100 matches
-
cu trei flori, dăruit de bătrînul îngrijitor al serei. Toate întîmplările zilei se petrecuseră sub semnul acelor flori exotice, luate dintr-un copac viscolit de ultima izbucnire a iernii, pătrunsă prin geamurile uitate deschise de un tînăr îngrijitor nepriceput și chiulangiu, actualul responsabil al gospodăriei anexe, constituită din ferma de porci, cîteva vaci, zece hectare de pămînt arabil și ciupercăria. Îmi pare rău! răspunde Mihai. Acum trei ani a murit bătrînul care îngrijea de seră. Anul următor magnolia n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În bătaie cu un levier. A urlat pînă n-a mai putut scoate nici un sunet. A stat În cătușe, Împreună cu cadavrul, o săptămînă Întreagă, delirînd. Maică-sa a putrezit sub ochii lui. L-a găsit un inspector școlar care căuta chiulangiii. Iar cei de la biroul șerifului din L.A. l-au găsit pe babac. A urmat procesul, „capacitate redusă de apărare“, Înțelegere cu acuzarea pentru omor din culpă. Închisoare pe viață, dar bătrînu’ a ieșit condiționat după doisprezece ani. Fiul lui, ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mutat mama și fiul. Nimeni nu știa nimic despre bărbații cu care avea relații femeia aceea. Casele de raport Învecinate, ca și cele de vizavi, idem. Jack sună la liceu, la Beverly Hills, și află că Daryl Bergeron era un chiulangiu notoriu, care lipsea de o săptămînă de la școală. Directorul adjunct Îi spuse că băiatul Își vedea de treabă nu făcea nici un fel de necazuri, pentru că nu era niciodată la școală ca să creeze probleme. Jack nu Îi spuse că era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
junețea atractivă”, care vrea mai mult decât poate duce deoarece i s-a indus ideea că discursul bine ticluit, ceva mai bun decât cel al corifeilor limbajului de lemn, poate agonisi adeziune și simpatii. Veșnic absent de la ore, de aceea ”chiulangiu”, mizează pe trecerea pe care o au ”băieții buni, săraci și frumușei”, dar și pe impactul discursurilor rotunde, netede, rostite într-o limbă română alertă, curată, care place auditoriului. Până la un punct. Tipul e doar... VORBĂ. Adevărul rostirilor sale este
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
român nu se poate face interesant într-o societate de conaționali, decât etalîndu-și defectele, insuficiențele. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viața este un prilej de capriciu subiectiv, de exercițiu minor al disprețului, de negativitate superficială. N-am întîlnit om care să aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nușce cețos, un iz care mă pândea și fugea pă vechile mele urme: frontispiciu dân colțu casei Îmi părea mai mic și cutia poștală mai mare. Atracțiile dân strada Corrientes - pizzeria și fomeia - mi-a tăiat calea: cum nu-s chiulangiu, le-am ținut pept. Și ce să vezi: după o săptămână, am rămas, cum s-ar zice pă vulgărește, fără mălai. Oricât ie dă necrezut, am căutat dă lucru care d-aia a tret să mă rog fără rezultantă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se afla sub comanda temutului general Schörner. Conform „ordinului Schörner“, jandarmii de teren - câinii de lanț - căutau soldați care, indiferent de grad, dacă nu aveau ordin de marș, trebuiau prinși și duși în fața unor tribunale mobile de război ca niște chiulangii, lași, dezertori. După care, fără formalități și într-un vizibil de la distanță, erau spânzurați. O expresie funcționa ca avertisment: „Spaima eroilor e pe-aproape!“. Schörner și ordinul lui erau mai de temut decât dușmanul. Nu numai atunci, după străpungerea frontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vestiar, ca să se-mbrace, și-au găsit toți nasturii tăiați la paltoane! De-abia atunci ne-am dat seama de ce Noica a făcut gestul foarte puțin sportiv de a-și aere voie pîn-afară, în timpul exercițiilor la paralele! Printre cei mai chiulangii dintre colegii noștri din clasa a VI-a era Simulescu, un băiat slăbuț și blond, care nu știa ce motive să mai inventeze ca să fie ascultat din bancă! De obicei, profesorii, când ne examinau, ne scoteau la catedră. Simulescu era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din fusta mea șifonată și pătată de zmeură, și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger. Mă ridic în capul oaselor, încă amețită, și-l văd pe iarbă, rezemat de un copac, bând din sticlă. — Chiulangiule, zic. Geigerii cred că legi mazărea pe araci. Se întoarce spre mine, și chipul îi e străbătut de un licăr amuzat. — Ai dormit bine ? — Cât am dormit ? Îmi duc mâna la față și-mi îndepărtez o pietricică. Mă simt total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simți ceva mai mintos și aristocrat și că ai în tine un strop de desăvârșire când treci pe Forty-Second Street sau prin Union Square sau chiar pe Sixth Avenue - la amiază printre amploaiați cu fețe de fomiști și ochi de chiulangii. În prezența lui Fielding nu am acest sentiment. Absolut deloc. — Și câți ani ai? l-am întrebat eu. — În ianuarie fac douăzeci și șase. — Doamne. — Nu e cazul să-ți strici cheful, John. Uite ceva de băut pentru tine. Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
11). Pe de altă parte, Vinea va găsi de cuviință să răspundă pe larg și vehement unui articol xenofob al revistei lui O. Goga, Țara Noastră, în care era numit „Ion Vinea-Iovanaki” și calificat drept „unul dintre cei mai mari chiulangii ai războiului”. „O replică d-lui Goga“ aduce „precizări” detaliate privitoare la ascendența paternă românească a autorului (grec după mamă), păstrînd însă tăcerea asupra celeilalte acuze. În altă parte însă, „precursoratul” capătă semnificații opuse: „Epigoni, cum ne-a numit, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vedea ce rost ar mai avea să rămână în viață. — Ei bine, spuse Virgil Jones, va fi, hmm, plăcut s-o revăd pe Liv. CINCIZECI ȘI UNU — Neapărat, spuse Iocasta. Du-te neapărat. Virgil stătea în fața ei ca un școlar chiulangiu, își freca mâinile și tot închidea și deschidea gura, ca și când ar fi fost veșnic pe punctul de a oferi o explicație acceptabilă a șotiilor sale. — Du-te, repetă Iocasta. Dacă lucrurile pe care le-am făcut noi pentru tine, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici, din câte am putut constata din acele însemnări. Cam boemi, cam neglijenți, chiulangii adeseori, căutând mereu să-și fenteze șeful care, la rândul lui, încerca să mai atenueze dispozițiunile superiorilor săi, de multe ori pline de ridicol sau de neînțeles. Oricum, cu mesaj abscons unui cititor de după patru-cinci decenii, dacă nu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase cu blîndețe controlorul. Rowe crezuse o clipă, Îngrozit, că va fi readus la sanatoriu cu forța, ca un chiulangiu care-a fugit de la școală. — Ești unul dintre pacienții doctorului Forester, nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație și roagă-i să telefoneze la sanatoriu ca să trimită o mașină după dumneata. N-o să dureze mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aștept la tarabă; se jurau că „e p-aci, umblă de nebun pân piață, azi l-a angajat patronu’... da’ vine imediat, domniță“; după o jumătate de oră mi-am dat seama că nu făceau decât să-l acopere pe chiulangiu: cu toții îmi evitau privirea, stăteau cu ochii ușor plecați, de parcă n-ar fi îndrăznit să mă mintă în față... Managerul pieței a bâiguit niște explicații penibile - alt mincinos, și el îmi evita privirea -, dar a intervenit numărul trei, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în cufărul siberian câteva ziare din vremea aceea, sperând să ne poată arăta fotografia doamnei Steinheil. Iar eu, împotmolit în traducerea mea amoroasă franco-rusă, mi-am amintit de o replică pe care, într-o seară, o auzisem din gura unui chiulangiu deșirat, unul dintre colegii mei de clasă. Mergeam pe coridoarele întunecoase ale școlii, după un antrenament de halterofilie, singura materie în care excela el. Trecând pe lângă portretul lui Lenin, colegul meu a fluierat foarte nerespectuos și a afirmat: - Ha-ha, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un autor francez, cineva care, eram sigur de asta, nu putea să localizeze țara aceasta pe hartă, da, m-a ajutat involuntar să mă desprind de colecția mea de anecdote, orientându-mi căutările într-o direcție cu totul nouă. Era chiulangiul care îmi spusese odată că dacă Lenin nu avea copii era pentru că nu știa să facă dragoste... Mini-societatea clasei noastre nutrea față de el același dispreț ca și pentru mine, dar din cu totul alte motive. Colegii îl detestau pentru că le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru mine, dar din cu totul alte motive. Colegii îl detestau pentru că le oferea o imagine foarte neplăcută despre adulți. Cu doi ani mai mare decât noi, ajuns, deci, la vârsta aceea căreia elevii îi savurau dinainte libertățile, prietenul meu, chiulangiul, nu profita deloc de ea. Pașka, cum îi zicea toată lumea, ducea viața mujicilor bizari care păstrează în ei, până la moarte, o parte din copilărie, ceea ce contrastează foarte mult cu fizicul lor sălbatic și viril. Cu îndârjire, fug de oraș, de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
femeile. Avuția îi sporește necontenit, dar schimbarea profundă întârzie să apară. La fel era și cu mulțimea cunoștințelor mele franțuzești. Nu că aș fi vrut să trag niscaiva foloase din ele. Interesul pe care îl arăta istorisirilor mele colegul meu, chiulangiul, mă copleșea deja întru totul. Speram mai degrabă un declic misterios, asemănător cu al resortului dintr-o cutie muzicală, un clinchet anunțând începutul unui menuet pe care urmează să-l danseze figurinele pe estrada lor. Năzuiam ca hățișul de date
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
limba lor nu avea nevoie de lumea care ne înconjura - de soare, de vânt! Curând, aveam să reușesc să îi imit cu ușurință pe cei care jonglau cu cuvintele... Singura persoană care nu a apreciat schimbarea mea a fost Pașka, chiulangiul pe care îl însoțeam altădată la pescuit. Din când în când, se apropia de grupul nostru, ne asculta și, când începeam să-mi depăn poveștile franțuzești, mă fixa cu un aer neîncrezător. Într-o zi, îmbulzeala din jurul meu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu iubita lui și, apoi, la Paris, a fost asasinat... - Și atunci de ce nu le povestești despre ceea ce s-a întâmplat la gară, hm? Am rămas cu gura căscată. Acum îmi aminteam că îi spusesem deja povestea asta prietenului meu chiulangiul. Dimineața, îndrăgostiții se aflau pe malul Mării Negre, într-o braserie pustie, într-un oraș înecat în zăpadă. Beau un ceai fierbinte în fața unei ferestre tapisate cu promoroacă... Cu mulți ani mai târziu, aveau să se revadă la Paris și să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de expresie poetică, cum de asemenea lipsită de idee poetică este și cealaltă strofă a poemului în care autorul ne încredințează cu aceleași mijloace că... ... urăsc pe cel ce-așteaptă Socialismul mură-n gură Lung la vorbă, scurt la faptă Chiulangiul secătură. Această poezie de două strofe ar fi de fapt un articolaș de ziar, cum l-ar considera cititorul, dacă n-ar fi derutat oarecum de ritm și rimă. Se pare că tovarășul Frunză a fost atras și de această
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lua cuvântul, Pe nimeni nu-l ierta, criticându-l. Nu ierta nici o lipsă, nici o vină. Cuvântul lui aducea întotdeauna lumină Căci pătrundea lipsa până la rădăcină. Iată-l, deci, în ședință înscris la cuvânt Ca o furtună din nori tunând, fulgerând: - Chiulangiul de iepure dă din greșală-n greșală Răcnește măgarul cât zece în sală. Nedisciplina e principalul său viciu, Întârzie lunar de două ori la serviciu. Risipa lui ne duce de-a dreptul la groapă Căci uită uneori deschis robinetul de apă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Secătura Mult mi-e drag și drag mi-o fi Omul flacără pe creste, Dârz și simplu, zi de zi Făurar al țării-aceste. Dar urât mi-e cel ce-așteaptă Socialismul mură-n gură, Lung la vorbă, scurt la faptă: Chiulangiul „secătură”! 54. A.E. Baconsky - Pe scurt. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 5 (42), mai 1953 55. S. Damian - Glasul poetului. În: Contempovanul, nr. 28 (353), 10 iul. 56. Mihai Gafița - Greșeli vechi în forme noi. În: Viața românească, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din bilețele trimise de un elev neatent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]