331 matches
-
costum negru (în trecut glumiserăm deseori pe seama faptului că purta costumul ăla atunci când supraveghea lichidarea companiilor falimentare), era palid și arăta disperat. Într-un fel, parcă niciodată nu mi se păruse mai frumos. — Văd că ți-ai luat costumul de cioclu, am spus cu amărăciune. O tușă foarte potrivită! James nici măcar n-a încercat să zâmbească și atunci mi-am dat seama că-l pierdusem. Omul din fața mea arăta ca James, avea vocea lui James, mirosea a James, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus. Atunci ni s-au întâlnit ochii prima dată în adevăratul sens al cuvântului. James mi-a cercetat rapid fața și-a zis cu o voce egală: —Arăți bine, Claire! Mi-a spus chestia asta cu entuziasmul cu care un cioclu i se adresează de obicei unei persoane care, în ciuda tuturor așteptărilor, a supraviețuit unui teribil accident de mașină. — Da, a continuat el, clătinând din cap și părând ușor surprins. Chiar arăți bine. Păi, de ce să nu arăt bine? I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și civilizată, aveam să joc rolul ăsta la perfecție. Cu toate astea, se părea că James nu găsea situația la fel de inofensiv-amuzantă pe cât pretindeam eu c-o consideram. Mi-a aruncat o privire glacială. Și mi-a transmis alte vibrații de cioclu. Ticălos nenorocit! De vreme ce eu eram pregătită să încerc să fiu drăguță și civilizată, atunci cu siguranță, cu siguranță că și el putea să facă același lucru. În fond, ce avea de pierdut? Poate că-și pregătise un discurs superb despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dintre prietenii lui la Înmormântare, azi-dimineață, ce rușine! Nici măcar domnul Garamond, care zice că e În călătorie În străinătate. Eu, Grazia, Luciano și un domn negru de tot, cu barbă, cu favoriți creți și cu o pălărioaie de parcă era un cioclu. Dumnezeu știe de unde venea. Dar unde erați dumneavoastră, domnule Casaubon? Și unde e Belbo? Ce se Întâmplă?“ Am mormăit niște explicații confuze și am pus receptorul jos. M-au chemat, și m-am urcat În avion. 9 Yesod 118 Teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Do-ul final fusese intonat după ce respirase o dată, așa Încât să-l poată ține lung, pentru a-i da timp - scria Belbo - să ajungă până la soare. Partizanii stăteau rigizi În poziție de drepți. Vii nemișcați ca niște morți. Se mișcau doar cioclii, se auzea zgomotul sicrielor coborâte În groapă și derularea frânghiilor frecându-se de lemn În timp ce erau trase afară. Dar era o mișcare slabă, precum zvâcnirea unui licăr pe un glob, când acea ușoară variație de lumină nu face altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fel de mare hangar din centrul orașului. Parte din crema lumii afacerilor din Canada, imensa majoritate îmbrăcată în negru din cap din până în picioare (deh, petrecere de seară..), fapt care dădea naștere sentimentului că asist la o petrecere a unor ciocli de lux. Grupul de români expatriați din care făceam parte a fraternizat aproape instantaneu cu un grup de albanezi și alți turco-balcanici din zonă. Mai târziu, în timpul dansului latino, s-au așezat toți în cerc și au început să danseze
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un pui pe plită. Daragaya, n-o să i se întâmple nimic băiatului tău; o să se întoarcă acasă, îi spunea bătrâna în timp ce Anna hohotea de plâns. Și alte mame au fiii acolo. I-am spus să nu se mai ducă la cioclu. Ce fel de prieten I-a fost băiatul ăla? El l-a târât acolo. Îi etichetase pe Kinsmani drept aducători de moarte și am aflat apoi că făcea un ocol mare când se ducea la târguieli numai ca să evite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trebuia să mă lupt să am loc și să țin un colț liber, certându-mă cu controlorii și pasagerii oțărâți din cauza iernii, apărând florile cu propriul trup, scos din minți din cauza asta. Și apoi, dacă trebuia să duc florile la cioclu, legănând pachetul de-asupra capului ca un cântăreț la vioară și făcându-mi drum anevoie printre claxoane și mulțimea corpurilor înghesuite, rareori se găsea cineva în strălucirea peticită și calmă de pluș roz a salonului de mahon care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el, și n-avea nevoie să fie rugat de Einhorn să lase sala de biliard ca să aibă grijă de taică-său, căci era foarte afectat; fusese ultimul care să accepte diagnosticul doctorului și continuase mereu să zică: „Așa vorbesc toți cioclii ăștia când cade un bătrân la pat. Păi Comisarul e un om de fier, n-are nici pe dracu’!“ Însă acum se repezea înăuntru și apoi afară, țăcănind din tocurile lui de maestru de tango, îl hrănea pe Comisar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-o iau și nu mai aveam nici putere să plec. Până în momentul acesta familia mea avusese demnitatea ei, chiar dacă se știa că eram copii părăsiți de tată și că trăim din ajutorul social. Pe vremea Bunicii, nimeni, nici măcar Lubin, cioclul, nu știa totul despre noi. Mă duceam la dispensarul de stat și mă prefăceam nu numai pentru bani ci și pentru că trebuia să avem un anume control asupra propriilor noastre destine. Acum, toate secretele erau la vedere, oricine interesat putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spus... De ce n-au vrut să te primească? Păi era un tip acolo și când i-am spus, mi-a zis: „N-avem loc pentru ființe de teapa ta aici. De ce n-ai făcut copilul. Du-te acasă și așteaptă cioclul.“ Chinga su madre! Padilla m-a ajutat să o băgăm înapoi în mașină. — Cred că am eu o cunoștință care lucrează la un laborator dintr-un spital din Cartierul de Nord, poate o mai fi acolo. Îl sun eu. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nas osos, ochi cenușii și gură mică. Dădeam sfaturi, dar cu moderație. Nimeni nu e perfect. În special îi îndemnam pe toți să dea dovadă de dragoste. Au apărut unele personalități extrem de stranii. Griswold, de pildă, unul din stewarzi. Fost cioclu, fost mare sculă în costum vărgat, cântăreț de jazz. Un mulatru cu pielea deschisă, tare chipeș și arătos, cu o bărbuță scurtă care sclipea grațios, cu părul bogat și dat cu pomadă; arsurile de pe obraji și le dăduse cu Unguentină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ale morților și Îi „ajuta” pe muribunzilor sau pe cei leșinați să moară. Nu a recunoscut că a lichidat evrei considerați morți: „În toată operația de la sosirea trenului până la plecarea trenului eu nu am avut altă misiune decât aceea de cioclu”179. Polițistul Tănase a lichidat și el evrei În timpul transportării către cimitir și În cimitir. „Am fost nevoit să Îngrop oamenii vii din ordinul susmenționatului gardian șTănaseț; știu că el a tras asupra lor cu revolverul”, a declarat Idel Froimovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Va să smulgă sabia și Să spargă oglinda, Deschizând porțile veșniciei, Pentru cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Era prima mea zi În școala aia futută, nu primisem număr, nu apucasem să-mi cumpăr șapcă cu sigla liceului. Andrei era În poartă, ca să se asigure că totul merge bine, Într-un palton negru, cu pălărie, flancat de doi ciocli, de o eleganță la fel de sinistră. Erau ca o trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în locul Duhului Sfânt zboară peste ape „Duhul cel Strâmb”: „Trei cioroi la o viroagă / în potopul de ninsoare / ori așteaptă ori se roagă / să răsară Negru-Soare [...] Duhul care peste ape / a zburat pe ceruri sfânt / au venit să îl îngroape / cioclii Duhului cel Strâmb”. Nu toate priveliștile derulate pe ecranul sufletesc sunt sumbre, apar și peisaje idilice, ca în grupajul Im Schwarzwald: „S-a trezit Pădurea Neagră / salbă țarinei mireasă / fum scot satele din salvă / casele în cer acasă”, dar asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
drept”, conține și un Post-scriptum în care autorul avertizează: „Permisul de portarmă îl am în buzunarul paltonului. Aviz celor în drept.” Același număr conține un interviu cu Ionel Teodoreanu. Atacurile antimoderniste continuă și în seria apărută la Rădăuți. În articolul Cioclii cărților, nesemnat, autorul se întreabă retoric: „Ce rol pot îndeplini în evoluția spiritului românesc cărțile unor domni ca I. Peltz, Mihail Sebastian, Felix Aderca, Ion Călugăru, Camil Baltazar, Isaiia Răcăciuni, Tudor Teodorescu-Braniște, Damian Stănoiu”, catalogați drept „glorii efemere, chipuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
operă din renunțarea la operă, cvasi-obiect, dar demn de a fi expus. În istoria formelor, ca și în cealaltă, așa-numitele scene finale rareori sunt cu adevărat astfel. Îl vom întâmpina deci cu o ironie oarecum plictisită pe al nu-știu-câtelea cioclu, mai ales dacă e filosof. Și totuși mediologul trebuie să ia act de asta: chiar dacă tablourile cele mai frumoase din lume s-ar afla în fața noastră, ele s-ar înscrie în altă sferă decât cea a artei, căci, ca și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost și sunt indivizi care fac negoț sau își câștigă pâinea cu un meșteșug nu absolut statornic și esclusiv, ci trec adesea cu ușurință, de la un fel la altul, azi lucrând ciobotărie, mâni vânzând pește, poimâni intrând fecior boeresc sau... cioclu, după apucături și aptitudinea fiecăruia. Tot așa se întâmplă cu breasla numită a străinilor, care, nu totdeauna cuprinde la un loc pe toți adevărații „străini de țară"; căci odată găsim cuprinși în această denumire pe Nemți, Unguri, Sași, Greci, Turci
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
materialul „Comanda pojărnicească la Bârlad", publicat în revista „Academia bârlădeană" nr. 26/2007, p. 19 Dintre instituțiile care aparțineau de Eforie, poliția avea largi atribuții. Ea supraveghea aproape întreaga viață orășenească, de poliție depindeau nu numai proprii slujbași ci și cioclii, fanaragii, tulumbagii etc. Poliția se ocupa de ordinea, liniștea și curățenia orașelor și a târgurilor, de supravegherea străinilor și suspecților, de aprovizionarea și vânzările din orașe, paza contra incendiilor etc. Poliția și Eforia erau două organisme care, prin Regulamentul Organic
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
vegetația tradițională, distrugând-o pentru că „avem păduri destule". Dar plângem după apă și aer nepoluate! Când avem experiența nefastă a multor europeni, a francezilor, dar și a belgienilor, pentru salvarea satelor noastre de la moartea despre care ne vorbesc proprii noștri ciocli, necunoscători, devine evidentă importanța avertismentului pe care ni-l trimit cunoscătorii: „Nu distrugeți satele, nu faceți greșeala pe care am făcut-o noi, salvați-le întregi, și ca om, și ca agricultură și ca ambient", pentru că ajungem iară să repetăm
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mari nefericiri pentru frumoasele tărâmuri ale Europei Orientale și Asiei anterioare”, afirma la 1792 un savant francez care vizita Constantinopolul 4. Mai târziu, astfel de măsuri, care devin Înduioșătoare când pericolul contaminării e departe, sunt Înlocuite prin sinistrele replici ale cioclilor care, sub interdicția de a pronunța numele bolii, el Însuși În mod magic contagios, declară suprarealist: „(...) ieri am luat 15 morți, dar am Îngropat doar 14, unul a fugit și n-am putut să-l prind”5. Lui Honigberger Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tocmai pentru că a dat, trebuie să dea mereu, fără sfârșit și nu numai sufletul, ci și banii săi, zilele sale, grijile sale și chiar câteva firimituri din gloria sa. Scriitorul celebru e înconjurat de paraziți, de cerșetori cu talerul, de ciocli și de hoți. Celebritatea nu e o recompensă ci un blestem, o pedeapsă. Dacă aș fi știut aceasta, m-aș fi dus să-l asasinez pe Brandes care a făcut cunoscută Europei prima mea carte: Foamea. Mai bine flămând decât
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
taifasul ce îmbrățișa numai lucruri frumoase, călătoriile, artele, literele, istoria...” Pirgu este fundamental deosebit de Pașadia și Pantazi, deși e nelipsit de la incursiunile lor nocturne. El este „lichea fără seamăn și fără pereche”, „soitar obraznic”, are „suflet de hingher și de cioclu”, e „stricat până la măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii”. În Craii de Curtea-Veche, C. oscilează între imundicitatea prezentului, concentrată în Pirgu, și elevația trecutului, simbolizată de Pașadia și Pantazi, toată afecțiunea sa îndreptându-se către aceștia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
conducătorii democrat-creștini acoperă, cu manevrele lor de automate și cu zâmbetele lor, vidul. Puterea reală merge înainte fără ei, și nu mai au în mână decât acele aparate inutile care arată că din ei reale mai sunt numai costumele de ciocli. În orice caz, în istorie vidul nu poate să subziste, el poate fi predicat doar la modul abstract și prin absurd. Este probabil ca, de fapt, „vidul” despre care vorbesc să fie deja în curs de umplere, printr-o criză
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]