146 matches
-
vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea-n focul ce-i mocnit Amară-i lacrima pe care-am simțit Așteptările-s triste și-îngălbenite De-amintirile rămase..încremenite, Lacrimile-mi par diamante ciobite Ce sapă-adânc în suflete rănite. Referință Bibliografică: AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > BĂTRÂNI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului BĂTRÂNI... Am rămas doar, Două străchini de lut, Ciobite de vreme, Mușcate de timp, Una arsă și neagră, Din transilvanul Corund, Cealaltă albă, Cumpărată demult. Avem fețe brăzdate, De plugul anilor mulți, Smochine uscate, Ochii martori tăcuți. Vocile ne sunt, Sugrumate, De amintirea, Anilor trecuți. Referință Bibliografică: Bătrâni / Mihai
BĂTRÂNI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346500_a_347829]
-
nici nu ne potolim. Nu-nchei bine fraza și deja revii asupra ei. Nu ca să sune din coadă, ci pentru că nu vrei să mintă. Deloc. Oricât de bun ar părea rezultatul, până nu respiră singur, tot îți vine să-l ciobești. De parcă asta contează! În fond, când te situezi ochi în ochi cu eternitatea, te descalifici oricum din start. Ce s-o mai dai întoarsă atâta? Un fel de manie autodestructivă ne înghiontește. E-un război, cum spuneam. Și cuvintele nu
TAINA SCRISULUI (39) – EXPLICAŢIA EXPLICĂRII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849]
-
lingvistic. Apar fraze întrerupte, citate în alte limbi, sigle, interjecții, vorbe ciuntite („frunz...”, „frun...”, „fru...”) sau rupte în două, vorbe stâlcite (unele țigănește): „o tot logogim / o logovrăjim și logongorim”, „foaie cu foaie foifăleau foisocoteau foigălbinau”, „foilofoaile”, „pâră kâr oichii ciobi-se-vor”, „tot o ciupearcă pe-o ciupearcioaică / de la micro- la macrociupercioaie / pâră la a cea de-a opta zi / kâr toate goalele plezneau”. Nu lipsesc rimele interioare hazlii: „pe-un mărar de armăsar pe un ciot de svântă tot
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
de etică ale detectivului nu mai au pregnanță. Moliciunea lui Marlowe e pusă din evidență încă din primele pagini, când gigantul Malloy îl ia, practic, pe sus și-l proiectează într-un carusel de aventuri incontrolabile. Atracția față de femeile „problematice” ciobește aerul de invulnerabilitate al eroului: învins de împrejurări, „puritanismul” lui pare a suferi înfrângere după înfrângere. Pe lângă Vivian din The Big Sleep, pe lângă Velma, situații în care atracția primejdiei ia chipul feminității devastatoare apar din ce în ce mai frecvent în cărțile lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
personale. Să adăugăm și faptul că pentru cineva care frecventează cabinetele de cartomanție, scenariul oniric îl trimite adesea la prezicerile ce i-au fost făcute. Visul stabilește în acest caz legătura dintre experiența prezentului și mesajul cărților. A sparge, a ciobi Cioburile corespund unui simbolism evident. Nu este așadar nevoie să ne pretăm la o analiză prea aprofundată pentru a înțelege ceea ce ascund imaginile onirice respective. Un obiect care se sparge sau este spart de cel ce visează reprezintă teama sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vagon. Nu se vedea nici urmă de oraș, nimic În afară de șine și de ținutul ars. Cele treisprezece localuri care se aliniaseră cândva pe singura stradă din Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion House se ivea din pământ. Piatra era ciobită și crăpată din cauza focului. Asta era tot ce mai rămăsese din orașul Seney. Până și suprafața pământului fusese arsă În totalitate. Nick privi Înspre dealurile arse unde se așteptase să găsească răsfirate casele orașului și apoi merse pe șina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o cu vârful cât să se desfășoare ca pânzele unui vas, Manuel observă vârfurile coarnelor. Unul dintre ele se ciobise când Împunsese barrera. Celălalt era ascuțit ca o pană de scris. Cât desfășura muleta, Manuel observă că baza albă a coarnelor era pătată cu roșu. Nu-și luă ochii de pe picioarele taurului cât Înregistră toate detaliile astea. Taurul stătea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
grijă. A scos niște topoare de piatră, niște cuțite pentru jupuit, tot din piatră, unelte din care se fac vârfurile de săgeți, niște bucăți de vase de lut și niște vârfuri de săgeată. Se Înnegriseră toate de la foc și erau ciobite. Tata le-a scos cu grijă și le-a Împrăștiat pe iarba care creștea lângă drum. Pușca, băgată În husa de piele, și bagajele cu care mergea la vânătoare erau tot pe iarbă, unde le lăsase când se dăduse jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mi-a spus tata. Nu-ncerca să cari prea mult deodată. Am lăsat sacii jos, am dus pușca și am adus un ziar din maldărul care era la tata-n birou. Tata a așezat toate bucățile de piatră Înnegrită și ciobită pe ziar și le-a Împăturit. — Cele mai bune vârfuri de săgeată s-au făcut bucăți, mi-a zis. A dus lucrurile strânse În ziar Înăuntru și eu am rămas pe iarbă, lângă saci. După un timp i-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
masă privată, neoficială, la invitația unui om de afaceri, într-un restaurant la Betleem. Participând la această cină, într-un moment prielnic am exprimat premierului României că ar fi fost preferabilă o vizită politică, oficială la Yasser Arafat. Premierul Victor Ciobea m-a întrebat scurt: "De ce nu m-ați dus acolo? Eu nu am știut". Am concluzionat atunci ca și acum: ambasadorul nici nu-i spusese premierului României. Probabil din cauza acelorași false temeri de a nu-i deranja pe oficialii israelieni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
eu povestea asta, uite că marele fluture și-a deschis aripile și a adus-o pe femeia aceea de demult chiar lângă băiatul care nu mai știa nimic despre ea, nu mai era băiatul de demult, crescuse și el, se ciobise, pur și simplu a adus-o marele fluture și a lăsat-o lângă băiat, uite ce ți-am adus, i-a spus marele fluture și apoi s-a dus în zborul lui și, ca să nu fie trist că a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
continuă coborâre. Indiferentă, statornică, după ritmuri greu de perceput. Evidentă-i doar indiferența ei în fața oricărei variante de text, cum ar fi și acela produs de cenzură. Indiferentă la faptul că astfel de texte ucid, mutilează, mint, părând chiar a ciobi marele text. Cât puhoi de lume n-a pierit aiurea, doar din falsitățile unui text. Un paragraf cenzurat câte victime inutile nu a produs, nu a provocat. Adevărul ascuns de cenzori a creat, la rându-i, alți și alți satrapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă, vrei, până te pregătești tu, eu Îi ofer lui Jack ceva de băut, spune Lissy, cu un surâs care zice : E drăguț ! — Mersi, zic, răspunzându-i cu o privire gen „nu-i așa ?“ Mă grăbesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
moartă, până se-ntoarce Nae de la zbenguială, întărește Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc paharele prăzulii, în dușmănie, mai-mai să le ciobească. Taie tu, cărțile, Bossule! îl învită Avocatul. Pacostea aia de Sile, ce-nvârte? Ce mai zice? Zice de drag și de dor, că n-are nici o supărare, mortăciunea! E pe Promontoriul Tristeților. Fermentează-n suc propriu. Putrezește! Nu i-ar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intra pe o fereastră fără perdele și galerie, mama stătea pe un scaun și, luminată orbitor de soarele alb al primăverii, îi dădea să sugă copilului. Ajungeam cu capul exact până la înălțimea chiuvetei de la bucătărie, care cu timpul și-a ciobit în așa fel smalțul de pe fund încît s-a conturat o pată care reproducea precis conturul Africii, cu deserturile și fluviile principale. Blocul se afla în stadiu de finisare. Era lipit la un capăt de o construcție care m-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În acest ținut crepuscular lucrurile nu aveau greutate, ci doar o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în spațiul acela gol, dădeai de tejghea și de rafturile cu jucării. Mă uitam pierdută la păpușile de toate mărimile, îmbrăcate în bucăți grosolane de pânză. Cele mai multe erau de cârpă, doar cu capetele dintr-un fel de ipsos care se ciobea foarte repede și cu părul de ață neagră, galbenă sau cafenie. Erau totuși și păpuși de cauciuc, înfățișînd niște negrese cârlionțate. Erau căluți albi, cu șa de pânză lăcuită, roșie ca flacăra, urși galbeni și cafenii, păsări mecanice de tablă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit în afară. Încremeni, se albi, se pietrifică. Părea o statuie, un mulaj din Pompei. Nasul i se ciobi, brațele, i se sparseră, trunchiul se frânse în mai multe bucăți, din statuie rămaseră numai așchii și cioburi, care se pulverizară până la praf de cretă, pe care vântul îl împinse spre fundul curții. Dar Ada și Carmina erau acum iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu, agățat deasupra chiuvetei. Muti apasă cu vata oja ciobită de pe unghii, în colțul gurii țigara i s-a stins, dar ea nu știe, spune-i. Nu-i spune ! Nu-i spune ! în situația aceasta, celui în cauză niciodată nu i se spune adevărul ! — Până când zugrăvim, înainte de Paște, va trebui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
legătură cu de-ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră să mănînce. Coborau de pe schelă și se apropiau de locul unde-i așteptau nevestele, le salutau cu răceală și ele deschideau legăturile. Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate cu o mîncare grasă, un amestec de tăiței cu carne, dar grosul erau cartofii. Din niște legături mai mici scoteau linguri de tablă și pîine pe care zidarii le luau În tăcere; apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic grup dezodonat de fete păși și-l înconjură o clipă, cu fuste și plete vălurinde, parfum, pălăvrăgeală, coapse strînse în pantaloni colorați și revărsarea dulce-străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Luna? întrebă Rima. — Nu poate fi luna, se deplasează prea repede. Globul avea toate caracteristicile lunii. Se înălță traversînd constelația Orion, trecu de Steaua Polară și se cufundă sub linia orizontului, la capătul îndepărtat al drumului. Puțin mai tîrziu, un pic ciobit într-o margine, se înălță din nou din spatele muntelui, la stînga. Rima rămase nemișcată și zise cu disperare: — Nu mai pot merge. Mă doare spatele, mi s-a umflat stomacul, iar haina e prea strîmtă. își desfăcu nasturii înnebunită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar părea o chestie pe atunci să ai doi de k și un y la nume. Tot prima ninsoare... Ajunseseră pe jos până la lacuri. O adevărată expediție. Băuseră apoi țuică fiartă într-o cârciumă cu rumeguș pe dușumea, din căni ciobite de lut. Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]