11,545 matches
-
în lungmetrajul lui Bertolucci din 1990, Ceaiul în deșert. De data aceasta, regizorul lasă decorul natural (Africa de nord, Sahara) să-și strivească - psihic - personajele (Kit și Port, un cuplu, și amicul lor, Tunner). Totuși, nu e cazul să subestimăm cinematografia lui Vittorio Storaro (tot el e responsabil pentru cea din Ultimul tango...): dacă face panoramare sau cadru general cu macara sau gros-plan, camera trebuie să redea sentimentul de claustrare al personajelor. Acțiunea filmului poate părea în derivă: călătorii se mișcă
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
la beneficii (Ah! lupta cumplită, la începutul anilor '70, între el și Eugen Barbu, care nu avea, pe atunci, decît cinci milioane de lei la CEC - lei vechi, ca să zic așa - încît simțea cea mai vie nevoie să pătrundă în cinematografie, cu scenarii, firește. Lucrăturile, pîrile, nervii, pînă să pătrundă la plăcinte E. B.). Foloase - și cîte ar mai fi dobîndit Titus Popovici pînă și după sfîrșitul mileniului, dacă n-ar fi experimentat o inedită metodă de vînătoare, din mers, precum
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
Brown și cele două părți ale idioțeniei numită Kill Bill, ne înfățișează spectacolul jenant al unei minți declasate, în pană de idei și imaginație, reluând la infinit aceleași șmecherii vizând cronologia narării și parodierea grosieră a unor situații de care cinematografia s-a plictisit de multișor. Doar astfel îmi explic rânjetul de satisfacție al acestui personaj completamente iresponsabil, fericit să-și lege numele de încă un scandal mediatic.) Fahrenheit 9/11 e un documentar ce-și propune să demonstreze malignitatea regimului
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
O altă noutate a sumarului 2004: Marche-ul va acorda un spațiu privilegiat scurt metrajelor; practic, va exista o nouă piață, a filmelor scurte (Short Film Corner), care va include, pentru început, 400 de titluri. Filmul scurt salvează, la această ediție, cinematografia românească, altfel absentă; în competiția scurt metrajelor a fost selecționat un film de Cătălin Mitulescu, iar în Cinefondation (competiția filmelor de școală) un film de Corneliu Porumboiu (UNATC). Dar cel mai apropiat semn bun al ediției e însuși filmul ales
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
de film. Unul din crezurile de căpătâi ale celor din La Nouvelle Vague (Chabrol, Truffaut, Doniol-Valcroze, Godard, Rivette, Rohmer, și, deși nu provenea dintre "titularii" de la Cahiers du cinéma, Alain Resnais) era libertatea camerei. Mișcarea acesteia reprezintă pentru ei esența cinematografiei; nu trebuie să se odihnească decât pentru a-și aduna forțele pentru o nouă secvență, nu pentru a crea o imagine frumoasă. Cel care a rupt-o cu regulile rigide în această privință a fost Godard: în Weekend, el are
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
vigilență drept criminali odioși. Mutatis mutandis așa stau lucrurile și cu "isteria anticomunistă" declanșată la Hollywood la începutul anilor '50 de senatorul McCarthy. Televiziunea franceză a prezentat în anul 2001 un reportaj foarte acid la adresa "vînătorii de vrăjitoare" din lumea cinematografiei, la începutul deceniului șase, în care, printre altele era reprodusă declarația soției uneia dintre victimele acelei campanii. Aceasta, indignată de modul în care au fost sancționate ideile "progresiste" ale soțului ei a reflectat în fața camerei de luat vederi: "mi-am
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
gust a fost sigur - în viziunea mea - în 90% din cazuri. Aș ilustra această afirmație discutând trei filme: un documentar, (Bodysong), și două lungmetraje (Bright Young Things și AKA), care se constituie într-o imagine fidelă a tendințelor contemporane din cinematografia engleză. Îl cunoașteți cu siguranță pe Stephen Fry în primul rând ca actor care acoperă un vast spectru dramatic: de la roluri în serii comice produse de BBC (Jeeves, Lord Melchett) până la cele cu alură tragică (notabilă mi se pare portretizarea
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
Young Things e debutul său regizoral - el e și scenaristul lungmetrajului -, iar Fry a ales să-și înceapă cariera în acest domeniu cu o adaptare. Și nu și-a ales un text sau un autor ușor: Evelyn Waugh, scriitor căruia cinematografia îi displăcea profund și ale cărui adaptări de până acum au fost desființate de critică. Fry alege romanul Vile Bodies, pe care Waugh însuși (nu vă lăsați păcăliți de nume, e un "el", nu o "ea"!) ajunsese să-l considere
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
nepotul scriitorului a făcut public faptul că dezaprobă filmul. Ultimul lungmetraj vizionat în cadrul festivalului - vizionare care a beneficiat și de prezența regizorului - a fost și principalul magnet de premii, AKA. Deși filmele care au ca tematică impostura abundă momentan în cinematografia anglo-saxonă (The Talented Mr. Ripley, Six Degrees of Separation, Catch Me If You Can), cel al lui Duncan Roy are câteva atuuri. Cel mai evident e aspectul de triptic: lungmetrajul utilizează mereu un triplu split screen; deși adesea camera se
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
omenești, cuprinzând - necronologic! - elemente fundamentale: naștere, vise, sex, moarte, violență... Acestea sunt ilustrate prin calupuri de imagini de arhivă juxtapuse pe un fundal sonor (compus de Jonny Greenwood de la Radiohead). Desigur, postmodern, experimental, șocant, acoperă o sută de ani de cinematografie etc., dar - aici citez părerea unei co-spectatoare care a pus punctul pe "i" - lipsește aristotelica necesitate: această formă de colaj e ok, dar la fel ar fi fost o mie altele. Iar bombardamentul cu imagini nu mai reprezintă demult o
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
1991, se constata că șase din cele treisprezece filme din topul exporturilor spaniole erau realizate de el) și un scop pe măsură: "Filmele mele reprezintă noua mentalitate care apare în Spania după moartea lui Franco", declară el. A deschis drumul cinematografiei spaniole pe piața internațională. Și tot lui trebuie să-i fim recunoscători pentru Antonio Banderas, pe care l-a descoperit și l-a lansat. Paradoxul filmelor lui Almodovar constă în pluristratificarea lor: sunt complexe, ca structură narativă și referințe, de
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
de a-l interpreta pe Zahara, mai ales că, așa cum îl vedem imaginându-și filmul, chiar el îi atribuie rolul. Structura e însă bine articulată, firesc pentru un scenariu a cărui creație a durat - mărturisește realizatorul/scriitorul - cam zece ani. Cinematografia flamboaiantă specifică lui Almodovar nu dezamagește nici de această dată (colaborează din nou cu operatorul de imagine José Luis Alcaine, cu care filmase Leagă-mă!): există și un moment anacronic de suprarealism (secvența în care capul lui Ignacio se frânge
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
compusă majoritar din scurtmetraje - cel precedent a fost deja nominalizat la Oscar - filmografie care te năucește prin capacitatea de a reinventa genul. Fast Film e un omagiu original adus filmului de acțiune; apar imagini din lungmetraje clasice, ce acoperă istoria cinematografiei, imagini prezentate în competiție = curse de trenuri/ mașini/ avioane. Nu mă pot abține să nu vorbesc de realizarea filmului, cel puțin spectaculoasă: s-au printat imagini din aproximativ patru sute de filme; apoi paginile au fost folosite pentru confecționarea manuală a
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
Asta deduci din dialoguri și din acel voice-over pe care-l furnizează naratoarea; dar ceea ce vezi diferă: protagonista se folosește de sex ca de un mijloc pentru a domina și umili bărbatul. Oricum, filmul e o pată neagră în palmaresul cinematografiei feministe, cu care de fapt nu are nimic în comun...
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
cel bazat pe texte vechi și deci pe povești ultra-cunoscute de public; e tipul cel mai ieftin (legea de copyright nu funcționează și plătești doar "adaptatorul", nu și autorul) și mai popular. Al doilea e cel regăsit mai des în cinematografia independentă, care dezgroapă texte puțin cunoscute, de autori la fel de puțin faimoși. Cel de-al treilea profită de succesul unor romane/nuvele proaspete, mergând pe ideea că dacă oamenii au cumpărat cartea, se vor duce și să vadă filmul. Iar criticii
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
să împrumute: regizori (John Woo, Misiune imposibilă), actori (Jackie Chan) și... instructori de arte marțiale deveniți apoi regizori (ca Sammo Hung sau Yuen Woo-ping, responsabil pentru luptele din Matrix). Apoi a venit timpul coproducțiilor, care au amplificat prestigiul și profitul cinematografiei hongkongheze; nu doar cu Statele Unite, ci și cu China, căci astfel se câștiga accesul direct la o enormă "piață de desfacere", iar bugetul filmelor putea crește nestingherit. Rezultatele unei astfel de colaborări sunt Eroul (2002) - noutate video - sau Tigru și
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
sale și ce a dedus din povestirile funcționarului - care sunt filmate cu filtre de culoare diferite. Secret de lectură cinematografică: credeți doar ce vedeți filmat în lumină naturală! Actorii principali (Li, Yen, Cheung și Leung) sunt nume de marcă ale cinematografiei hongkongheze, iar faptul că au mai lucrat împreună face ca ei să confere veridicitate variatelor relații în care se află (fapt esențial, fiindcă relațiile se schimbă în fiecare povestire). Nu atât mișcarile camerei te frapează, ci calitatea picturală a imaginii
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
foarte eterogen, scenariul o cotește către melodramă în ultima parte; există și un contrast evident - această comedie e filmată ca un film de artă... Oricum, contemplați numele de actori ce revin de-a lungul acestui articol și veți vedea că cinematografia hongkongheză începe să aibă aerul unei afaceri de familie...
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol și urâțenie (da, există estetica urâtului și în cinematografie), gunoaiele sunt omniprezente, iar asfaltul oprimant. Nimic mai firesc ca detectivul - cu numele - să se revendice din durii cinici á la Doyle (Gene Hackman) sau Harry Callahan (Clint Eastwood), deși se adaugă o doză de trivialitate suburbană. Secvențele de acțiune
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
dar nu pe loc, nu imediat.ť Deznodământul s-a produs în iulie 1958. Am fost convocat la Ministerul Culturii, unde subsecretarul de stat mi-a comunicat sec că mi se încredințează sarcina de a fi șeful secției scenarii din cinematografie, responsabilitate a cărei importanță nu se îndoiește că o apreciez. Cum tăceam uimit - multe îmi trecuseră prin cap, dar nu că voi fi avansat -, a adăugat amenințător: reflectează bine înainte de a răspunde. Am tăcut în continuare, bănuind substraturile straniei propuneri
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
materiale ce ține de producție (nu de concepție), de unde îi vine și îndatorarea socială sau politică: ,Prin filmul actual vorbește numai milionul care i-a dat naștere" (p. 90) - nota scriitorul în 1933. Mentalitatea capitalistă a succesului îl oripilează în cinematografia occidentală, după cum îl decepționează obligația filmului sovietic de a servi propaganda comunistă (p. 97). Pe deasupra tuturor servituților, B. Fondane ar vrea să vadă instaurată o ,politică a spiritului" și nu una dogmatică, sechestrând scriitorul sovietic la credința comunistă (p. 106
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
înăuntru". La Casa del Cinema, unde se organizează multe evenimente cinematografice (proiecții, întâlniri cu realizatorii, retrospective etc.), sâmbătă 4 iunie s-a acordat, la încheierea avanpremierei Festivalului Filmului Italian, Premiul Fellini 2005 pentru excelență artistică, în Italia un Nobel al cinematografiei. Juriul (nume de referință ale cinematografiei italiene, precum Mario Monicelli, Suso Cecchi D'Amico, Tonino Guerra, Ennio Morricone, Giuseppe Rotunno, Vittorio De Seta), a acordat în unanimitate importanta distincție regizorului suedez Ingmar Bergman. în Laudatio, se afirmă: "Creația lui Ingmar
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
se organizează multe evenimente cinematografice (proiecții, întâlniri cu realizatorii, retrospective etc.), sâmbătă 4 iunie s-a acordat, la încheierea avanpremierei Festivalului Filmului Italian, Premiul Fellini 2005 pentru excelență artistică, în Italia un Nobel al cinematografiei. Juriul (nume de referință ale cinematografiei italiene, precum Mario Monicelli, Suso Cecchi D'Amico, Tonino Guerra, Ennio Morricone, Giuseppe Rotunno, Vittorio De Seta), a acordat în unanimitate importanta distincție regizorului suedez Ingmar Bergman. în Laudatio, se afirmă: "Creația lui Ingmar Bergman este o continuă invenție, o
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
fost completă (un compliment pentru regizor), nereușind să diferențieze filmul de realitate. Mai denotă însă și o maladie din ce în mai puțin răspândită la criticii români, dar preponderentă printre spectatori: uitatul exclusiv la actori și scenariu, faptul că lumea cinematografiei e privită doar printr-o lunetă ciuntită, care reduce filmul la o scenă de teatru, amputându-i calitatea esențială - aceea de mediu (la ora actuală) suprem sincretic.
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
cu restul celor asociați cu La Nouvelle Vague. Se deosebesc de la o poștă când vine vorba de influențe: Resnais n-a scos niciodată din obscuritate vreun autor american, nici nu era pasionat de filmele de acțiune care au constituit blazonul cinematografiei de peste ocean. Când era vorba de trasul cu ochiul intercolegial și de furat meserie, îi prefera pe Bergman și pe Antonioni. În plus, spre deosebire de ceilalți, nu i s-au recunoscut niciodată meritele ca scenarist sau critic de film. Acum-octogenarul nu
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]