83 matches
-
act intitulată "The Fall of the House of Usher", inspirată din povestea lui Poe. Laura Grace Pattillo a scris în The Edgar Allan Poe Review (2006), „piesa [lui Tait] urmează destul de fidel povestirea originală a lui Poe, folosind o figură Chorus de sex feminin pentru a ajuta să ducă mai departe povestea pe măsură ce Friend (așa cum Tait îl numește pe narator) alternează între monolog și conversația cu Usher”. În filmul din 2008 al lui David DeCoteau, se presupune că locuința este o
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
MOD, MultiTracker Module, S3M și Fasttracker 2 Extended Module. AIMP suportă interfețele audio DirectSound, Audio Stream Input/Output și WASAPI și folosește procesarea audio pe 32 de biți pentru egalizatorul său de 18 benzi și efectele sonore integrate (Reverb, Flanger, Chorus, Pitch, Tempo, Echo, Speed, Bass, Enhancer, Voice Remover). El mai are un navigator de radiouri pe Internet, și poate reda de la Icecast sau stații radio personale. De asemenea mai are posibilitatea de a înregistra radio de pe Internet în formatele WAV
AIMP () [Corola-website/Science/329881_a_331210]
-
pe care le-a utilizat cu precădere în ultimii ani ai carierei sale muzicale, datorită conurilor metalice din aluminiu, care produceau sunete mai vii decât clasicele difuzoare cu conuri din carton. De asemenea utiliza o unitate delay comutată pe modul chorus, care producea un pseudoefect stereo. A utilizat adesea efectul fuzz, disponibil pe amplificatoarele Acoustic. Jaco Pastorius a fost de două ori nominalizat pentru Premiile Grammy în 1977, pentru albumul de debut, prima pentru cea mai bună interpretare de jazz a
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
mai mare dintre cei cinci copii ai familiei; sora Rydel, și cei trei frați ai săi, Rocky, Ross și Ryland. De obicei, când era vară, el participa la piese de copii ca "Peter Pan", "Aladdin", "Annie Get Your Gun", "A Chorus Line", and "Grease". Riker și sora sa Rydel au luat amândoi lecții de pian și făceau întreceri de dans între ei doi. Când încă trăiau în Colorado, copii organizau show-uri pentru familia lor în subsolul casei lor, iar mai
Riker Lynch () [Corola-website/Science/333091_a_334420]
-
Frederick Hamlisch (2 iunie 1944 New York City- 6 august 2012 Los Angeles) a fost un compozitor american de muzicaluri, muzică de scenă și de film, dirijor, pianist și orchestrator, evreu de origine. A fost renumit mai ales pentru muzicalul „The Chorus Line” și pentru muzica la circa 40 de filme de cinema și de televiziune. S-a numărat printre cei 11 creatori care au câștigat deopotrivă premiile Emmy, Grammy, Oscar și Tony, și unul dintre cei doi cărora li s-au
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
Ragtime a lui Scott Joplin, care i-au slujit în coloana sonoră a filmului Cacealmaua („The Sting”) din 1973. A compus muzică la numeroase filme de cinema și seriale de televiziune precum și la muzicaluri de succes de pe Broadway precum „A Chorus Line” și „They're Playing Our Song.” în 1977 a compus și muzica la filmul James Bond „Spionul care ma iubea”. De asemenea, după 1993 a lucrat ca dirijor și orchestrator pentru concertele Barbrei Streisand Hamlisch a fost onorat cu
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
aplicat imnului german protestant. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor și congregație, spre deosebire de stilul de execuție polifonic din Biserica romano-catolică. Coralul luteran era cântat omofonic de către cor li congregație(chorul coralis) spre deosebire de modul de interpretare polifonic din cadrul Bisericii romano-catolice(chorus musicus) În Biserica Calvină, Jean Calvin (1509-1564) a adoptat cântatul congregațional conform practicii din biserica primară, stabilind la Geneva tradiția imnului reformat pentru bisericile reformate din Franța, Olanda, Germania, Scandinavia și Scoția. Calvin a susținut ideea că textele imnurilor religioase
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
rusă, cu traducere în limba română, este o coproducție Letonia-Statele Unite ale Americii, respectivThe New Riga Theatre și Baryshnikov Productions, pus în scenă de renumitul regizor Alvis Hermanis Scenografie: Kristine Jurjane. Costume: Deanna Berg MacLean Muzica: Jim Wilson “God’s Chorus of Crickets”, Karlis Tone Light design: Gleb Filshtinsky. Sunet: Olegs Novikovs. Lumini: Lauris Johansons. Video: Ineta Sipunova Dramatizarea spectacolului Brodsky/Baryshnikov a fost inclusă în programul artistic Tête-à-tête din 2015, condus de Boris și Inara Teterev. Reamintim că atât Baryshnikov
Dansul este pentru steaua baletului Baryshnikov iubire, dialogul cu spațiul și timpul by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105402_a_106694]