26,464 matches
-
asupra ei, mizeria vieții minate de foame, de boală, de singurătate, uneori de bătrînețe, mereu de teamă și de disperare". "Mizerie", să recunoaștem, încă insuficient cercetată, insuficient conștientizată la treapta unei istorii literare în care petele albe alternează cu complezența circumstanțelor atenuante pentru indenegabilii vinovați... Odată cu scrierile Lenei Constante și Oanei Orlea (născută Cantacuzino), luăm cunoștință de "experiența carcerală" a scriitorului român. Legenda marxistă ce pretindea că proletariatul e o clasă istorică providențială a format baza teoretică pentru un antiintelectualism pe
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
Alexandra Olivotto Am tras chiulul săptămîna trecută. Dacă vreți să știți de ce, sau, mai exact, circumstanțele în care am pierdut trenul de la ora 14 și ceva din Cluj către București, ajungînd în capitală abia la 7 AM luni și nereușind să termin articolul, ultima jumătate a acestei pagini vă va lămuri cărui entretien notabil îi datorez
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
veritabil îndreptar al scrisului din exil, mărturisit în Cuvânt înainte din numărul 1 al revistei ,,Destin” (Madrid, iunie 1951), în care fenomenul emigrației este descris ca un proces de dezintegrare istorică și spirituală. Cât despre elitele intelectuale românești, aruncate de circumstanțele istorice tragice, prin care trece neamul nostru, dincolo de Țară, se afirmă că ele constituie, pe măsura autenticității lor, nu simple mănunchiuri de individualități deplasate din spațiul lor normal de creație în spirit, ci adevărate frânturi de Țară, reprezentând întreg universul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
națiuni ar fi condamnată la o rapidă și definitivă disoluție. Efect previzibil (reacție prin ricoșeu) manifestările acestei revuistici vor tinde - la fel de constant - și către o demantelare a falacioaselor proiecții emanate de utopia comunistă. Dar totodată, pe traseul impus de amintitele circumstanțe, vom constata că rațiunile, temeiurile și modurile de structurare au fost cu totul altele decât acelea care, de-a lungul timpului generau apariția unor publicații literare. Până și faptele propriu-zise de comunicare (literară, analitică, socială, strict informativă sau științifică) indiferent
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
aici. E probabil timpul să îi spunem un simplu grazie lui Nicolo Napoli, pentru că ne-a arătat și cealaltă față a lui, aceea de antrenor adevărat, care știe să pregătească meciurile exemplar și să-și motiveze jucătorii, în condițiile unor circumstanțe mai mult decat defavorabile, astfel încât să extragă maximum de performanță de la ei. Iar dacă ne dorim ca viitorul să sune în continuare bine, atunci cu siguranță că Napoli va trebui să facă parte din el.
Grazie, Napoli! [Corola-blog/BlogPost/94606_a_95898]
-
cît de cît întregi. Pe cît de întregi poate fi un soi de cuplu trăsnit cum este al nostru. Și nici nu e, încă, un cuplu. O întorc cu fața. Olga se zbate. n-am de unde să știu dacă de circumstanță. De conveniență. Că trebuie să facă, totuși, ceva, înainte de a mi se abandona mie. Și eu o am acolo, pe pămînt, pe brazde, pe frunzele putrezite de astă-toamnă. Printre știuleți verzi, halucinant de verzi. Printre pănuși. Cu privirea ațintită spre
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
știe pe dinafară și-l zidește la temelia pieselor lui. Față de această obsesie și sfîșiere, oscilațiile de identitate, de decor, de nume, du-te-vino-ul româno-francez sînt, toate, derizorii. Nu cred că l-au preocupat vreodată altfel decît în treacăt și de circumstanță. Adevărata problemă identitară a lui Eugen Ionescu este cea de om. Ioana PÂRVULESCU 1 Se pot consulta jurnalele lui Octav Șuluțiu, în care Eugen Ionescu are portretul cel mai amănunțit, Arșavir Acterian, Jeni Acterian, Mihail Sebastian, agendele lui Lovinescu, memoriile
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
mai grav, ca odraslă de preot greco-catolic, silit să trăiască mereu la margine și după „debarcarea” în Capitală, constrâns la ceea ce el numește „aventura singurătății” și la munci umile, îndeplinite pentru a supraviețui. Chiar și atunci, în atât de rele circumstanțe exterioare, focul lăuntric nu se stinge, patima literară se menține vie în el, puternică, activantă, capabilă să-l proiecteze în „paradis”, un paradis neperceput de alții pentru că este alcătuit numai pe măsura lui sufletească, anume „comandat” pentru el: „paradisul meu
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
interesul să se alăture imediat lui Brutus și Cassius, n-au luat nici o inițiativă - mulți erau partizanii dictatorului; plebea romană era amorfă, dar a devenit violentă, când a aflat prevederile testamentului dictatorului. În acest haos exista o structură care în circumstanțele date reprezenta elementul decisiv, și anume armata pe care adjunctul lui Caesar, Lepidus, a deplasat-o imediat în capitală. Nu erorile tactice au determinat eșecul conjuraților, ci faptul că nu au pregătit o structură care să preia și să-și
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
în bună măsură, structurile acestuia. În același timp FSN a profitat din plin că el era de facto în același timp și factor legislativ și executiv; FSN era singura structură reală în acel moment în spațiul politic românesc. În aceste circumstanțe desnodământul alegerilor era previzibil; campania de o violență neașteptată declanșată de FSN n-a făcut altceva decât să demonstreze că așa-numita emanație se menține pe linia de mentalitate și comportare peceristă. Mineriadele au arătat că “puterea emanată” nu înțelege
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
interese” între România literară, unde criticul în cauză era „vioara întîi”, și instanța Europei libere, o nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea unor replici la nenumăratele imposturi și turpitudini ale perioadei ceaușiste, cu o evoluție tot mai sumbră. Circumstanța că, azi, N. Manolescu se vrea întrucîtva mai detașat de „polul” reprezentat de Europa liberă, apăsînd pe pedala „mediatorului”, ce are în vedere recuperări, concilieri, echilibrări, spre a atenua unele dramatice rupturi și surpări, nu schimbă esența situației. Autorul Istoriei
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
și munți. Experiența tatălui și a strămoșilor săi i-a dat lecția că nu merită să fii prea harnic. Iar românul hoț? Nu țin minte să fi dat de un asemenea stereotip. Românul haiduc, bandit, răzbunător, cîteodată sălbatic în anumite circumstanțe, în anumite situații istorice, cînd era asuprit - asta da. Și să nu uităm laturile pozitive ale imaginii: cum ar fi blîndețea, omenia, ospitalitatea, toleranța și altele. De altfel, în cărțile citate de mine se găsește și destul de multă autocritică germană
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
o ordine aproape geometrică. Observînd un fenomen artistic de o extremă versatilitate, a cărui funcție s-a schimbat radical în raport cu evoluțiile istorice și cu interesele ideologice, mișcîndu-se cu egală dezinvoltură pe axa Răsărit-Apus și Nord-Sud, Amelia Pavel a reușit, în pofida circumstanțelor ostile și a presiunilor de tot felul, să-și păstreze întreagă o anumită curiozitate ingenuă și o poftă a privirii și a discursului mereu proaspătă. Fie că scria despre arta sovietică și despre dimensiunea ei militantă, fie despre expresionismul nordic
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
momentul ’40 cît și în „epoca de aur” istoria prezenta riscul de-a perturba percepția creației literare ca valoare autonomă, evident cu deosebirea capitală dintre relativa spontaneitate a sentimentului etnic și un program impus de forurile ideologice totalitare. Să menționăm circumstanța lăudabilă că Lucian Valea, deși insuflat de sentimentul de patrie, nu s-a înrolat în carnavalul sumbru al „patriotismului” ceaușist, sesizînd impostura orientării în climatul lipsei de democrație... Concluzia? O trage însuși autorul în astfel de termeni pertinenți: „Povestirea destinului
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
deși cred că uneori e), poate e molipsitoare acea forță de a trage totul “în spatele colinei”, forța ca - după “o adolescență alcoolică și apolitică” - să nu te lași cumpărat sau devorat de nimeni, forța de a nu transforma vremurile în circumstanță atenuantă, forța de a-ți regăsi umorul muncind, muncind, muncind ... Parcurgînd această carte stufoasă, ca o pădure în care ai senzația că riști să te rătăcești, dacă nu să te mănînce lupul, realizezi, printre altele, că Pintilie a muncit enorm
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
a căror slăbiciune a încurajat îndrăzneala femeilor. Prin iscusite artificii retorice, Cato îndemna senatorii să-și apere demnitatea, autoritatea și importanța de soți și stăpâni ai familiei, profesând, sărmanul orator, iluzia unei lume esențialmente masculine, a patriarhatului. Era contrazis de circumstanțele imediate. Deși pledoaria lui e în sine desăvârșită logic și organizată cu știința dialecticii discursului, gândită să apere legalitatea spre a păstra echilibrul cetății, era totuși inabil acuzatoare, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, chiar de la debut. Fraza liminară
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
13, 1996); „bineînțeles că Bucureștiul are nevoie de o sărbatoare de acest gen, dar nu făcută doar ca să se bifeze câteva puncte la capitolul imagine” (miculparis.ro); „trebuie schimbări și inițiative de esență și nu bifări ale unor activități de circumstanță” (ad-astra.ro). Nu sînt totuși excluse folosirile figurate serioase, sau cel puțin nemarcate negativ, în care a bifa poate însemna, contextual, chiar „a rezolva” („Cabinetului... îi revine sarcina de a «bifa» toate măsurile de restructurare pe care le-a amânat
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
i-a ajutat să plece în străinătate - știind că nu se vor mai întoarce - de pildă, pe Toma Pavel sau pe Sorin Alexandrescu”, Gelu Ionescu ne mai informează că „a murit singur, uitat și în mizerie”. Pot confirma această dezolantă circumstanță printr-o mărturie personală. Mă aflam internat la spitalul Elias, în februarie 1990, într-un salon învecinat cu cel în care, alături de încă cinci bolnavi, își trăia ultimele zile celebrul lingvist și editor. Nu-l vizita nimeni, nici măcar, spre surprinderea
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
gura presei, ei se pregătesc să dea lovitura finală. O lovitură în stilul filmelor lui John Woo (perioada Hong-Kong), cu mult sânge și nevroză turnate în capul spectatorilor-actori. Și tot ca în acele filme, victoria nu e decât numele de circumstanță al unui abator după o zi în care-au fost sacrificate mii de animale. Dacă amuțirea televiziunilor a fost o operație mai ales între ”gulerele albe” — prinși cu fofârlica financiară, patronii canalelor tv au bătut palma cu puterea pentru a
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
a fost străină nici lui Mircea Eliade - nu tot tineretul vremii împărtășea încântarea de a aparține unui mic Paris! Mai cu seamă tăcerea filosofului religiilor până la moarte îl încruntă pe Iordan Chimet. Fostul legionar din tinerețe "avea dreptul să invoce circumstanțele atenuante ale unei tinereți grăbite, predestinate să-și găsească drumul într-un context istoric aberant, să amintească de spiritul timpului, de delirul colectiv care îi anesteziase spiritul critic..." Nu numai că n-a procedat astfel, ci, dimpotrivă, "a preferat să
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
radioul pe care îl conduce. E asta o scuză? După părerea mea, cu această precizare dl Șeuleanu se acuză singur. Să recunoști ca președinte al unei instituții publice că nu știi ce au făcut unii dintre subordonații tăi e o circumstanță agravantă, nu una care te absolvă. Dl Șeuleanu a fost pus de Parlament în fruntea SRR, deoarece s-a mizat pe capacitatea lui de a conduce o asemenea instituție. Or actul conducerii presupune să știi ce conduci și să-ți
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
ceea ce spune destul despre stilul mult prea juvenil al acestui dicționar. Prefața inteligentă a coordonatorului ne îndreptățește să sperăm că se va angaja într-o "reconsiderare a echinoxismului" într-o istorie redactată de unul singur. Căci acest dicționar, oricâte justificări, circumstanțe atenuante și explicații am găsi, este un experiment nereușit, adică - mai simplu spus - un eșec. Dar poate că ar fi mai potrivit să judecăm mai relaxat această situație: nu e vorba de un dicționar academic, riguros, ci de un exercițiu
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
care pune surdină revoltei (expresia imediată a acesteia e mereu evitată precum o capcană a certitudinii, a speranței!). Largi acolade frazeologice îmbrățișează laolaltă, cu o mărinimie în răspăr și ea, oarecum oblică, protestatară, obiecte și ființe, tăceri, stări de spirit, circumstanțe private ori istorice, ironii, melancolii: "Mică e lumea! De acum înainte, istoricul va putea consemna cu acte și documente, că scriitorul român de la sfîrșitul celui de al doilea mileniu ținea neabătut în biroul său un trandafir japonez, dacă nu și
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
a unor romaniști de aiurea ceea ce Michael Heims numea "un Babel fericit". Toți, acolo, vorbesc, asemeni unor "moștenitori", dialecte noi ale latinei pierdute, parcă în ciuda germanei care-și cere insistent dreptul la supremație. Pe firul asocierilor care antrenează preferințe muzicale, circumstanțe istorice, adnotări de cititor profesionist se schițează o "pledoarie" pentru "latina gintă", nu ca mumie venerabilă de colecție, ci, dacă prinzi puțină bunăvoință, ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport", ca un
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
este Timpul." Simplu spus, " ecuația proustiană nu-i simplă" pentru că în ea - în această ecuație - intervine Marea Necunoscută - pe care Proust încearcă s-o afle - care este Timpul. "Fapturile lui Proust sînt așadar victime ale Timpului - deopotrivă condiție predominantă și circumstanță a existenței lor", explică Beckett; "din temnița orelor și a zilelor nu există scăpare", iar "ziua de ieri nu înseamnă pentru noi doar un plus de oboseală, ea face din noi alți oameni, diferiți de ceea ce eram înainte de sinistrul pe
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]