140 matches
-
patru ani și mama mi-a spus că seamănă foarte mult cu noi doi: «Exact ca voi doi, când erați mici.» Înseamnă că ne certam destul de des (râde). Dar nu prea îmi aduc aminte să ne fi certat. Probabil, ne ciondăneam pe chestii minore: pentru canalele TV, pentru prăjituri. Dar mama mi-a povestit că atunci când Shizuko primea ceva de mâncare sau dulciuri spunea: «Și frățirului!» Așa face și fata mea. Dacă primește ceva, negreșit zice: «Și frățiorului!» Nu înțeleg de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-și murdărească mâinile, iar ea va fi, din toamnă, școlăriță. Cum o să apară așa în fața învățătoarei? Iar când Sorina spunea să facă amândoi o vizită pădurii din apropierea satului, Sorin o refuza, fără să-i spună de ce. Auzindu-i cum se ciondăneau, bunica intră în vorbă: Ce-ar fi dacă ați merge voi la culcare? Dar nu ne este somn, bunică, nu suntem obosiți! au fost de părere într-un glas cei doi frați. Vi se pare că nu sunteți obosiți, dar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mare dintre tata și mama se învecinau cu certurile în gura mare dintre tații și mamele unor prieteni de-ai mei. Văzute din afară, locuințele noastră arătau ca niște cuburi mici, luminate, stivuite unele peste altele. Înăuntrul lor, adulții se ciondăneau necontenit, pentru te miri ce. Privind de jos, din întunericul străzii, nu puteai să-i auzi. În schimb tata știa cum stau lucrurile, căci, pe lângă serviciul lui obișnuit, preluase și funcția de administrator al blocului și îi mai ajungea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în ușă când îți luau tot ce aveai de mâncare. Nici unul din noi nu voia s-o facă pe rusul. Tata era de părere că e bine așa, era un fel de răzbunare a noastră pe bolșevici. Noi însă ne ciondăneam mai departe, căci fără un rus n-aveam dușman și fără dușman ni se strica jocul. Iar să-l joci pe neamț era enervant, pur și simplu. Știai din capul locului că va fi bătut la sfârșit. Intrarea în pensione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lângă altul pe canapea. Ora zece. În televizor se aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când în când se apuca să traducă: „Ăsta de-aici îl insultă acum pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe celălalt mal dormeau în iarbă niște soldați, cu cascheta drept pernă. Pe cer s-au ivit ciorile. Vara, ele zburau în fiecare zi, dis-de-dimineață, la țară în lanurile de grâu, departe de șosele, unde se îndopau făcând gălăgie și ciondănindu-se. La asfințit se întorceau în oraș, la fel de gălăgioase. Umpleau cerul, parcă ar fi fost o paradă militară a ciorilor. Veneau cu sutele și în valuri. Așa trebuie să fi arătat cerul în timpul războiului, când se apropiau bombardierele huruind, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
decoltat și mulat pe care ți l-am făcut eu cadou. — Dar l-am purtat, nu? — Da, cu un polar pe deasupra, pe care ai refuzat să-l dai jos, deși era înăbușitor de cald în restaurantul ăla. În timp ce noi ne ciondăneam în legătură cu cadourile, Danny scotocea căutând jocul. Ieși purtându-l triumfător ca pe un steag al regimentului inamic. Nu ar fi mai bine să plec eu acasă și să rămâneți voi doi singuri? am sugerat înainte ca Maria să sugereze ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fiu sigură de asta? Pentru că tu ești cea care a ținut un secret față de mine atâția ani! Eu cum am aflat ceva despre Kieran, ți-am spus. —Îmi doresc să nu te fi deranjat s-o faci. Era îngrozitor. Ne ciondăneam și noi nu ne ciondăniserăm niciodată. —Lisa, îmi pare foarte rău pentru tot. Îmi venea să spun că nu cred că e vina mea, dar începusem să accept faptul că totul era vina mea: calitatea din ce în ce mai proastă a reprezentațiilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tu ești cea care a ținut un secret față de mine atâția ani! Eu cum am aflat ceva despre Kieran, ți-am spus. —Îmi doresc să nu te fi deranjat s-o faci. Era îngrozitor. Ne ciondăneam și noi nu ne ciondăniserăm niciodată. —Lisa, îmi pare foarte rău pentru tot. Îmi venea să spun că nu cred că e vina mea, dar începusem să accept faptul că totul era vina mea: calitatea din ce în ce mai proastă a reprezentațiilor pe care le dădeau pe Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de rujul de pe buze. —Bună și ție, brută, am spus pe un ton voios. îl iubesc enorm pe Tom. —Care-i treaba? Din reflex, Tom și-a scărpinat gânditor ouăle. A, mai nimic de raportat. Paul și Claire s-au ciondănit toată ziua. Nici nu mi-aș fi dat seama, dar fac atâta zgomot... —Și de data asta cui acorda el prea multă atenție? Nu eram așa de interesată să aflu de Paul și Claire; același tipar de când lumea. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și dacă nu o primește de la mine o caută prin alte surse. Nu sex caută el, facem destul, ci să fie adorat. Ea se ține după el ca un cățeluș. începe să îl enerveze. Dar el știe că atunci când ne ciondănim poate să evadeze din camera noastră și să o aibă pe ea care să îi facă ceai și să se holbeze la el cu privirea aia candidă și să îi spună cât de minunat și profund este. —Claire, pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să ia scatoalce de la părinții lui... Poznașa de Crăița nu-i făcea promisiuni, ci îi aducea mereu daruri peste daruri, din banii strânși de ea la pușculiță timp de luni și luni de zile și pentru care nu o dată se ciondănise cu Mădă, în trecut. Numai că aceste daruri erau prea bătătoare la ochi, dacă nu cumva nepotrivite. Uf, exclamase Arm excedată într-o zi, când Crăița venise la Mădă cu un ditamai ursulețul de pluș, de două ori mai mare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
luat un autobuz. În stație nu găseai nici un taxi și, când am sunat la o agenție, mi-au pus Beethoven și m-au uitat. Oricum, autobuzul a venit mai repede. Era plin de oameni, în general de bătrânei care se ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul, așa că noul bătrânel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
el n-a făcut asta și, o săptămîna mai tîrziu, am remarcat inelul pe degetul lui. Altădată, cînd mă Întorceam acasă de la Rialto abătut, chiar cînd se crăpa de ziuă, am dat peste un bărbat și o fată care se ciondăneau din nu știu ce pricină pe strada Cambridge, pe care nu se aflau decît ei. Ea Îl făcea troacă de porci, strigînd Întruna „Fir-ai al dracu’ de nenorocit, nenorocitul dracului” și, de fiecare dată cînd zicea „nenorocit”, bătea din picior, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Când Ashling dădu din cap, Kelvin se oferi să explice: — Se tot spune de câteva zile. Și cum Jack conduce un BMW, i s-a spus bancul ăsta de câteva ori. —Aaaa, și eu care credeam că iar s-a ciondănit cu prietena lui. —Ai idee câte are pe cap bietul domn Devine? În spatele biroului său, domnișoara Morley se ridicase în picioare (deși nu părea deloc mai înaltă așa). Vocea ei părea ascuțită din cauza furiei protectoare: —A purtat negocieri cu sindicatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înnoptează. Altminteri, s a zis cu vigoarea morală a învățământului. Deschide larg ușa batantă. Din prag, contemplă opărit specta colul ce i se oferă. Puppus, ultimul lor născut, gol-goluț sub o pânză roșie, stă în leagănul lui balansoar și se ciondănește cu o femeie în vârstă, care caută să-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
colțul și dispăruseră. 2 — Unde ți-e drăguța? Îl Întrebă Len pe Duncan stînd În partea cealaltă a bancului de lucru de la Fabrica de Lumînări din Shepherd’s Bush. Se referea la doamna Alexander, proprietara fabricii. Azi Întîrzie. V-ați ciondănit? Duncan zîmbi și clătină din cap de parcă ar fi vrut să spună: Nu fi nătîng. Dar Len Îl ignoră. O Înghionti pe femeia de lîngă el și-i zise: — Duncan și doamna Alexander s-au certat. Doamna Alexander l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de frate-meu. M-am așezat mai comod În scaun și am savurat spectacolul. Michael și Linda terminau de pregătit mîncarea, În vreme ce Dan, Rich, Emma și, desigur, eu, observatorul de pe margine, ne așezam la masă. I-am privit cum se ciondăneau și rîdeau, aruncîndu-și unul altuia comentarii ce-ar fi putut fi percepute ca insulte, dar care se topeau În evidenta atmosferă de dragoste profundă și reală. — Spune-mi, Ellie, mai ai frați și surori? strigă Linda din bucătărie. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Acum, vă rog, am putea să nu mai discutăm de bani? Ce Dumnezeu o să creadă Ellie? Ce cred eu e că sînt cu toții foarte norocoși că se au unul pe celălalt, că au o familie, că se pot certa și ciondăni și rîde și se pot șicana știind că, În cele din urmă, vor fi tot Împreună. Și, firește, ei nu sînt conștienți de asta, căci asta e singura realitate pe care o cunosc, după cum nici eu nu cunosc alta decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt impecabil de bine-crescute. Se așază una lîngă alta pe bancă, la unul din capetele mesei, și-și ciugulesc mîncarea În vreme ce chicotesc la glume pe care nici unul dintre adulți n-ar visa măcar să le priceapă. Fran și Marcus rîd, se ciondănesc și se contrazic, iar eu stau și mă bucur de toate astea, fericită că mă aflu din nou aici, peste măsură de ușurată că prînzurile din casa lor nu s-au schimbat În absența mea, și-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-și recunoască greșeala, așa că scuzele se lasă așteptate. În clipa asta, Îl urăsc. — Motivul a fost cel obișnuit? — Da, oftez eu. Îți vine să crezi? Ai zice că am putea să fim mai originali la capitolul ăsta, În loc să ne ciondănim la nesfîrșit din cauza maică-sii, dar pur și simplu nu suport că nu-mi ia niciodată apărarea. Și-ncep să-mi vărs oful. Evident că nu-i spun despre ce a fost vorba, dar Îi spun lucrurile care mă enervează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de-al lui Alexandru Dumas care ne descrie cinstea și prietenia, unde cei patru țin sus stindardul acestor două idealuri. După desenele animate vizionate, mi-am aranjat uniforma, biroul și mi-am făcut ghiozdanul. Prânzul urmează: farfuriile frumos pictate se ciondănesc mereu, precum și felurile de mân-care între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui să plec la școală unde cu mare răbdare așteptăm rezultatul lucrării de la istorie. Acasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și deznădejdileă unui dascăl am mai povestit. Am bifat câteva cursuri reușite, ba chiar 15 minute pe piscuri cu o parte din anul II, când a venit vorba despre ratare și luzări în proza modernă, când patru băieți s-au ciondănit frumos în amfiteatru și când m-am zdrobit să răspund la întrebarea în fond, cine decretează că suntem luzări? Până și din birocrația universitară am izbutit să storc niște stropi care să mă bucure în clipa în care am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
urina Îți miroase a bastirma! Ce legătură are urina cu Întâlnirile? a auzit-o Armanoush pe mătușa Varsenig, care era destul de nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-a Întors spatele. Încă obiectând, Însă nedorind să se ciondănească cu ele, Armanoush s-a Îndreptat spre baie unde a dat peste unchiul Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă și trupul voluminos sprijinit În mâini și genunchi. — Unchiule? a zis Armanoush, gata-gata să scoată un țipăt. — Bunăăă! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de fapt opera îl ocrotește pe el și-i scuză gesturile și vorbele. Pastenague surâde în sfârșit satisfăcut. Cotidianul, 15 noiembrie 2002 Oportunism idealist (II) De câteva zile sunt la cuțite cu Pastenague. Ni s-a mai întâmplat să ne ciondănim pentru un motiv sau altul, însă acum îmi pare că se îngroașă gluma! Mă scol în mijlocul nopții și nu mai pot să adorm: întorc pe toate fețele vorbele lui. Iar el, într-un colț, scrie de zor la un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]