3,709 matches
-
mai multe ori somnul“; ei purtau cu făloșenie la chimir „punga cu bani, amnarul, tutunul și iasca“. După ce a fost mirosit (prizat), ori mestecat, s-a fumat pipă și țigara de foi, un ofițer francez a inventat țigara, ceea ce înseamnă „ciocul berzei, cuvânt derivat din cigarar, a înveli, răsuci, înfășura“. „Omenirea-i o țigară...“ Fumatul se extinde cu repeziciune în rândul populației, spărgând orice barieră socială, diferențe profesionale, de cultură și rang administrativ. Creșterea cererii de tutun determină mărirea ofertei. În
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
iulie, ora 20,30, opera bufă „Don Pasquale“, interpretată de Opera Maghiară Cluj-Napoca; 24 iulie, ora 20,30, teatru-dans „Sindbad“; 27-28 iulie, ora 20,30, „Valsul Krudy“ de Zoltan Frater, Teatrul din Gyula (premieră); 2-3 august, ora 18, musicalul „Regele Cioc“; 4-5 august, ora 20,30, seri de operetă; 7 august, ora 20,30, serată de gală Jose Cura-Zoltan Kocsis; 10, 11 și 14 august, „Visul unei nopți de vară“ de W. Shakespeare. Pepinieră de artă tânără l Program de rezidență
Agenda2004-29-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282651_a_283980]
-
asexuare), a puilor, în scorburi, cu riscul, asumat fără grijă, al rănirii: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi/ Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,/ Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată/ Se zbate între mine și-ntre pui.// Îi simt ciocul și ghearele umblîndu-mi prin carne,/ O prind de-o aripă și-ncerc s-o scot/ Și-mi scapă și mă lasă cu penele în mînă/ Cînd am ieșit din scorbură pînă la cot" (Puii din scorburi). Este evocată o practică
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
pe linia catedrei - singura liberă - apăru figura lui Titu Maiorescu... Este un om de statură mijlocie, îmbrăcat cu severă luare-aminte și oferind, deocamdată, privirilor un piept lat, sub podoaba albă a maxilarului de jos - nici barbă plină și stufoasă, nici cioc napoleonian. Pare bine legat, îndesat și rezistent, ceea ce mărește surpriza să observi că mîinile sunt mici și degetele sunt "fuselés", ca la femei... Titu Maiorescu vorbește cu un glas așezat și egal, alb ca o zi de toamnă acoperită de
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
misticismul de bază, prin contradictoria-i compoziție resignata, avînd ca fundal resurecția: "Prin scuarurile din Marais și în Jardin du Luxembourg/ mierle surori celor de-acasă și totuși un pic altfel/ negre de la Facere toate și cu/ aurul regal în ciocul demn,/ dar cu o nuanță cenusiu-lucioasă (să fie de la hornurile/ hoffmanesti, de la smog?) acestea de pe Sena și din Tuileries,/ unde un maghrebin, acum douăzeci de ani, încerca să-mi vîndă/ pasărea lui da Vinci, plutind pe curenții de aer dinspre
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
nu fără o notă de ironie, este întotdeauna magnific. În ziua aceea s-a întîmplat cel mai ciudat lucru din timpul ciudatei mele vizite făcute lui Gabriele D’Annunzio: sacrificiul voluntar, de dragul Maestrului, al unei părți (nevitale) din ființa mea: ciocul blond pe care mulți tineri și bătrîni îl purtau pe atunci. Reală sau falsă, n-aș putea spune, toți observau o oarecare asemănare fizică între mine și D’Annunzio. Poate că asemănarea, dacă exista, se datora în mare parte ciocului
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
ciocul blond pe care mulți tineri și bătrîni îl purtau pe atunci. Reală sau falsă, n-aș putea spune, toți observau o oarecare asemănare fizică între mine și D’Annunzio. Poate că asemănarea, dacă exista, se datora în mare parte ciocului aceluia și cheliei, aproape totală la poet și mai mult decît incipientă la mine. Se pare că și gazda mea observase și, evident, o dezaprobase. Cel puțin, așa m-a făcut să cred Gabriellino. - Dacă ești un tip cu umor
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
la poet și mai mult decît incipientă la mine. Se pare că și gazda mea observase și, evident, o dezaprobase. Cel puțin, așa m-a făcut să cred Gabriellino. - Dacă ești un tip cu umor, adăugase, trebuie să-ți tai ciocul (ție nici măcar nu-ți stă bine) și să i-l oferi mîine tatei. Va fi încîntat și o să-ți publice mai repede poeziile. După o oarecare rezistență, m-am dat totuși bătut în fața dorinței amicului meu; pentru operația mai mult
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
mai repede poeziile. După o oarecare rezistență, m-am dat totuși bătut în fața dorinței amicului meu; pentru operația mai mult decît facilă a fost însărcinat un bărbier din Forte dei Marmi. A doua zi, cînd poetul m-a văzut fără cioc, m-a întrebat ce făcusem cu el; încurcat, i l-am întins într- un săculeț alb, dăruit de Gabriellino. Dezlegînd săculețul și văzînd conținutul, a rîs cu poftă. Atunci a ținut să mă consoleze pentru chelia mea precoce la care
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
fier » Titi Boldescu care înzestrat cu o forță nemaiîntâlnită rupea lanțurile cu zale groase, toți, parcă, coborâți din basmele poporului român, cu Feți-Frumoși puternici și Greuceni, înzestrați cu putere pusă în slujba binelui. Oare cei trei primeau apă vie din ciocul păsărilor măiestre? Mult mai târziu, când eram la școala primară, am aflat că la un spectacol, în momentul așteptat de spectatori, urcă pe scenă un tânăr bine legat, dar pitic pe lângă țiganul cel uriaș. La început Boldescu a refuzat să
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
rândunicile marine - pescărușii - argintii. Unele n-o iau din loc; bătând pur și simplu din aripi, încearcă să-și păstreze echilibrul dacă cineva le lovește cu umărul ori cu servieta. Celelalte acceptă pâinea și peștii pe care-i sfâșie cu ciocul și ghearele lor ascuțite. Eu însă încerc să le dibuiesc privirea de chihlimbar, șoptindu-le pătimaș la ureche: „Te iubesc... TE IUBESC... ești frumoasă...” De-aia și fug de mine. Înțeleg - nu-i ca atunci când le întinzi un pește. Înseamnă
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
că o concluzie adevărată poate rezulta din două premise false. Sarcina unificării înțelegerii este de a extrage grăunțele de adevăr din rapoartele prejudiciate și teoriile distorsionate, și să arunce pleava. Dacă, bineînțeles, se și vrea! Pe la noi însă... chestiunea cu „ciocul mic” e un fel de doctrină națională. Pe de altă parte, cunoașterea pornește, de cele mai multe ori, din conflictul de idei sau puncte de vedere și interacțiunea lor reciprocă. Progresul vine din spicuirea a ceea ce rămâne întreg și consistent după conflictul
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
cocoșul mi-o spusese și Virgil Ierunca, fost, el, elev al Pompiliei și al părinților mei. Curios e că, în anii '50, cînd mă duceam eu la Pompilia, eram agresat de un cocoș de care mă feream plesnindu-l peste cioc cu caietul de franceză, devenit un veritabil ciur. Era vorba de cocoși diferiți, dată fiind trecerea deceniilor, dar cu siguranță rude, de vreme ce se comportau la fel. Asemenea uimitoare punți peste timp au mai fost în întîlnirea mea cu Lucian Bădescu
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
desprinse parcă din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
ani, sentimentul puternic al bărbatului, al individului răzbunător, călăuzindu-se și după niște întâmplări care, la vremea dată, i se păruseră nesemnificative. Ura făcând să rodească târziu un fruct absurd și abominabil. * * * Vrabia-pui cu un fir de iarbă verde în cioc, stând pe ramura unui copăcel în plin soare... Ducea firul pentru a-și face cuib, probabil, dar firul fiind verde s-ar fi uscat și s-ar fi rupt, neavând uscăciunea aceea veche în stare să-l facă rezistent. Se
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Constantin Țoiu 25 mai 1969. Puiul de vultur care nu poate înhăța carnea decît din viteză. Îi arăți în palmă o bucată de carne. El nu va schița nici o mișcare. Îndreaptă-i spre cioc carnea cu un gest iute și neprevăzut. Puiul o va înhăța imediat. Sînt inși care nu percep lumea decît prin accelerarea ideii sau gestului. * 29 mai 1969. Faut se debarasser de cette... freine?...Dostoievski. Il faut être malhonnête pour être
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
bună de băut; bei, nu'ș cum să vă spui, bei din FONTANA Blanduziei... O, Fons, Blandusiae!... Horațiu, pricepeți? Splendidior vitro!... Mai luminoasă decît oglinda!... Cișmelele Romei, domnule, ca s-o dau ca la noi pă turcește, alea, domnule, cu ciocul lor dă fier... cu pliscul lor coroiat ca dă șoim ori vultur; ...o găurică, acolo, ca de fluier pe care pui deștul și s-aude nota respectivă; nu nota, că aici, apa oprită de deget cînd iei degetul, apa țîșnește
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
loc doar să mănânce și să se ouă, atât. Nu poate să ridice nici măcar din aripi, darămite să se zbenguie, iar asta o aduce într-un asemenea grad de stres, încât numai faptul că i se taie partea superioară a ciocului o împiedică să nu-și mănânce de vii colegele de baterie. Începând din 2012, Uniunea Europeană va interzice comercializarea acestor găini, precum și a ouălor produse de ele, ceea ce va zgudui din temelii o întreagă industrie. Niște oameni se vor trezi că
Fitness-ul pentru găini, viitorul alimentaţiei „bio“ by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19840_a_21165]
-
se pregătește să candideze, în 2014, la funcția supremă în stat. Probabil, pe ideea că și el, ca și Ponta, au fost purtătorii de cuvânt ai candidaților din 2009. Hai, Severe, bagă-te. Mi-e dor de un țap cu cioc la Cotroceni ca de mama. România Liberă are liber la plevușca guvernamentală. Astfel, îl demască pe prefectul de Teleorman, care s-a îmbogățit vânzând mobilier spitalului TBC din Roșiori la o lună după ce a ajuns în funcție. Prețul era de
Ziare, la zi: Ce-a adus duba pentru Rammstein () [Corola-journal/Journalistic/28042_a_29367]
-
în care a scuipat deja moartea” (lunetistul). Ori o repliere în pictura lui Rousseau le Douanier, cu acea concretețe a detaliilor animalier-vegetale care trădează melancolia pură a posibilului imposibil: „afară țîrîitul interminabil al ploii în ierburile savanei,/ țipătul gîrliței cu ciocul galben în palmierul de rafie,/ trăncăneala șacalilor sub arborele-cu-cîrnați -/ în ciuda umezelii pătrunzătoare/ toate iuțesc melancolia/ unui foc negru stătut.// aprinse altă țigară,/ altă rămășiță a timpului” (ziua de lucru). În fine, poetul se compară cu un cal, precum în pictura
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din pântecu-i scobit Se prelingeau pe pulpe hâd mațele afară, Casapii lui feroce cu pliscuri și cu gheară Mușcând cu sârg din dânsul lăsatu-l-au scopit. Pizmașe patrupede roiau
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
mi-or plăti măcar halba asta... Măria (cu aceeași curiozitate): Domn` Gârlici, acum, fie vorba între noi, cânta? Gârlici: Da! Păi cum altfel?! Când a văzut pupăza ăștia... Fâl, fâl, evident, cu ceva puf pe ea... Atunci și el cu ciocul sus și: cu-cu! Altfel spus, cucu și pupăza! Și uite... Măria: E, care va să zică, așa... Reta: Fir-ai al dracu de nărod! ... Cu... cu bodega ta cu tot! I-auzi, pupăza... Pupăza mea?! Mărie, notează, fă, că pupăza, fără sau
Preţ pe dispreţ. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_109]
-
roza mentală,// denigrează/ flecărind de garabet cu vorbe rele,/ cum că scrisul meu atârnă prea mult/ de calitatea inspirației unui motan negru-negru/ cum că garabet merge prea des cu bărbătușul/ în căutarea inspirației și că de fapt/ frunza aceea din ciocul bărbătușului/ n-ar fi tocmai o frunză verde de măslin etc., etc.// n.a. - de remarcat, cu firească strângere de inimă/ cum meseria scrisului corupe/ până și caracterul integru al unui câine credincios/ ca bătrânul meu foxterier carl gustav./ dovada: mai
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
cu gura lipită de burlanul găurit al azilului. Între timp, în spital, dar și la hotelul de vizavi, arcurile canapelelor scârțâie asemenea unor harmonici abisale, acompaniate de puhoaiele de corbi, întorși de la vărsătoarea orașului, unde au scormonit toată ziua cu ciocurile lor printre resturile menajere în căutarea unor relicve ale unui trecut apus pentru totdeauna. Scormonind prin mulțimea de cârpe, de ambalaje strivite, de sticle goale de bere, de pamperși, tampoane de vată și seringi folosite de bolnavii de sida, dar
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
din obraz țîșnea un lichid// deasupra capului nu aveam ochi/ ar fi trebuit să respire// drumul se încrucișa/ în mlaștina din mijlocul rănii// mă mulțumeam cu morții/ pe care îi desenam// o fericire deasupra genunchilor/ iradia din alt mecanism// auzeam ciocul enorm/ resturile înfundate de trup// penetrînd ce era cald și vîscos/ senzația de prăbușire mă-nghițea// libidinos/ și fără ură” (În barcă). Pînă la urmă chirurgia e înlocuită cu autopsia: „Îmi construisem un mort// fără ploaie fără vînt/ numai cu
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]