152 matches
-
Întrebat fiind de jurnaliști de ce nu 100%, răspunsul lui Antonescu a fost că încă nu a apucat să îl întrebe pe vicepreședintele PNL. „În legătură cu speculațiile apărute în presă privind acest procent - care, altminteri are aspirația sa către perfecțiune, precum cubul ciobit din poemul lui Nichita Stănescu - precizez că, scurt timp după aceea, între mine și Crin Antonescu a avut loc un schimb de mesaje prin care i-am mulțumit pentru cuvintele spuse la adresa mea, ceea ce a adăugat acel 1% care lipsea
Vosganian: „100% voi fi în viitorul Guvern” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40985_a_42310]
-
la limanul phanopeei epuizați de mistica lingvistică, ne-am așezat pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele terminații ale unei nopțI ratate alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de masa în spatele căreia somnola portarul Institutului. - Nu mai vine primăvara, am spus. - Așa-i, mi-a dat dreptate portarul subit trezit, totul s-a dus dracului și noi de asemenea! Bătrân palavragiu! Era acolo, în sptele mesei înegrită și ciobită de timp, din ziua în care, cu douăzeci și doi de ani în urmă, Institutul începuse să funcționeze, și părea că va fi pentru totdeauna. Cu mâinile și picioarele mereu înghețate din cauza curentului rece care mătura holul de la intrare, îi
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
întâmplă în mica „simfonie” a Veronicăi D. Niculescu, în care se trece de la exterioritate, de la perspectiva exterioară asupra lumii (o perspectivă animalieră) către interioritate, retractilitate, repliere - mișcări interioare reprezentate de cele trei figuri animaliere (aici: ariciul Doinel, un singuratic; hârciogul Ciobi, un „prieten tăcut”; cârtița cea oarbă Dede, pe numele ei întreg Dedesubtilă). La finalul verii, apoi al anului petrecut în compania - directă ori epistolară - a celor trei prieteni, care se retrag ei înșiși, dispărând discret, versurile inițiale ce servesc drept
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
pierdere de vreme. Paradoxul bizar al poetei e că notorietatea nu-i este de ordin intelectual, ci de natură spirituală. Dacă ar fi fost de ordin intelectual aș fi căinat-o ca pe o ființă al cărei rang se va ciobi sub trecerea anilor, sub imperiul acelei descompuneri irevocabile pe care timpul o aduce în fibra oricărui prestigiu. Peste cîteva decenii, cînd despre colegii ei de generație nimeni nu va mai ști nimic, nici dacă au fost poeți și nici dacă
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
blaga/ la amintita nuntă/ domnul notar curcubătă:/ declară zice împotriva firii azi de sâmbătă// dar în lumea noastră/ numită prea bine că e de apoi/ considerând-o albastră/ spune după arghezi toate zilele sunt joi// adevărurile omului la mijloc sunt ciobite/ bacovia de sub ploaie le găsește vechi și ude/ mesenii în picioare intonează cuvinte potrivite/ doar dumnezeu drăguțul le aude// din verticale diferențiale mama/ cârpește pentru barbilian roți de bicicletă/ cu o năframă în vârf de băț/ vin la neica să
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
un umor fin și un simț precis al ironiei vieții, un autor capabil să discearnă comicul de situație în marile drame ale unor personaje celebre din istoria omenirii, fără a altera cîtuși de puțin grandoarea evenimentelor relatate, precum și fără a ciobi în vreun fel sau altul splendoarea unor mituri de eroi fondatori. Însă Troyat cel din românele sale de ficțiune, ori cel puțin din acestă tradus de Virginia Carianopol pentru Editură Polirom, este atît de altfel decît cel pe care il
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
faptul că salvează jucăriile de la distrugere sau că încearcă să-și găsească stăpânul pierdut, Woody este cel mai bun prieten al tuturor, un bun lider și o jucărie plină de încredere care merită respectul celor din jur. Chiar dacă este puțin ciobit și ușor distrat, aceaste trăsături îi dau credibilitate și subliniază ideea că nimeni nu este perfect. Dintre lecțiile pe care le promovează Woody, cea mai importantă este aceea că poți învăța din propriile greșeli. 4 Mr. Gru Mr. Gru este
Top 4 personaje de desene animate de la care copiii au ceva de învăţat by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78344_a_79669]
-
viață normală Prin reconstrucție tridimensională, la Universitatea Politehnica se realizează implanturi ce corectează defectele corpului uman Sănătatea și imaginea noastră sunt aspecte la care fiecare dintre noi ține foarte mult. Uneori, viața nu ni le oferă pe deplin sau le „ciobește“, făcându-ne să alergăm pentru regăsirea elementelor care completează „tabloul“. Materialul nostru vă oferă un indiciu în această „cursă“, aducându-vă în atenție posibilitățile oferite de medicină prin ideile strălucite și munca pe măsură ale mai multor specialiști timișoreni. Încă
Agenda2006-09-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284809_a_286138]
-
alegeri parlamentare și prezidențiale au dovedit, dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber - amorul bolnăvicios al românilor pentru stânga - și forța incredibilă a administrației. Din acest punct de vedere, PSD-ul este marele învingător nu al alegerilor, ci asupra României. Ciobit la vârf, el continuă să funcționeze perfect la orizontala societății și de-a dreptul senzațional în subterane. Complicitatea de-o viață a oamenilor de aparat cu șefii lor din sistemul politic comunist s-a cimentat puternic în condițiile de după 1989
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
cel Mare. Fereastra reflecta de obicei mobilierul sărac al încăperii, un dormitor de lemn gălbui, o toaletă de oglindă, câteva plante, aloe și asparagus, în ghivece de argilă, așezate pe masă. Lustra cu abajururi de sticlă verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spațiul galben al camerei devenea și mai galben, adâncindu-se în uriașa fereastră, iar eu, un adolescent ascuțit și bolnăvicios, în pijama rufoasă și cu un fel de vestă lăbărțată deasupra, stăteam toată după-amiaza așezat cu fundul
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni nu mușcă dintr-un măr putred, toți fac ferfeniță lumina cu foarfecele din ochi, vamă pe nimic, cînd totul dospește în puhoaie de raze ciobite; fiecare strop ascuns în cana lui, fiecare pierdut în beția lui, fiecare viu în moartea lui, fiecare mort în viața lui - baloturi de carne măcinați atîrnați în cîrlige într-o măcelărie plină de îngeri transparenți ca scorburile rămase în soare
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
-lea, faptul pare cu atât mai îndreptățit. Ca întotdeauna în asemenea momente de îngustare a filtrului, metodele de strecurare preiau toți laurii atracției cititorului. Ceea ce "trece" încântă radical mai mult decât ceea ce - după obiceiul vremii și fără metafore gratuite - era ciobit cu dalta încă din stadiu de tipar. Boema pe care o profesau cu dezinvoltură mulți dintre cenzori - după mărturia lui Stelaru - era și ea, alături de micile, simpaticele complicități, o formă aparte de toleranță. O aprobare tacită din partea agenților Cenzurii alterna
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
e să ți dau așa mult, înseamnă să nu vii decât o dată pe lună. — Atunci dă-mi mai puțin și vin mai des. — Păi da. Oricum, într-o lună poți face o sumă bunicică. Ne-am repezit unul în altul ciobindu ne dinții. Sub mine, tremura cu gura larg deschisă, frecându-mi spatele cu mâinile alea cu unghii roase până la carne, roase cu atâta înverșunare, că se vedeau țesu turile fibroase. Dimineața, după ce o aud că pleacă, fug la măsuța tele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai fercheș acum două dimineți, zău așa... Traversă cu un pas ferm și elegant strada îngustă. Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a lungul ei, cărămizile erau ciobite și mâncate, pe alocuri, dizlocate, iar pe un gard înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sînt o invitație la rezistență și luciditate. Uneori mă gîndesc că și eu, și adversarii mei de stînga din România lăudăm ceea ce ne lipsește: eu credința vechilor răsăriteni, ei erudiția occidentalilor moderni. Pînă la o adevărată restaurare a ființei noastre ciobite de stîngiștii vechi și noi, ofer aici cîteva puncte de sprijin pentru o atitudine onestă." Punctele de sprijin la care se referă Mircea Platon sunt studiile, eseurile, recenziile și articolele pe care le-a publicat de-a lungul timpului în
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic grup dezodonat de fete păși și-l înconjură o clipă, cu fuste și plete vălurinde, parfum, pălăvrăgeală, coapse strînse în pantaloni colorați și revărsarea dulce-străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Luna? întrebă Rima. — Nu poate fi luna, se deplasează prea repede. Globul avea toate caracteristicile lunii. Se înălță traversînd constelația Orion, trecu de Steaua Polară și se cufundă sub linia orizontului, la capătul îndepărtat al drumului. Puțin mai tîrziu, un pic ciobit într-o margine, se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel Mare. Fereastra reflecta de obicei mobilierul sărac al încăperii, un dormitor de lemn gălbui, o toaletă cu oglindă, câteva plante, aloe și asparagus, în ghivece de argilă, așezate pe masă. Lustra cu abajururi de sticlă verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spațiul galben al camerei devenea și mai galben adîncindu-se în uriașa fereastră, iar eu, un adolescent ascuțit și bolnăvicios, în pijama rufoasă și cu un fel de vestă lăbărțată deasupra, stăteam toată după-amiaza așezat cu fundul pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
perete, cu care se ridicau și se lăsau în jos jaluzelele la ferestre și mai ales jucîndu-se cu niște păpuși hidoase, de cârpă, cu capul de ipsos, cum erau pe atunci, pe care le băteau cap în cap până le ciobiseră întreaga față, zicând că sânt soldați sau boxeri. Seara își făceau frică, spunîndu-și una alteia că peste noapte păpușile vor veni să se răzbune, așa că, înainte de culcare, le legau în-fășurîndu-le în șnururi și sfori și făcîndu-le noduri grotesc de mari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sunete și vedea culori ca și mine. Ceilalți erau cu toții asemenea păpușilor murdare din camera mea, care nu erau ale mele și cu care nu mă jucam niciodată. Cel mult le chinuiam, le băteam cap în cap până li se ciobeau capetele de carton smălțuit, căci, fiind cu totu-n puterea mea, îmi stârneau disprețul, vanitatea și cruzimea. Când mă plictiseam să umblu pe-afară, urcam din greu cele patru etaje și reintram în casa noastră, acum întoarsă complet cu susu-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și tata îl vor săruta și vor ieși toți trei la o cofetărie, el încă îmbrăcat în pionier, ca să sărbătorească evenimentul. Și nu la orice cofetărie, din cele în care era mereu mizerie și-ntuneric, și cristalele de pe măsuțe erau ciobite, ci la cea mai bună din cartier, la Dorobanți, lângă Perla, unde prăjiturile aveau glazură de ciocolată și frișca deasupra, și costau patru lei. Mai erau și unele de șase cincizeci, lotușii, dar aceia erau de neatins. Mama avea să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tabloul din rama grea de bronz sculptat, ocupând tot peretele de lângă ușă. Acum, o dungă de lumină portocaliu-fluorescentă, venind de pe fereastră, îl străbătea, adîncin-du-se-n lumea aceea de ambră și aur topit. Clădiri mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n înserare. Ruine melancolice îndurînd căderea definitivă a nopții. Și marea-n fundal, și norii deasupra, într-un impasto neliniștit. Și sub tablou, prinsă-n grosimea ramei, o plăcuță de alamă cu luciul pierdut, pe care era gravat un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Îi zice la orașul ăla, Oklahoma. Și ajung departe peste ape și când colo ce să vezi? Numai negri și englezi! Fac ce fac la bani și se Întorc acasă cu războiul În țeava puștii și-și cumpără pământ. Și Ciobi Își amintea cum cântase pe transatlanticul de lux, ba Își amintea de Caucaz și de Tiflis și de Piatigorsk, orașe și locuri străine pentru el. Nu făcuse războiul ca toată lumea, stătuse mai la coadă, era paznic la o fabrică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
așa trece și ziua și vine și noaptea și mulge oile și se mai trezește din când În când peste noapte, când sar câinii tare. Cu drag, al tău Petru”. Aceasta este povestea lui Petru ce-și mai zicea și Ciobi, el era stăpânul lupilor, și mi se pare firesc să fi fost mâncat de lupi; și fără nici o legătură el le spuse că de fapt și Pușkin fusese mâncat tot de lupi, și că În general cunoaște tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]