1,029 matches
-
frumoasă), Să îți meargă ghine, Să-ți cie de ghine!” Ia lumânarea de botez, care este împodobită cu flori, busuioc și material de rochie, bluză sau fustă, o aprinde și împreună cu nașul, dă părinților copilul zicând: „Primiți de la noi un cin Și de la Dumnezeu un creștin.” Nașii oferă o traistă plină cu cămășuțe, bonețele și pelinci (bucăți de pânză din in sau bumbac, din finet) care constituie zestrea pentru copil. Se mai dă o pernuță și oala de lut pentru încălzit
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
-te, jupâniță Liana; și ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am îndărătnicit și n-am vrut să caut cam unde s-ar afla, cum mă tot îndemna un sfetnic bătrân și posac de la curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să nu-l tai, tată, că-ți este cel mai credincios și mai cu priință dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
clar că Nicolae Iorga a discutat cu N. Cotlarciuc despre interesanta și strategica audiență, relatându-i cu lux de amănunte cursul dialogului cu suveranul român. Ascensiunea în ierarhia ecleziastică a profesorului de teologie începe în 1923, când, după ce intră în cinul călugăriei, la mănăstirea Putna, luându și numele de Nectarie, a fost ales, la 29 martie 1923, de Marele Colegiu al Cetății Albe și Ismailului, episcop, păstorind eparhia moldovenească de la marginea țării amenințate de bolșevism, cu vechi tradiții medievale de pe vremea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o adică, eu sunt mai bazat ca ăia. Câștig cât toți la un loc și, dacă îmi iese șusta cu terenurile fraierilor ălora de la Adunații, am pus-o, nene!" " Da' cine ți-a dat pontu' cu aeroportu', cu toată lucrarea?" "Cin' să mi-l dea? Tu, fată scumpică, cine altcineva? Ce-i corect, e corect, tată! Tot tu mi-ai făcut și lipeala cu domnu' Sergiulică, care-i un adevărat, un super-ok, moșule!" O privește dulce și zice plin de generozitate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
buletin. Altminteri, pentru toată lumea, era doamna profesor Ana Săvulescu.) Că nu cu un pumn de bani și-a făcut el viloiu' ăla de cinci sute de metri pătrați, în Pipera..." "Mai lasă-mă, dragă, cu vilocu' ăla al lui de cin' sute de metri! Că am fost și eu la inaugurare. Mersi de așa vilă, fără canalizare, de chemi vidanja cel puțin de două ori pe an, și cu țărână în fața porții, mai rău ca la țară", face ironic baba. "Abea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mie cu de-astea? Tu, mă?! Că toată facultatea îți știe tarifu', fraiere! Ba mai ești și lacom, după toate alea..." "Cât ia?", o întrerupe vechiul amic, plesnind de curiozitate. "Păi ce, nu știi?" Am auzit eu că e două sute cin'zeci de euroi de donator, da' n-am crezut." "Ba să crezi, Cornele, să crezi. Iar pe toamnă, la re sau re-re, ia trei sutare ca nimica. Îți spun eu din sursă sigură", face baba. I-auzi, al dracului!", zice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
proiectului cu care-mi rămăsese dator. De-aia am trecut și pe la voi. Îmi ziceam că o ști ceva de el domnișoara Milena..." "Aia nu știe nici de capu' ei, da' de nebunu' ăstălalat. Ți-ai găsit și tu pe cin' să întrebi. Uneori, când văd cum șade așa, cu capu' între urechi, îmi vin dracii pe ea... Știi, în general, mai ales la vârsta ei, hormonu' bate neuronu', da' la ea-i exact invers." Iritantă creatură, madam Săvulescu! Mai ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
negre, că nu se știe niciodată, tată, cân' vine necazu' peste om", cum sublinia posesorul tainicului tezaur, nedezvăluind nimănui niciodată ascunzișul. "Cât să fie acia?", întrebă Virgil, căutând să cântărească din ochi marfa și voind să vadă dacă aproximase bine. "Cin' sute cinzej' dă kile!", veni răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-am cântărit, bucată cu bucată. Ce crezi?" Da' parcă-mi ziseseși, și aseară, și mai-nainte, c-ar fi mai multă marfă..." "Păi și normal
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atingea proboscida. Își aranjă și părul, dându-l peste cap, cu un aer de gigolo în mizerie. "Haide, dom'ne, că nu-mi stă așa rău", se încurajă el. Dădu din cap a lehamite: "Nu-mi stă rău, pă dracu! Cin' mă vede, zice că mi-a tras-o la greu șapte gealați. Cum să umblu io, acuma, om serios, tată dă familie, p'in oraș, în halu' ăsta? Ce zice oamenii? Ia uite și la pârnăiașu' ăsta, a ieșit dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu parnosu', cân' tre' să fac o treabă?" "Hai, bre, nu te mai inerva așa! Te-a lăsat vreodată domnu' paroh cu ochii-n soare? Ți-a tras vreodată țeapă? Păi, dacă într-un preot nu mai ai încredere, în cin' să ai? Prea ești cusurgiu, zău!" " Nu-s, nene, cusurgiu, da' zic și io." " Lasă, nu mai zicea. Că mi-a spus părintele că o să fim amândoi, la două găleți, sâmbătă." Vru neapărat să sublinieze: "Și ține cont că sâmbăta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
La pariu că mai ciugulește el încă două, trei sutare după aia." "Și tot în euroi, sunt precis! Ehe, machidonii ăștia numa' d-alea dă o sută dă mii bagă la găleată, rar să-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică. Deodată un gând negru îi înnegură fața: "Aoleooo! Da' cân' o afla și Cotineață, țîrcomnicu', parcă văd că să bagă și el la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente speriată, și l-a întrebat precipitat: "Aoleu! Da' cu cin' te-ai bătut, Vasile?". "Cu mă-ta, că te-a făcut așa proastă și pui întrebări tâmpite", răspunse plin de arțag soțul. "Mai bine ți-ai vede dă treaba ta și m-ai lăsa pă mine în pace. Da' mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam Veronica, secretara-șefă, rânji ironic: "Vasile, Vasile, cine știe cin' te-o fi prins la nevastă și ți-ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă motanu' în călduri la vârsta ta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi ești, frătimeagule...". Anton îl privi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi ești, frătimeagule...". Anton îl privi și mai mirat: "Cu mine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un zâmbet ironic: Auzi la el ce să vaietă. Mi-o ajunge și mie cât alerg și cât mă zbat! Să mori tu, baros'? Uite, cin'zej dă mii de euroi e pană la pălărie pentru un baștan ca el. Nici nu să deranjează să piardă zece minute cu mine-n seara asta. Îți dai tu seama!? Două telefoane a dat, după ce i-am venit io
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bodigarjii cu ochii pă ea că pă nu știu ce, fi'ncă ciordește scrumierele și cănile dân localuri. Cică are colecție acasă, vai dă capu' ei dă cleptomancă!" "Mai termină-te, mă, odată! Tu chiar nu înțelegi în ce belea am intrat? Cin'zej' dă mii dă euroi erau a lu' un mahăr mare dă tot, ministru secretar dă stat, nu vreun fraier. Bine că a zis ăla să-i dau peste o săptămână, al'fel, chiar că nu știam pă unde să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ministru secretar dă stat, nu vreun fraier. Bine că a zis ăla să-i dau peste o săptămână, al'fel, chiar că nu știam pă unde să scot cămașa. Da' și așa, treaba-i nasoală la maxim'. E vorba de cin'zej' dă mii bani lichizi. Și dă unde, tată, pă criza asta?" "Hai, mă, dacă și tu te vaieți de criză..." "Și normal că mă vaiet. E vorba dă bani cash, dă bani care trebuie dați jan-cote. Poc-poc, i-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dorobanți. Toate își scoate banu' dân chirii, decât pământu' a rămas fără să producă. Da' tot nu acoperă paguba." " Vinde și tu un lot dă cinci sute dă metri și ai scăpat..." "Acu'? Piața-i moartă, fug dezvoltatorii pă capete. Cin' să bage lova, când toți șade cu capu' între urechi și-așteaptă la cutie, cu curu' pă bani. Cine are parnosu' nu să mișcă încă, cine nu-l are, nu să riscă să împrumute acuma dân bănci, la ce dobânzi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce șmen, domnu' Sandu? Vă spun clar că dă la mine banii au plecat curați. Seara i-am luat dă la bancă și i-am băgat direct în seifu' dă la birou. Nu știa nimeni dă ei. Nimeni, nimeni!" "Păi, cin' să știe, bă, în afară dă tine și dă organ?", râse scârbit ministrul. "Ce organ, domnu' Sandu, că io n-am nicio treabă cu vreunu' d-ăștia?" "Te-o fi prins ăia cu vreo învârteală dă doi bani și te-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe una care se pupă cu naș-tu pe la colțuri, iar tu discuți filozofie, năzăul..." Chiar așa?! rîde profesorul, sorbind paharul. Chiar așa, c-au fost cîțiva din sat și a răsuflat chestia; la noi nu-i ca la Universitate, cin' să se teamă de Năzău?! Pe cîți ani este propus să plece în străinătate tovarășul Vrabie? Bursă de doi ani. De unde știi? Se află... Rectorul o nășește de mult pe nevasta lu' Corneluș? De mult, dinainte de nuntă. Hai, joacă! Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
servitoarea ta? se înfurie Sultana și face stînga împrejur, trăgînd-o după sine și pe bucătăreasă. Sculați, mă, nesimțiților! strigă ea celor trei bărbați care mai dorm încă sus, în dormitor. Ce facem cu pasagerii, că vor mîncare, ce le dăm? Cin' te-a pus să cobori? întreabă șoferul. Stați sus cît mai mult, poate vine autofreza. Și-apoi, mai sînt cîteva găini. De jos, din sala restaurantului, se aude iarăși scheunatul cățelușei. Nu-i a bună spune țăranul nevestei. Da, scheaună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi punct, când fac așa, e liniuță, normal că s-au trezit în el sentimentul patriotic, amorul de neam și istorie. Întotdeauna prima generație purtătoare de chiloți e naționalistă, mâncătoare de evrei și de unguri. Cât a trăit, după două-trei cin’zeci, o lua oblu de la cucerirea Daciei de către romani, cum înaintau legiunile în fiecare zi, greu, că se luptau și lăieții de daci, ieșeau ăștia din păduri cu fânu-n bărbi când te-așteptai mai puțin și-i hărțuiau, noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un genunchi, pe urmă în picioare. Ca un mus pe punte, în timpul furtunii, încearcă să-și păstreze echilibrul. - La dracu’ , fucking shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș’ ipocriți, ne ascun’ în spatele convențiilor... cin’ suntem noi?... nimeni, să ne fie clar, aș puteam să-mi arunc hainele în capul vostru, aș putea să vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]