513 matches
-
degrabă, niște microeseuri din care răzbate vocea inubliabilă a prozatorului, o repatriere a experienței amplificată de marele ecran menit să confere amploare propriului traseu destinal. Dacă termenul de „existențialist” ar putea fi adaptat literaturii critice, ei bine, eseurile acestui rafinat cinefil l-ar merita cu prisosință. Există și un alt punct de convergență, majoritatea filmelor în discuție aparțin Noului Val, sau Noului Cinematograf Românesc cum a mai fost numit acest fenomen unic în cinematografia noastră. Într-un fel, avem un portret
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Capitală, pe Insula Pensionarilor. Organizatorii intenționează să amintească de Bucureștiul de altădată, când locuitorii Capitalei își petreceau timpul liber la proiecțiile de film din grădinile de vară. Filmele propuse, producții internaționale și românești, împacă toate gusturile, atât pe cele ale cinefililor, cât și pe ale amatorilor de distracție și relaxare într-un spațiu deschis. Publicul se va putea bucura alături de prieteni și familie, de una dintre cele zece surprize cinematografice printre care se numără două avanpremiere naționale, filme apreciate la festivaluri
"Cinema în aer liber" în parcul IOR din Bucureşti by Budacu Andreea () [Corola-journal/Journalistic/21422_a_22747]
-
Irina Coroiu Declarînd la unison " Sîntem un popor de cineaști și cinefili", canadienii au decretat a 25-a ediție a Festivalului Internațional de la Toronto ca fiind "de argint", conferindu-i atributele prețiosului metal ce poate avea și strălucirea epatantă a modernității și patina nobilă a tradiției. Mai ales că, în mod cu
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
itinerantă, sărbătoarea colindând, după capitală, și prin alte centre culturale - francofone, francofile și, bineînțeles, cinefile - ale țării: Timișoara, Brașov, Cluj (7-8 oct.), Iași (14-15 oct.) și Constanța (21-22 oct.). Desigur, așa cum era de așteptat și cum ne-am obișnuit deja - cinefililor bucureșteni li s-a rezervat "partea leului" (adică nouă filme în premieră pe marile noastre ecrane). Organizatorii (Ambasada Franței - Serviciul cultural și Institutul Francez din București) - merită toată lauda pentru selecția prezentată, variată prin tematică, stil, genuri și personalități creatoare
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
e. De altfel, finalul filmului - cei doi obligați să se despartă tocmai datorită regulilor impuse de "ficțiunile" lor (ea inventând minciuni din mitomanie, iar el din dragoste) - este unul dintre cele mai comico-tragice finaluri văzute într-un film contemporan. Pentru cinefilii bucureșteni "sărbătoarea filmului francez" s-a terminat. Dar, nu peste mult timp, va începe cea a filmului spaniol, urmată îndeaproape de cele ale filmului elvețian, italian și britanic. Lungă și bogată se anunță această toamnă cinematografică!
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
talentul lui Crowe de a îmbina forța cu blîndețea și de a fi, la fiecare rol, altfel (în Gladiatorul pare cu douăzeci de ani mai tînăr decît în The Insider, rolul pentru care a fost nominalizat la ultimele Oscaruri). Unii cinefili inflexibili se vor declara, poate - mai mult ca sigur! - dezamăgiți de acest Ridley Scott prea "normal". Cred că, dimpotrivă, e meritul unui artist autentic de a nu fi căutat să facă "artisticăraie" și de a-i fi dat genului ce
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
kitschul. Astfel superba coregrafie ultrastilizată este brusc înlocuită de fruste grosplanuri ale unor nuntași rurali care enunță pe note muzicale "morala" filmului. Știut fiind atît gustul pentru contraste violente cît și simbioza cîntec - dans - poezie. În cazul de față, pentru cinefilul versat "poezia" constă în sugerarea unei coperți de vis - flash-back ori flash-forward?! - căci protagonista pare a se trezi dintr-odată în iureșul unei iubiri decantată în fel și chip. Mai întîi fotografic: un tînăr crescut la Londra, după ce străbate imensa
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
fiecare proiecție, zeci de asemenea tineri așteaptă la intrarea în săli; dacă au rămas locuri neocupate, în ultima clipă li se dă drumul înăuntru; așa se face că, la Karlovy Vary, sălile erau întotdeauna pline. În această "politică" față de tinerii cinefili trebuie văzută, poate, cea mai inteligentă investiție culturală a festivalului. Surpriza este că acest festival neprotocolar vine cu un program masiv ( și un catalog pe măsură: peste 300 de pagini, format mare!), un program serios, bogat și ambițios, cu cîteva
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Robert Richardson - mizează pe decantarea faptelor din developarea amintirilor. Inițial evocate fragmentar și aleatoriu, rememorate iar și iar, până când spectatorul ajunge să cunoască pe de-a-ntregul totul. Cronicarul - la rândul său - reface à rebours traseul propus pentru a evidenția publicului cinefil splendoarea în ceață și ploaie, splendoarea în iarnă, care conferă valoare deosebită filmului. Prima secvență revine în memorie: o siluetă crucificată parcă prinde viață meșterind la un felinar de catarg. Ideea direcției de conștiință e indusă astfel aproape subliminal, urmând
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
alternative sau compartimentele: story, screenplay, based on, adapted by, dialogues additional dialogues. Pretutindeni unde a fost depășită faza artizanală și autarhică, fiecare școală de film și-a creat sau a adaptat, pre limba ei, cuvintele și sintagmele știute de orice cinefil, care numesc diversitatea specifică a compartimentelor de lucru, aproape la fel cum nimeni nu se așteaptă la o unică titulatură, nici la un singur nume pentru întreaga imagerie a unei pelicule sau pentru toată "coloana sonoră". Termenul unificator ori limitarea
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
a răspuns că apreciază foarte mult direcția inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer de taxi!) a ilustrat excelent pentru cinefilii români manifestul nonconformist ce amintește de neorealismul anilor '50, "un legămînt de castitate" estetică făcut pentru delimitarea clară de cinematograful comercial "superficial și aseptic". Stilul nervos dezvăluie secretele unei familii onorabile inducînd o senzație de claustrofobie, de paranoia, prin mișcări
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
alese patru filme în premieră absolută, ale cinematografului independent. Consolarea: "fiind vorba de cinematograful artistic, frontierele tradiționale dintre Majors, mini-majors și independenți se estompează și nu mai înseamnă mare lucru..." Iată cîțiva dintre regizorii viitoarei competiții, nume deosebit de atractive pentru cinefili: Joel Coen, James Ivory, Ken Loach, Pavel Lunghin, Liv Ullman și, ultimul dar nu cel din urmă, Lars von Trier. Există și opt regizori care n-au mai fost prezenți, pînă acum, în selecția oficială a Cannes-ului. La capitolul
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
în Canada de la patru ani) afirmă deschis că este interesat de revizitarea clasicilor (plănuiește resuscitarea Panterei roz! și - de ce nu - a propriei filmografii. Evoluție (distribuit de InterComFilm România) este o comedie SF care-și poate spori gradul de amuzament în măsura în care cinefilul își activează memoria pentru a depista citatele declarate, dar mai ales similitudinile involuntare. Pentru că Reitman, în momentul în care a hotărît să metamorfozeze scenariul semnat de David Diamond, David Weissman și Don Jakoby dintr-un thriller apocaliptic într-o fantezie
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
de scurt-metraje studențești); mulți, foarte mulți tineri cu rucsacul în spate veniți de pe tot cuprinsul țării că să vadă filme (încât ai impresia că, peste noapte, cehii - oameni, de altfel, iubitori de viață tihnită - au devenit un popor de nomazi cinefili); terasa din fața Hotelului-sanatoriu Thermal (sediul Festivalului), unde la o bere sau o "oplatky"(un fel de vafă - "specialitate a casei" de mai bine de un secol) poți asculta orice - de la menuete de Mozart și sonate de Beethoven la jazz și
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfîșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac care poate recunoaște orice actor în orice poză, fără a-și aminti în schimb de personalul medical cu care tocmai a stat de vorbă. Dar în fond, ce face din Casa somnului un roman aparte și din
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Viorica Bucur De la bun început, trebuie spus că, anul acesta, Zilele Filmului Italian au îmbogățit toamna cinefililor bucureșteni cu câteva evenimente care au dat acestei manifestări o notă aparte (cel puțin în contextul dâmbovițean al manifestărilor de gen): în mod evident, organizatorii (Institutul Italian de Cultură și Asociația culturală Itaro Arte) au vrut să ne ofere nu
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
de conducere la Cineteca Nazionale Italiana). Așadar, un festival care s-a ambiționat să cocheteze nu cu gustul marelui public (și bine a făcut, căci, actualmente, pe plaiurile noastre mioritice, cocktail-ul "manele&telenovele" bate, oricum, filmul), ci cu gustul cinefilului și care, în mod deliberat, și-a propus să ne ofere nu atât (sau nu numai) filme în premieră (cum ne-am obișnuit la astfel de evenimente), cât, mai ales, ne-a dat posibilitatea să vedem (sau să revedem în
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
organizează în paralel o restrospectivă cu cele mai bune producții ale diferitelor cinematografii naționale. Ediția din 2001 a înregistrat valori pozitive față de anul trecut atât la numărul de spectatori, cât și la cel de filme. Astfel, cei 68.100 de cinefili prezenți în sălile de cinematograf vieneze au urmărit 220 de filme în decurs de douăsprezece zile. Majoritatea acestor filme au fost prezentate în exclusivitate în cadrul festivalului. Programul principal de filme în premieră a fost dedicat anul acesta legendarei actrițe Fay
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
la Cinemateca Română, ne-a propus să urmărim, timp de șapte luni (octombrie 2000 - aprilie 2001), 28 de opere reprezentative pentru cinematografia helvetă. Desigur, de la acest regal cinematografic nu puteau lipsi două cinematografii de mare tradiție și foarte apreciate de către cinefilii noștri: Zilele Filmului Italian (26-31 octombrie), - care au reunit, sub genericul Mari autori ai cinematografiei italiene : trecut și prezent, nume ca Vittorio De Sica, Luchino Visconti, Giuseppe De Sanctis, Pietro Germi, Mario Monicelli, Francesco Rosi, Marco Tullio Giordana sau Nanni
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Viorica Bucur Cu o întârziere de trei ani, și publicul nostru (de fapt o anumită parte a acestuia: cei 400 de cinefili bucureșteni, majoritatea tineri, care au umplut până la refuz sala cinematografului Studio) a putut vedea, grație Festivalului de Film European - ediția a 5-a, filmul belgian Rosetta. La București, ca de altfel pretutindeni unde a rulat, publicul a fost împărțit în
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
Viorica Bucur Pentru cinefili luna mai înseamnă Festivalul Filmului de la Cannes. Pentru cinefilii români - mai exact cei bucureșteni - ea înseamnă, de câțiva ani încoace, și Festivalul Filmului European. Desfășurat sub deviza "9 mai - Ziua Europei - este și ziua ta!" și organizat de către Delegația Comisiei
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Viorica Bucur Pentru cinefili luna mai înseamnă Festivalul Filmului de la Cannes. Pentru cinefilii români - mai exact cei bucureșteni - ea înseamnă, de câțiva ani încoace, și Festivalul Filmului European. Desfășurat sub deviza "9 mai - Ziua Europei - este și ziua ta!" și organizat de către Delegația Comisiei Europene la București și Uniunea Cineaștilor din România, Festivalul
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
subtilităților de gen, nu este egalată ca altădată de nonconformismul iconoclast. Prevalează complezențele cu gustul comun și convenabil, în ambele partituri. E unul dintre răspunsurile la întrebarea: de ce privilegiul oferit de cele două filme - a nu lipsi din agenda nici unui cinefil - nu e totuși de prim plan? Critica internațională și festivalurile le-au plasat în a doua jumătate a clasamentelor. Alt răspuns ar fi - vorba noului redactor-șef de la Cahiers du cinéma, Charles Tesson, dintr-un editorial intitulat "L'Art majeure
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
Irina Coroiu Cum au trecut de acum și febra pronosticurilor, și frisonul deschiderii plicurilor, ne putem permite cîteva reflecții la OSCAR 2001. Sînt referiri la filmele vizitate împreună cu cinefilii români și trebuie salutată din nou politica importatorilor autohtoni cărora le datorăm faptul de a cunoaște aproximativ 75% din peliculele nominalizate, începînd cu vedeta acestei ediții. Pentru Ridley Scott totul a început cu un tablou de secol XIX care i-
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
Pînă și sfaturile propriei mame au fost aduse ca argument pentru această emoționantă incursiune cinematografică avînd funcție declarată de defulare unanimă. Și într-adevăr filmul ne eliberează de imaginea idilică a adolescenței noastre a tuturor, redînd-o altor și altor generații. * Cinefilii împătimiți au avut parte la Cinemateca Română de un film oarecum înrudit, în măsura în care este vorba tot de o plonjare în subconștient, dar ceva mai complicată. Pentru că Being John Malkovich (SUA, 1999) doar în aparență este o farsă SF, în fapt
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]