137 matches
-
prietenă. După un scărpinat rapid al lui Millington și o schimbare Încă și mai rapidă În jeanși și pulover, am aruncat o ultimă privire amară spre flori și m-am repezit jos, să iau un taxi. Simon și Will se ciondăneau când am intrat În apartament și am așteptat În liniște În holul ultramodern, cocoțată pe o bancă de granit sub un Warhol strălucitor despre care știam că-l studiasem la istoria artei, dar nu mai țineam minte nici măcar un detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
va plăti despăgubiri celor cărora li se vor demola dughenile sau alte construcții aflate în calea uliții. Din această înțelegere aflăm că în acea vreme Biserica Catolică se reconstruia din piatră. --Să-i credem pe cuvânt că nu se vor mai ciondăni? --După tonul înțelegerii, se părea că nu va mai fi pricină de gâlceavă, dar... --Ce vrei să spui cu acest “dar”? --Că lupul își schimbă părul, dar năravul... --Adică? --Iaca și dovada. La 30 martie 1794, asistăm la o nouă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și am ieșit din cameră. În bucătărie am dat peste tata, care citea ziarul. Mereu făcea asta când se plictisea. ― Bună, tată. ― Alisia. Mi s-a părut mie sau am auzit o ușă trântită? ― E În regulă. Doar ne-am ciondănit puțin. Tata lăsa ziarul deoparte și Îmi aruncă una din privirile lui ciudate și mustrătoare. ― De ce? ― O prostie. Chiar nu are cum să te intereseze. ― Dacă aveți o problemă, puteți vorbi cu părinții voștri. În general așa se face. Părea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
iar bărbații - mai ales aceia care se adună dinaintea unor oglinzi cât tot peretele, În Încercarea de a-și umfla trupurile ca pe niște baloane - au În general tot atâta scaun la cap cât o gașcă de puști care se ciondănesc pe cine să se joace În continuare la consolă. — A văzut vreunul dintre voi, băieți, vreo sacoșă albastră cu niște benzi de exerciții În ea? am Întrebat. Linda mă tot bate la cap pe chestia asta. Jeff scutură din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urcării unor trepte, să pară recitalul lui Odette, În Lacul lebedelor. N-am fost niciodată una din acele persoane care, Începând cu anii de școală, au avut mereu același grup de prieteni cu care să iasă În oraș, să se ciondănească și pe care să-i enerveze. Sunt de la natură o fire solitară. Dar eu și Rachel ne potriveam. Eram amândouă niște singuratice care Înțelegeau nevoia de intimitate a celeilalte, Însă mai eram și destul de amatoare de petreceri ca să ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că-i mai bine să-ți spun asta. Deși, dacă mă Întrebi pe mine, nu-i treaba lui. Am zâmbit politicos și am așteptat. Fliss adăugă fără tragere de inimă: — În după-amiaza În care Linda a murit. Ne-am cam ciondănit. Ea și cu mine. — Cum s-a Întâmplat? — A intrat În sală cu clipboard-ul ei, zise Fliss, pronunțând cuvântul „clipboard“ cu un dispreț magnific. Își lua notițe despre orice. A continuat până ce-am Întrebat ce naiba făcea. Se pare că „raționalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mare dintre tata și mama se învecinau cu certurile în gura mare dintre tații și mamele unor prieteni de-ai mei. Văzute din afară, locuințele noastră arătau ca niște cuburi mici, luminate, stivuite unele peste altele. Înăuntrul lor, adulții se ciondăneau necontenit, pentru te miri ce. Privind de jos, din întunericul străzii, nu puteai să-i auzi. În schimb tata știa cum stau lucrurile, căci, pe lângă serviciul lui obișnuit, preluase și funcția de administrator al blocului și îi mai ajungea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în ușă când îți luau tot ce aveai de mâncare. Nici unul din noi nu voia s-o facă pe rusul. Tata era de părere că e bine așa, era un fel de răzbunare a noastră pe bolșevici. Noi însă ne ciondăneam mai departe, căci fără un rus n-aveam dușman și fără dușman ni se strica jocul. Iar să-l joci pe neamț era enervant, pur și simplu. Știai din capul locului că va fi bătut la sfârșit. Intrarea în pensione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lângă altul pe canapea. Ora zece. În televizor se aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când în când se apuca să traducă: „Ăsta de-aici îl insultă acum pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe celălalt mal dormeau în iarbă niște soldați, cu cascheta drept pernă. Pe cer s-au ivit ciorile. Vara, ele zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se apropiau bombardierele huruind, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spuneai că tot te sâcâie că-l deranjezi. — Ba chiar el e! Nu este atât de afurisit cum l-am crezut. Ne-am fixat programul unul după altul ca să nu-l deranjez de la învățat. Deci v-ați împăcat. — Ne-am ciondănit și ne vom mai ciondăni,dar neam împăcat și sunt foarte, foarte bucuroasă, aaa, aaa, aaaa, începe vocalizele foarte veselă. — Bată-te norocu’ să te bată, Prințeso, o lasă Zina să facă vocalizele și pleacă la treburile ei. Când s-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că-l deranjezi. — Ba chiar el e! Nu este atât de afurisit cum l-am crezut. Ne-am fixat programul unul după altul ca să nu-l deranjez de la învățat. Deci v-ați împăcat. — Ne-am ciondănit și ne vom mai ciondăni,dar neam împăcat și sunt foarte, foarte bucuroasă, aaa, aaa, aaaa, începe vocalizele foarte veselă. — Bată-te norocu’ să te bată, Prințeso, o lasă Zina să facă vocalizele și pleacă la treburile ei. Când s-a întâlnit cu prietena ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
într-un râs zeflemitor.) Să vă ascult tâmpeniile! ― Scutește-mă! ― Te scutesc după ce reparați modulul 12, nu înainte. Crede-mă. Puse capăt comunicației până să găsească Parker o replică. ― Ce mai e? făcu Brett extrăgându-se din modul. Iar vă ciondăniți? ― Nu. Ne-am zis câteva vorbe dulci. Brett șovăi, examină o clipă celula dezmembrată. ― Just. Să mai încercăm. Pentru a n-a oară, Parker apăsă butoanele de comandă, se uită pe ecranul de control cu dușmănie. Avea o poftă irezistibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
George? întrebă Stella când se întoarse cu sticla de whisky și cu un singur pahar. — Tu nu bei? Nu, mulțumesc. — Gabriel mi-a cerut să vin. De când avusese loc scena cu George, în după-masa aceleiași zile, Brian și Gabriel se ciondăniseră întruna. Gabriel fusese la început extrem de deprimată și apoi, spre surprinderea lui Brian, extrem de furioasă din pricina insinuării lui că, la mare, și-ar fi expus deliberat sânii spre beneficiul lui George. Brian își retrăsese cuvintele și, pe urmă, cum Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
soția lui anunțaseră că vin, o știa de la Marioara. Despre ea, nici o vorbă. Îi tremură mâna când își potrivi papionul de mătase, dar oglinda nu-l nemulțumi, cu chipul din ea, care-l privea altfel. Hristea și Maria Livezeanu se ciondăniră încontinuu prin ușa deschisă între camerele lor, în timp ce se pregăteau de seara festivă. Pentru ei Anul Nou era un prilej de socoteli vechi mereu reluate. Reușiră să și recapituleze toate acuzațiile unei vieți întregi, începând de la momentul în care se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că era impresionată: întâmplarea făcea că familia destrămată apărea în biografia multor negociatori. — Din contră. Relația părinților mei era solidă ca stânca. Cel mai fericit mariaj de pe stradă. Nu că asta ar spune multe. Toți ceilalți se certau și se ciondăneau, soți întorcându-se beți, mame care se încurcau cu lăptarul, tot felul. Veneau la maică-mea să le dea sfaturi. —Și te uitai la ce făcea ea? —N-am plănuit niciodată asta. Dar cuplurile își făceau apariția în camera noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
urina Îți miroase a bastirma! Ce legătură are urina cu Întâlnirile? a auzit-o Armanoush pe mătușa Varsenig, care era destul de nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-a Întors spatele. Încă obiectând, Însă nedorind să se ciondănească cu ele, Armanoush s-a Îndreptat spre baie unde a dat peste unchiul Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă și trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de frate-meu. M-am așezat mai comod În scaun și am savurat spectacolul. Michael și Linda terminau de pregătit mîncarea, În vreme ce Dan, Rich, Emma și, desigur, eu, observatorul de pe margine, ne așezam la masă. I-am privit cum se ciondăneau și rîdeau, aruncîndu-și unul altuia comentarii ce-ar fi putut fi percepute ca insulte, dar care se topeau În evidenta atmosferă de dragoste profundă și reală. — Spune-mi, Ellie, mai ai frați și surori? strigă Linda din bucătărie. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Acum, vă rog, am putea să nu mai discutăm de bani? Ce Dumnezeu o să creadă Ellie? Ce cred eu e că sînt cu toții foarte norocoși că se au unul pe celălalt, că au o familie, că se pot certa și ciondăni și rîde și se pot șicana știind că, În cele din urmă, vor fi tot Împreună. Și, firește, ei nu sînt conștienți de asta, căci asta e singura realitate pe care o cunosc, după cum nici eu nu cunosc alta decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt impecabil de bine-crescute. Se așază una lîngă alta pe bancă, la unul din capetele mesei, și-și ciugulesc mîncarea În vreme ce chicotesc la glume pe care nici unul dintre adulți n-ar visa măcar să le priceapă. Fran și Marcus rîd, se ciondănesc și se contrazic, iar eu stau și mă bucur de toate astea, fericită că mă aflu din nou aici, peste măsură de ușurată că prînzurile din casa lor nu s-au schimbat În absența mea, și-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-și recunoască greșeala, așa că scuzele se lasă așteptate. În clipa asta, Îl urăsc. — Motivul a fost cel obișnuit? — Da, oftez eu. Îți vine să crezi? Ai zice că am putea să fim mai originali la capitolul ăsta, În loc să ne ciondănim la nesfîrșit din cauza maică-sii, dar pur și simplu nu suport că nu-mi ia niciodată apărarea. Și-ncep să-mi vărs oful. Evident că nu-i spun despre ce a fost vorba, dar Îi spun lucrurile care mă enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acum chiar trebuie să fiu menajeră. Îmi fixez alarma pentru a doua zi dimineață devreme și ajung în bucătărie în capot înainte de ora șapte. Grădina e acoperită de ceață și nu se aude nici un zgomot, doar niște coțofene care se ciondănesc pe peluză. Mă simt de parcă aș fi unica persoană trează din lume. Cu grijă să nu fac nici cel mai mic zgomot, scot vasele din mașina de spălat și le pun la locul lor în bufet. Așez scaunele sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
luat un autobuz. În stație nu găseai nici un taxi și, când am sunat la o agenție, mi-au pus Beethoven și m-au uitat. Oricum, autobuzul a venit mai repede. Era plin de oameni, în general de bătrânei care se ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul, așa că noul bătrânel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
interesa pe ei ce se va întâmpla peste zece ani...? Ultimul huruit al camionului se pierdu în sfârșit în depărtare; fumul mașinilor se împrăștiase în aer, iar selva rămase moartă, pentru că locuitorii ei - cei care cântau în copaci și se ciondăneau pe ramuri - fugiseră din apropierea omului și a râvnei sale distrugătoare. Ascultă liniștea. Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar fi sosit pe neașteptate sfârșitul, pentru că nu se mișca nici măcar o frunză în dimineața liniștită, fără vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
astea sunt doar glumițe. Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]