou la aer, unde proaspătul Însurățel mă căuta cu priviri tulburi. Când m-a revăzut, a chiuit bucuros, Întinzându-mi sticla de vodcă. Am luat-o și am tras un gât, urându-i politicos „casă de piatră“, după care l-am miruit scurt cu patul pistolului. A rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sătean trăgînd de funie o vacă, cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar fi fost vechi cunoștințe. Uneori, mici grupuri de puștani, care pînă atunci se jucaseră În stradă, alergau după el cîteva zeci de metri, chiuind fioros și Încercînd să-l Întreacă, făcînd din asta un fel de competiție sportivă... Nimic nu anunța ce urma să se Întîmple. Și, deocamdată, nici nu se Întîmpla nimic. La fel ca În seara precedentă, merse mai la vale de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
birou. E vorba despre un subiect pe care-l investighez. Dar dă din deget în fața mea. În clipa următoare se duce spre un șemineu de care se sprijină, cu mâna liberă așezată pe consolă, șoptind: — Probabil că vecinii or să chiuie de bucurie când or să apară buldozerele. O ușă deschisă, cu cadru lat dă spre o altă cameră, albă, cu parchet și stucaturi complicate pe tavanul, zugrăvit în alb. În direcția cealaltă, un alt cadru se deschide într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau liber vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
miracol cu miros de pâine prăjită, fără ca mama, întoarsă cu spatele, să bănuiască măcar ce se întâmplă în bucătăria apartamentului 40, au apărut pe lume cei doi prieteni nedespărțiți, tovarășii de nădejde ai copilăriei mele, Știm și Ștam. Nu am chiuit de bucurie și nu am chiuit nici de groază, becul nu a pâlpâit ca neonul din baie, fereastra nu s-a dat în lături deschisă de vreo rafală de vânt, iar câinii de pe stradă nu au scos nici măcar un scâncet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără ca mama, întoarsă cu spatele, să bănuiască măcar ce se întâmplă în bucătăria apartamentului 40, au apărut pe lume cei doi prieteni nedespărțiți, tovarășii de nădejde ai copilăriei mele, Știm și Ștam. Nu am chiuit de bucurie și nu am chiuit nici de groază, becul nu a pâlpâit ca neonul din baie, fereastra nu s-a dat în lături deschisă de vreo rafală de vânt, iar câinii de pe stradă nu au scos nici măcar un scâncet când, de acolo, dinăuntrul borcanului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și oferă cu generozitate bustul și coapsele pentru experiment. Tavi parcă înoată pe valurile Dunării, matelot inspirat, și nu-l chinuiește deloc angoasa cărnii albe. Întinde brațele, se sprijină de umerii de halterofil ai întrupării de lângă el, artiștii încep să chiuie și, îmbiați de formele îmbelșugate, se avântă în cucerirea spațiului și a curburilor generoase. - Nu merge, nu pot să scriu, parcă-i brânză topită, telemea cu apă... Asta are carnea prea moale, se lasă, se-nfundă marcăru-n cute... - Încordează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
foc de tabără, măi băieți, ia tu de-aici, toarnă așa, pe lemne, toarnă tot, tată, să se-mbibe bine, nu mai facem economie, ai golit-o? Uite-aici bricheta, la tata, acum poți s-aprinzi... Dracii au început să chiuie când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
emigrantului, amândoi la primul lor teren: măsurau pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când pe sârbește, când pe rusește, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de respect față de hotărârea Consiliului și se depărtară cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când reușiră în sfârșit să se liniștească, se așezară roată, privindu-se fericiți, dar nevenindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de cei doi copii, un coleg al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
indiferent pe Rosti. Cu o săptămână înainte de sfârșitul școlii, veni la banca ei și-o rugă să meargă cu el la studioul foto și să facă o fotografie împreună. O astfel de propunere, altă dată, ar fi făcut-o să chiuie de fericire, acum însă gestul părea târziu, ca o ninsoare în martie, când copacii deja înmuguriți nu mai pot fi opriți să dea în floare. Luana visa la facultate, la o lume necunoscută, în care fostul coleg de școală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de neînțeles, iar în capătul străzii următoare Luana văzu un bărbat postat în mijlocul drumului, urlând: A fugit Ceaușescu! A fugit Ceaușescu! "E nebun!", gândi fata. "Bietul om, și-a pierdut mințile!" Dar ieși un altul și un altul, strigând și chiuind. Zbierau, cu toții, de la ferestre, tinerii dădeau năvală în stradă. Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Medicul îi ceru, pe un ton aspru, să coboare. Doamnă, nu te mai chinui să-ți păstrezi silueta. Ești însărcinată. Bucuria viitorilor părinți întrecu orice imaginație. Gândul că va avea o familie, numai a lui, îl făcea pe Radu să chiuie de bucurie. La rândul ei, Luana se simțea, în sfârșit, împlinită. Avea să fie mamă, să țină în brațe trup din trupul său, așa cum milioane de femei o făceau în toate colțurile globului. Duse sarcina foarte greu. Voma tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau ca purceii, Iuliana îi lăsă să-și facă de cap. Mai mult decât puii cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea cu muntele uriaș și brazii, i se umeziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai mov. Zăpada de pe Dealul Crucii se Întuneca cu fiecare clipă. 2. După o oră de Încercări, Gheretă trebui să admită că, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unui porc din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era mulțumit. Dusese lucrul până la capăt. Grațian tropăia și chiuia În balcon. Se bucura ca un copil de o șotie izbutită. Într-o mână ținea o sticlă cu vin, În cealaltă un pahar. Își turnă și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o sticla asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
necunoscutul. S-a mirat plăcut, dar nu s-a Înfiorat, a perceput o bucurie ca atunci când a atins coarnele Marțolii. Tratând Întâmplarea ca fără importanță (altfel ar fi stat treaba dacă ar fi putut pune mâna pe țîștar, ar fi chiuit de bucurie!), a clasat-o și a adormit la loc. Apoi a visat ori i s-a părut că Aneta a venit lângă el și că-i spunea șoptit: Brava, ești un Nestemat deștept! Am Încredere În tine, sântem prieteni
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
stăruiau doar ultimele raze de soare, în asfințit. "Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne explica Scripturile?!" șopti unchi-mio. Ce i-a mai răspuns celălalt, vecinu' Cleopa, n-am stat să aflu. Am chiuit de bucurie și am alergat afară. Și-am tot alergat, înapoi, să le spun tuturor ce văzusem. Era El! Era viu! Așa cum spusese! Îi auzeam după mine și pe ceilalți doi, dar eu trebuia să ajung primul acasă, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
noaptea. ― Da’ dacă trenul rămâne aici și nu mai pleacă? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Să fim atenți la orice mișcare și ne vom da seama. Prima trebușoară care ne-a Înghețat sângele În vene a fost decuplarea locomotivei. A plecat chiuind la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură, n-a avut altă treabă decât să urce pe scara
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și mai bucuros se arătă Ștefănel care, de cum o zări pe călugăriță ivindu-se în prag, în straiele ei negre și ciudate, care o făceau să pară atât de deosebită față de ceilalți oameni știuți de el, se repezi spre ea chiuind și strigând, ca să-i atragă atenția. Maica Agripina, căreia îi plăcuseră întotdeauna copiii și care prinsese mare drag de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l sărută pe pleoapele închise ale ochilor, apoi băgă mâna într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorba lui Viniciuc, cu răzbunarea lui Stalin, nu era doar o figură de stil). De-o asemenea iarnă nu-și amintea nimeni, nici chiar cei bătrâni, care văzuseră și trăiseră multe la viața lor. Doar Ștefănel țopăia fericit nevoie mare, chiuind și tot pomenindu-l pe Moș Crăciun, cu toate că sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dar ia-ți-o că lumea! Când nu mai suportă, Doru puse capul pe masă, în semn că se predă. Dar Petru continuă, până termină: Te-a căutat poliția. Ai de dat declarații în legătură cu tragica moarte a lui Dănuț. Iei! chiui de nebun Doru, îmbrățișându-1 pe Petru de își dădea sufletul și închise și gura la urmă. Plec! Doru se simți vindecat, cu un chef de viață nebun. Trebuia să-și ia rămas bun de la ceea ce îi dispăru din viață, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]