103 matches
-
cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu Stagiritul, ci cel născut în Cirene, Antipatros, Aristoxenos, Dionisie Transfugul, Hegesias, Anniceris, Teodor Ateul, toți provin, desigur, de pe podișurile înverzite, udate de ploi, ale Cirenaicii, dar ce au ei în comun? Ce anume propovăduiesc ei, ceva care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din păcate, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot fi numiți cirenaici altfel decât în virtutea argumentului geografic, singurul acceptabil! Trebuie să conchidem că, așa cum Aristip nu se prea bucura de faptul că avea copii - se înțelegea prost cu ai lui și, cum am văzut mai sus, nu-i aprecia cine știe ce... -, nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
PATRULEATC "MOMENTUL AL PATRULEA" Plăcerea dorinței împlinite: constelația cinicătc "Plăcerea dorinței împlinite \: constelația cinică" VIItc "VII" DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor”tc "DIOGENE și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor”" 1 Lătratul conceptului. Cirenaicii și cinicii împărtășesc un mare număr de poziții ideologice și filosofice. Pe fondul antiplatonician, ca și pe baza formei teatrale, subversive, vesele și ludice, ei sunt gratificați de-a valma cu aceleași anecdote care dovedesc înrudirea lor intimă. Distincția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au un sens, iar povestea cu felinarul în mai mare măsură decât altele. Într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prea bine că se cunosc... Cum pot atunci oamenii să se dispenseze de teze într-o configurație ca aceasta? Un dialog consacrat exclusiv plăcerii, și niciun cuvințel, nicio referință, niciun citat, nicio trimitere care să permită identificarea hedonistului emblematic cu cirenaicul? De ce nu Aristip în locul lui Philebos sau Protarh, așa cum a procedat în cazul lui Protagoras sau al lui Gorgias, figuri istorice confirmate înrolate în teatralizarea platoniciană? Nu vom ști niciodată de ce Democrit materialistul și Aristip hedonistul, cei doi mari dușmani
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
arată un chip mult diferit de ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să ardă operele lui Democrit crezând că în felul acesta nu va mai trebui să atace tezele și concluziile materialismului abderitan procedează la fel și cu hedoniștii cirenaici. Luptătorul își alege adversarii dintre sfrijiți - personajele conceptuale ale dialogului - pentru a evita să înfrunte, cu arme egale, un concurent de categoria sa - Aristip din Cirene: refuzarea luptei trădează lipsa de probitate. Cotonogirea unui țap ispășitor n-ar putea ține
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al unor noi posibilități de existență, creator al unor noi virtuți, propagator al unor idei novatoare, revoluționând filosofia, gândirea, coborând pe pământ și pentru toți o practică oficială altădată confiscată de elite, sintetizând curentele subversive și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. Încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
e niciodată cu adevărat foarte departe și în nici un caz inaccesibil. El pare să fie primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic, dar ideea traversează ansamblul filosofiei antice - și persistă și după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și existențiali, la
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
să mori pune mai multe probleme decât cel de a muri pur și simplu. Dar noi avem putere asupra acestei idei nefaste: faptul că trebuie să murim reduce acest eveniment la o unică dimensiune: viitorul. Epicur se alătură astfel îndemnului cirenaic de a locui intens prezentul și de a nu perturba acest moment cu amintirea trecutului sau cu teama de viitor, pentru că ceea ce a fost nu mai este, iar ceea ce va fi încă nu este, adevăruri evidente care ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
te temi, să nu duci lipsă, să nu pătimești; o plăcere căutată în mod pozitiv la Cirene: bucurie, jubilație, veselie, toate active și militante, expansive, demonstrative. Pâinișoarele și apa primului, parfumul costisitor al celuilalt, hedonismul ascetic epicurian contra hedonismului jubilatoriu cirenaic. În realitate, lucrurile par mai puțin distincte decât o afirmă tradiția. Doxografia cirenaică propune puține texte utile pentru tranșarea dezbaterii. Dar a-l considera pe Aristip apărător doar al unei plăceri active, dinamice, ține de o neînțelegere asociată în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a constituirii unei învățături practice... Dacă a te bucura de momentul prezent este de ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din păcate, rămâne în petice și fragmente? Dacă acest corpus teoretic există, este o dovadă că Cirenaicul lua în considerare atât viitorul, cât și devenirea, spre deosebire de animalul incapabil să se desprindă de clipa prezentă, cu care discipolii din Cirene au fost atât de frecvent asemănați. Privindu-i cum își trăiesc viața pe indivizii grupați în jurul Magistrului din
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu pâinișoarele limitează suferința fizică doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... În schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți, încât ar fi niște amici aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nicio dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reactivăm fantasma platoniciană a filosofului-rege, e suficient să ne gândim la condițiile de posibilitate ale unui rege cât de cât instruit într-ale filosofiei (epicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodem politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodem mai
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Anniei Hourcade Antiphon d’Athènes. Une pensée de l’individu, Ousia, „Figures illustres”, Paris, 2001. Despre hedonismul filosofului sofist, a se vedea capitolul V, primul paragraf: „Le plaisir, signe de la conformité de l’action avec la nature”, pp. 125-132. * ** Așadar, cirenaicii... Sunt cel mai slab ilustrați, nicio altă ediție în limba franceză neprecedând lucrarea pe care eu însumi am publicat-o în 2002 la Livre de Poche: L’Invention du plaisir. Fragments cyrénaïques. Italienii o aveau pe cea a lui Gabriele
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
indirectă a hedonismului 15; o istorie indirectă a trupului 18-19; principiul lui Alfeu 17-20; subiectivă 18 erori privitoare la - adevăr 206; Antistene 48; Aristip 111, 118, 122-123; un Democrit presocratic 47-51; Epicur 177-180, 205-206, 209-210; termenul epicurian 198-200, 234-235; filosofii cirenaici 122-123; hedonism 42, 116, 132-133, 203; Lucrețiu 251-252, 254-257, 280-281; materialism 209-210, 263-264; un Socrate platonizat 10, 49, 104-105; în texte 105-107 Epicurism primul epicurism - și cinismul 227; deformat 224; și estetica 201-202; și etica 203-204, 248; și imanența 200
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
naturalist 131; și prietenia 260-261 Aristoxene 52, 123 Boethius 163 Carneiscos 220 Cicero - contra epicurienilor 245, 311; și plăcerea 121, 205; salvator al unor texte 224; stoicul 118, 223; și Tetrapharmakon-ul 183 Cinicii - contrasens 48; corpus 133; doxografie 127, 307 Cirenaicii - contrasens 48; doxografie 102, 127, 205, 306; existența 122 Crates 132 Demetrius Lacon 220 Democrit - și adopția 68; și banii 55; și călătoriile 54-55; corpus important 52-54, 305; și edificarea sinelui 66; și Hipocrat 56; și moartea 57, 63-64; și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Diotim din Tyr 80 Diotim stoicul 178 Empedocle 23-24, 50, 221 Epicur - aniversare 232; și algodiceea păgână 184, 194; și Aristip 103; ascet 178, 180, 199-200, 203, 208; și banii 197, 211; și blândețea 198, 200, 202, 217, 231; și cirenaicii 188-189; și clipa de față 188-189; corpus 182-183; și cultura 239-240; dietetică alimentară 174; și edificarea sinelui 176, 195; etimologia numelui 181-182; evitarea neplăcerii 201; și familia 211-212; și femeile 213-215; filosof-medic 182-183, 194, 201; și Herodot 183, 187, 215
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
85, 141-142, 154-155, 180, 211, 224; și Antistene 53; și Aristip 10, 53, 103, 109-110, 122-123, 146, 148; și Aristofan 144, 185; aristocrat 85; și arta 201-202; și banii 85, 87; cetatea platoniciană 213-214; și cinicii 10, 53, 127-128; și cirenaicii 10, 53, 103, 127-128, 150; și Democrit 9-10, 52-53, 109-110, 150-151; și Eudoxos 154-155; și familia 214; și idealismul 12, 52; luptător 141, 146; și maniheismul 141; și materialismul 10, 109, 150; și mitul lui Er 185; și mitul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
149-150, 155; și Lucrețiu 274; în Phaidon 187, 275, 307-308; platonician și pitagorician 72, 208-209, 307-308 hrană 133-134, 167, 174, 177-181, 193, 203, 227, 231-232, 235, 253, 272, 279, 286 Marea Sănătate 173, 205 monism - abderitan 61, 65; antiphonian 89; cirenaic 209-210; epicurian 239 onanism 58, 69, 104, 130-133 râs - Antiphon 94-95; Democrit 69-70, 258-259, 298; Epicur 181, 218; Lucrețiu 258-259, 284 simțuri - nobile și josnice 27, 106-108, 121; vectori ai certitudinii 65, 119, 185, 193, 209, 259-260, 270-271 suflet - și
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu fustă. 2) Triunghiul subversiv. 3) Parfumat în agora. 4) Ludic, agonic și comic. 5) Proxenet al înțelepciunii? 6) Recuzarea tuturor legăturilor. 7) Fericit cel care, precum Ulise... 8) Bunul-plac al lui Aristip. 9) Plăcerea trăită în mod conștient. 10) Cirenaicii există într-adevăr? Momentul al patrulea - Plăcerea dorinței împlinite: constelația cinică 125 VII. Diogene și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor” 127 1) Lătratul conceptului. 2) Elogiul peștelui masturbator. 3) Un materialism canibal. 4) Plăceri care țin de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în suflet, dar sunt generate de trup) și plăcerile sau, mai bine spus, bucuriile sufletului (generate de suflet) constă în faptul că primele sunt mai mult afective decăt intelectuale, pe cănd ultimele sunt mai mult intelectuale decăt afective. Hedoniștii, precum cirenaicul Aristip, au pus pe primplan plăcerile trupești. Alți filosofi, între care atomistul antic Epicur și teoreticianul contemporan John Stuart Mill, au considerat ca superioare desfătările sufletești. Desigur, plăcerile trupului sunt foarte importante, fiind urmare a realizării unor valori vitale, ca
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
la idei și sentimente dezinteresate, ei se dedică mai ales divertismentului, distracției, manelelor, show urilor de televiziune etc. Or, marii gănditori, deși n-au ignorat faptul că fericirea constituie scopul tuturor acțiunilor umane, n au acceptat totuși punctul de vedere cirenaic privind superioritatea plăcerilor sensibile și nici n-au identificat fericirea sau, oricum, fericirea ca plăcere sensibilă, cu sensul vieții. În antichitate, Aristotel a considerat fericirea ca scop ultim, dar a echivalat-o cu activitatea demnă de dorit în sine, adică
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
împăcat Adevărul (Alétheia) cu moralitatea și dreptatea în pofida evidențelor prea adesea opuse. Aceasta se datora, fără îndoială, faptului că în epoca elenistă stoicismul devenise filosofia dominantă. Vremurile erau prea tulburi și violente pentru a mai permite exhibițiile libertine practicate de cirenaici. Anomia care s-a abătut asupra societății după dezmembrarea Imperiului Macedonean reclama acut revenirea la ordine și legalitate; în aceste condiții, revolta juvenilă a acelor hippies avant-la-lettre care erau cinicii și cirenaicii părea stupidă și lipsită de sens. Liniștea sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru a mai permite exhibițiile libertine practicate de cirenaici. Anomia care s-a abătut asupra societății după dezmembrarea Imperiului Macedonean reclama acut revenirea la ordine și legalitate; în aceste condiții, revolta juvenilă a acelor hippies avant-la-lettre care erau cinicii și cirenaicii părea stupidă și lipsită de sens. Liniștea sufletească elogiată de stoici, alături de răbdare, de libertatea lăuntrică și de împăcare cu soarta păreau lucrurile cele mai de preț. De aceea morala stoică părea singura salvare și numai eudemologia intelectuală a epicureilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]