340 matches
-
fuziune a orizonturilor de sens”. Chiar dacă nu conștientizăm totdeauna, referința la persoana umană are diferite valori semantice, mai mult sau mai puțin active, iar prima trimitere este cea la polul individual al existenței umane. 1.1.1. Psihismul uman individual - circumscrierea problemei Termenul și conceptul de personalitate are o istorie a lui: o apariție, o evoluție și conotații ce s-au modificat în timp. El se referă în prezent la individul uman, la individualitatea omului ce se naște și moare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fost concepută sacral. În dimensiunea persoanei umane, a psihismului său conștient se reflectă și se oglindesc și aceste instanțe supraindividuale ordonate de norme și valori. 1.4. Temperament și caracter În prezent, psihologia persoanei se preocupă de posibilitățile și de circumscriere a individului uman prin trăsăturile ce-l caracterizează, prin configurația sa specifică de factori psihologici relativ constanți. Trăsăturile diferențiază oamenii între ei și, de aceea, acest aspect al psihologiei persoanei a fost denumit psihologie diferențială. Doctrina trăsăturilor este foarte importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acestea nu sunt abordabile prea comod prin metodologii acceptabile conceptului de „știință psihologică” pe care l-a dezvoltat secolul trecut. În tot cursul secolul XX și chiar în prezent nu s-a putut cădea de acord asupra unei definiții sau circumscrieri, acceptabile pentru majoritatea psihologilor, a înțelesului noțiunii de „persoană umană”. Din această perspectivă, o vom cita cu valoarea ei tradițională. 2.1. Bilanțul lui Allport Allport (1937Ă a identificat 49 de definiții ale personalității, utilizate în teologie, filosofie, justiție, sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Ambele nuanțează trăsăturile tulburării de personalitate obsesiv-compulsive, dar, pe de altă parte, favorizează acuratețea diagnosticării acesteia. Obsesiv-compulsivii răspund mai bine la tratament ca și cei afectați de TP evitantă, dar, uneori, tind să controleze singuri întregul program terapeutic. Capitolul 6 CIRCUMSCRIEREA GENERALĂ A TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE SEVERITATE ȘI COMPENSARE 6.1. Perspectiva psihiatrică și cea nemedicală a tulburăriloe de personalitate Ceea ce în prezent este abordat și studiat ca „tulburare de personalitate” este un domeniu ce s-a evidențiat în cadrul psihiatriei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
se acceptă un continuum între tulburările de personalitate și normalitate, așa cum fac adepții psihologiei trăsăturilor - în special al FFT - autori de prestigiu insistă asupra necesității unei diferențieri generice a tulburărilor de personalitate (Widiger, 2003Ă. Problema e că o astfel de circumscriere nu se poate face doar în termeni medicali, invocând simptomele psihiatriei, ci în termeni personologici, de fapt ai psihologiei persoanei, limbaj care e firesc vieții obișnuite și e asimilat indirect de către psihopatologi. Din caracterizarea generală a tulburărilor de personalitate face
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prezentării unor centre de acumulare, ale unor variante de tipologie umane. Schneider nu are o sistematizare ordonată de principii organizatoare care să conducă în mod necesar la numărul finit de clase tipologice pe care le prezintă. Actuala orientare prototipică în circumscrierea categorială a tulburărilor de personalitate e înrudită până la un punct cu această tradiție, dar ea ține cont și de o perspectivă medicală. Tipologia recentă medico-psihiatrică a tulburărilor de personalitate. Categoriile prototipice Schneider a adoptat ideea că persoanele psihopate nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ale controlului impulsurilor, toxicomanie Dependentă Dependentă Toxicomanie, depresie Evitantă Evitantă Tulburări de fobie socială Obsesiv-compulsivă Anancastă Tulburarea obsesiv-compulsivă Deși corelarea dintre anumite tulburări de personalitate și anumite tulburări psihice este destul de evidentă, ea nu poate fi un criteriu suficient pentru circumscrierea tipologică a acestora. Deoarece lipsesc criteriile și principiile sistematice prezente în unele caracteriologii, s-a impus necesitatea unei descrieri care se constituie ca bază pentru delimitarea categoriilor tipologice. DSM-III a propus și practicat definițiile operaționale, pe care le-a aplicat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
necesitatea unei descrieri care se constituie ca bază pentru delimitarea categoriilor tipologice. DSM-III a propus și practicat definițiile operaționale, pe care le-a aplicat în egală măsură tulburărilor psihiatrice și tulburărilor de personalitate, fără diferențiere. Definițiile operaționale constau într-o circumscriere chiar arbitrară, care poate fi testată prin operații practice, prin măsurători. Aplicarea lor la științele umane - la istorie, inițial - a fost propusă de Hempel. Psihiatria le-a adoptat pentru prima dată prin criteriile operaționale propuse de școala din St. Louis
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
St. Louis (1972Ă și apoi prin sistemul DSM-III, în care au fost aplicate și tulburările de personalitate. Ele descriu prototipuri în manieră politetică. În cadrul DSM-III, DSM-IV și ICD-10 a fost adaptată caracterizarea tulburării de personalitate în manieră categorială - prototipic-politetică. O circumscriere poate fi monotetică, situație în care o condiție, un criteriu e suficient și necesar pentru includerea în diagnostic. Circumscrierea politetică presupune un prototip - o clasă tipologică - ce se definește prin reunirea unui număr finit de criterii asemănătoare, apropiate, care au
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prototipuri în manieră politetică. În cadrul DSM-III, DSM-IV și ICD-10 a fost adaptată caracterizarea tulburării de personalitate în manieră categorială - prototipic-politetică. O circumscriere poate fi monotetică, situație în care o condiție, un criteriu e suficient și necesar pentru includerea în diagnostic. Circumscrierea politetică presupune un prototip - o clasă tipologică - ce se definește prin reunirea unui număr finit de criterii asemănătoare, apropiate, care au „un aer de familie” comun, dar pentru care nu se cere o fundamentare unică explicită, un criteriu esențial - ca
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
medico-psihiatrică trebuie să fie într-un permanent dialog cu o perspectivă antropologică a persoanelor anormale, deviante, care nu e constituită însă ca o „specialitate” științifică profesională bine definită, care să își aibă specialiștii săi, corpul său doctrinar, limbajul său specific, circumscrierile și etichetările, câmpul de investigație, partenerii etc. În aceste condiții, psihiatrii care se ocupă de tulburările de personalitate nu au decât ocazional parteneri de dialog competenți, din partea personologilor și a specialiștilor în antropologia generală. Capitolul 7 MODELUL DIMENSIONAL AL TULBURĂRILOR
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a înțelege persoana perturbată ca organizându-se pe nivele (Parker, 2000Ă și de a acorda atenție și adaptării la context (Clark, 1997; 2001Ă. 8.2. Evaluarea și diagnosticul tulburărilor de personalitate implică un construct teoretic De fapt, chiar criteriile de circumscriere a tulburărilor de personalitate ce ghidează diagnosticul reprezintă un construct teoretic, mai mult sau mai puțin arbitrar. Realitatea subiectului investigat este filtrată, tradusă, reprezentată de acest construct. Interviul, structurat sau semistructurat, este și el un construct elaborat de autori care
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
infracțională, penitenciară care încalcă regulile sociale și morale, având anumite trăsături de personalitate deviante și un anumit model de manifestare longitudinal, de-a lungul vieții. Grupul nu e unitar, dar agregă anumite tipuri de tulburări de personalitate și de comportamente. Circumscrierea sa e importantă pentru cercetare și evaluarea prognosticului și terapiei. Domeniul e în dezvoltare și în ultimele decenii s-au cumulat deja o serie de doctrine, interpretări, mai ales de psihopatologia developmentală, din aria psihanalizei și cogniției sociale și, la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
studii genetice, de cercetări temperamentale și neurofiziologice. Conceptual actual de psihopatie este comentat în egală măsură din perspectiva unui tip ideal, a unui prototip, a unui cluster, a reuniunii mai multor subtipuri și din perspectiva dimensională. Punctul de plecare pentru circumscriere sunt TP antisocială - dissocială așa cum sunt descrise în DSM-IV-TR și ICD-10 precum și psihopatia lui CLECKLEY. 2. TP antisocială și psihopatia după CLECKLEY Tulburarea de personalitate antisocială din DSM-IV-TR (1994Ă continuă tradiția americană a TP sociopate. În ICD-10 (1992Ă tulburarea echivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
TP sociopate. În ICD-10 (1992Ă tulburarea echivalentă e denumită dissocială și e foarte asemănătoare. Caracteristicile TP antisociale sunt considerate agresivitatea, desconsiderarea și violarea drepturilor fundamentale ale altor persoane, ale normelor și regulilor sociale și debutul în adolescență, chiar mai devreme. Circumscrierea TP antisociale e făcută predominant din perspectivă comportamentală, a unor manifestări evidențiabile, fapt ce face ca identificarea să fie ușoară pe baza criteriilor enunțate existând și o mare concordanță între evaluatori. Acest fapt a făcut ca ea să fie singura
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi cele de responsabilitate, vinovăție, rușine, alături de semnificația prieteniei, dragostei, grijii față de aproape. Psihopatul circumscris de CLECKLEY a rămas un tip de referință. El este construit în mare măsură categorial, prototipic, oricum nu dimensional. Mai mult, stilul de abordare și circumscriere pleacă de la cazuistică și se întoarce la ea, surprinzând ceva esențial pentru o categorie - în sensul în care în fenomenologie se vorbește de intuirea esenței și de „tipul ideal”. Este vorba de decuparea și cercetarea unui tip pregnant relativ ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a fost descris în stil categorial. 3. Domeniul general de caracterizare a persoanei psihopate și subtipuri de psihopatie Dincolo de unele tipuri ce beneficiază de descrieri prototipice politetice precum TP antisocială sau de psihopatul CLECKLEY - HARE, există un consens actual de circumscriere a unui domeniu de manifestare aberantă a unor personalități anormale cu important impact negativ în relațiile interpersonal-sociale, cu manifestări delictuale și criminale. Această zonă a „psihopatiei” este variat descrisă și caracterizată, dar ansamblul termenilor utilizați se agregă într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
univers antropologic anume, într-o familie lingvistic-conceptuală care indică o zonă de realitate umană. „Psihopatia” este un construct teoretic, psihopatologic, cu referință la problematica tulburărilor de personalitate. Din acest punct de vedere, el este similar cu întreaga nosologie psihiatrică, cu circumscrierea generală a tulburărilor de personalitate și cu cea a diverselor tipuri de tulburări de personalitate, care, toate, sunt constructe teoretice ce se referă, desigur, la o realitate dată sau eventuală. În raport cu descrierile prototipice categoriale a tulburărilor de personalitate, constructul psihopatiei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
util dar relativ. Tulburarea „psihopatică” nu se poate constitui într-o categorie definită - bine circumscrisă și distinctă de celelalte categorii. Încercarea DSM și ICD de a descrie o TP antisocială -dissocială acoperă o zonă de realitate, dar lasă problema deschisă. Circumscrierea strict medical-psihiatrică a tulburărilor de personalitate în direcția reactivării încercării lui KRAEPELIN nu e posibilă. Definirea lui SCHNEIDER este generică și vagă, imposibil de operaționalizat. Criteriul infracționalității este și el relativ, existând o mare categorie de crime - ca să nu comentăm
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la fel de utile ca și configurarea prototipică și abordările dimensionale. Oricum psihiatrii, mai ales cei ce se preocupă de tulburările de personalitate cultivă în ultimul timp prezentarea comentată de cazuri tip, descrierea detaliată de cazuri prototip ca un contrabalans față de simpla circumscriere a categoriei prototipice în manieră politetică, prin enumerarea unui număr de criterii. 4. Comportamentul dissocial și psihopatia în perspectivă dimensională TP antisocială, psihopatia CLECKLEY și în general persoana psihopată în înțelesul actual au fost analizate și din perspectiva sistemelor dimensionale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
iar pe de altă parte, e pus sub lupă aspectul situațional al relației etice, căci nimic nu mai amintește acum de virtuți. Poate de aceea, schema lui LEVINAS a fost preluată în cadrul încercărilor de „etică post-modernă”. Într-o încercare de circumscriere a reperelor condiției morale în perspectivă post-modernă, BAUMAN (2000Ă enumera: 1Ă. Oamenii sunt ambivalenți din punct de vedere moral căci nu se poate imagina o societate perfectă și un om perfect; 2Ă Fenomenele morale sunt în mod natural neraționale; 3Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
notele de la finalul manuscriselor etc.), precum și o investigare a felului în care „Autorul își proiectează și își formează o idee de Cititor”. În fapt, analiza practicilor de lectură și a relației autor-cititor este stratificată, pe V. interesându-l nu numai circumscrierea celor doi termeni în contextul sociocultural al perioadei, ci și o metaestetică a receptării, ca în capitolul unde inventariază bibliografia critică românească despre subiect. Ideea de bază a studiului ar fi aceea că în cultura română veche cei doi protagoniști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
Ni se pare că, deși îl definește pornind dinspre domeniul științific, Basarab Nicolescu abordează totuși conceptul într-un mod mult mai larg, apropiindu-l astfel de particularitățile care ar defini o paradigmă culturală. Tocmai de aceea, un asemenea tip de circumscriere a conceptului ar fi de folos în lămurirea lui. Plecând de la accepția lingvistică și extrapolând, prin paradigmă vom înțelege, pe de o parte, o sumă de trăsături distinctive și coerente care caracterizează un ansamblu unitar, conferindu-i specificul. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ale pedepsei / 193 3.5.2. Justificarea utilitaristă a pedepsei / 209 3.5.3. O posibilă conciliere între teoriile retributiviste și utilitariste / 216 Concluzii / 235 Bibliografie / 239 Indice de nume / 247 Indice de termeni / 251 Abstract / 257 Zusammenfassung / 263 Prefață Circumscrierea temei este rezultatul unei duble reducții: totalitatea sistemelor este redusă (prin decupaj) la sistemele normative, iar dintre sistemele normative sunt selectate două: cel moral și cel juridic. În orientarea lui de bază studiul este unul comparativ, urmărind într-o modalitate
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
considerăm că nu ar trebuie neglijate cele două distincții evidențiate mai sus" (p. 4). Elementul esențial comun (și diferențiat specific) este norma (normarea, normativitatea). Folosind un model clasic de organizare a materiei de analiză, după definirea conceptelor de bază și circumscrierea obiectului, autoarea introduce prima perspectivă mare de abordare: perspectiva diacronică. Autoarea selectează cele mai importante doctrine juridice (teorii, concepții) din istoria gândirii umane. În acest capitol este urmărită relația logică dintre doctrine, ele fiind organizate (sistematizate) în jurul a doi poli
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]