139 matches
-
a indica un sincretism local, pe atunci la modă. Chiar și numele zeiței fertilității Așera este combinat cu YHVH. Pe lângă forma lungă YHVH se întâlnesc, începând cu exilul babilonian (terminat în 529 î. C. după cucerirea Babilonului de regele persan Cirus) din ce în ce mai mult forme prescurtate ca "YHV" sau "YHH". În colonia militară evreiască din Elephantine în Egipt au fost găsite ambele forme prescurtate în scrisori, formule de jurământ și texte de cult, de ex. "Te binecuvintez prin YHH și CHNM". Această
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
format după moartea lui Houteff, cu centrul la Waco, Texas. În conducerea acestui grup s-a impus în 1990 Vernon Howel, un adventist exclus pentru purtare imorală de Biserica din Tyler, Texas. Howell s-a autonumit David Koresh (David și Cirus, tipuri mesianice!) și a dezvoltat noi speculații tipologice și apocaliptice, un stil de conducere neobișnuit de manipulativ și abuziv, încălcând pe față normele pe care atât adventiștii cât și davidienii le respectă. A instaurat un regim personal de desfrâu poligam
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Zarathustra. Apariția sa poate fi situată în preajma întemeierii imperiului Ahemenid, conform tradiției sasanide. Totuși, câteva indicii, din care cel mai important este arhaismul imnurilor Gatha, l-ar putea plasa pe Zarathustra la începutul primului mileniu, deci mult înainte de domnia lui Cirus cel Mare. Numele Zoroastru, o formă deformată în limba greacă a avesticului Zarathustra, pare a fi originar din nord-estul Iranului și nu din Iranul occidental așa cum reiese din tradiția sasanidă. Limba folosită în Gatha o confirmă, indicând apartenența la dialectele
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
sau Imperiul Ahemenid (persana veche: "Parsă") a fost un imperiu iranian ce a dominat Asia de Sud și de Sud-Vest între 550 î.Hr., de la cucerirea mezilor de către Cirus cel Mare, până în 330 î.Hr., când ultimul împărat Ahemenid moare și imperiul este cucerit de Alexandru cel Mare. La apogeul întinderii sale teritoriale, teritoriul său cuprindea Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și porțiuni din România, Bulgaria
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
teritoriale, teritoriul său cuprindea Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Libia, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de 8.000.000 km. Cirus cel Mare creează dintr-un stat vasal un vast imperiu cucerind Imperiul Medic, primul mare stat monarhic iranian, Imperiul Neo-Babilonian și Regatul Lidian, deschizând cale fiului său, Cambyses al II-lea, spre cucerirea Egiptului. Războaiele medice, dintre polisurile grecești și
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
anului 1000 î.Hr. Triburile perșilor sunt unificate, potrivit tradiției, către 700 î.Hr., de Achaemenes, întemeietorul dinastiei Ahemenizilor. Succesorul său, Teispes, extinde posesiunile Persiei spre apus. Cyrus I recunoaște suzeranitatea Asiriei, iar Cambyses I (600 î.Hr. - 559 î.Hr.) pe a Mediei. Cirus al II-lea cel Mare (559 î.Hr.- 529 î.Hr.), una din cele mai strălucite personalități ale antichității, transformă Persia, în numai 3 decenii, dintr-o putere locală în cel mai vast și puternic imperiu al Orientului. Prin înfrângerea lui Astiage
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
hotarele sale Asia Mică până la Marea Egee, cu toate coloniile grecești ale Ioniei. În anii 545 î.Hr. - 539 î.Hr. sunt ocupate vaste regiuni din Asia Centrală - Dragniana, Arachosia, Gedrosia, Bactriana, Sogdiana, ș.a. Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cirus cel Mare ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Cambyses II (529 î.Hr. - 522 î.Hr.), fiul lui Cirus al II-lea cel Mare, personalitate controversată în istoriografie datorită
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
Profitând de slăbirea Regatului Noului Babilon în urma unor conflicte interne, Cirus cel Mare ocupă în 539 î.Hr. Babilonul, anexând apoi toate posesiunile Caldeei din Siria, Fenicia, Țara Israel, până la granițele Egiptului Faraonic. Cambyses II (529 î.Hr. - 522 î.Hr.), fiul lui Cirus al II-lea cel Mare, personalitate controversată în istoriografie datorită excentricității decizilor sale, transformă în 525 î.Hr. Egiptul într-o satrapie a Imperiului Ahemenid. Darius I cel Mare (522 î.Hr. - 486 î.Hr.), genial om de stat, reorganizează, după cucerirea Punjabului
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
45 de zile este ucis de fratele său, Sogdianus (424 - 423 î.Hr.), care la rândul său este asasinat. Darius II (423 - 405 î.Hr.) se aliază cu Sparta în Războiul peloponesiac împotriva Atenei.Artaxerxes al II-lea înfrânge revolta fratelui său, Cirus cel Tânar, în bătălia de la Cunaxa din 401 î.Hr.. Este confruntat și cu tentativa Spartei, victorioasă în Războiul Peloponesiac, de a se erija în apărătoare a cetăților grecești din Ionia.Ca răspuns la ofensiva corpului expediționar spartan, condus de generalii
Imperiul Persan () [Corola-website/Science/302127_a_303456]
-
Războaiele persane sau Războaiele medice au fost o serie de conflicte militare dintre lumea Greciei antice și Imperiul Persan. Aceste războaie s-au desfășurat între aproximativ 500 î.Hr. și 448 î.Hr.. La mijlocul secolului VI î.Hr., Imperiul Persan întemeiat atunci de Cirus II a intrat în contact cu grecii din Europa, după ce a subjugat Ionia. Darius I a extins imperiul său asupra văii Indusului, apoi generalul său a supus Tracia și Macedonia, care au devenit tributare Marelui Regat persan. În anul 501
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
fi stabilit la Straki, pe coasta egipteană, de unde s-ar fi întors doar atunci când babilonienii se retrăseseră deja; s-ar fi îndeletnicit cu agricultura și ar fi murit la Ierusalim în 538 î.e.c., așadar cu doi ani înainte ca Cirus să emane edictul de reîntoarcere a evreilor. Trupul său ar fi fosr găsit împreună cu cel al profetului Mica (Miheia) de către Sebeniu, episcopul de Eleutheropolis (Elefteropolis; in epoca modernă Beit Guvrin sau Beit-Djibrin), căruia cei doi profeți i-ar fi descoperit
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
sau pe caracterul științific. Herodot a fost criticat de Tucidide pentru naivitate și stilul axat pe curiozități. Opera sa este împărțită în nouă cărți: cartea I este dedicată domniei regelui lidian Cresus și ascensiunii perșilor și mezilor sub domnia lui Cirus cel Mare; cartea a II-a este dedicată civilizației egiptene; cartea a III-a cuprinde administrarea imperiului persan în timpul lui Cambyses al II-lea; cartea a IV-a este dedicată sciților și geților; ultimele cinci cărți descriu războaiele medice din
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
(cca. 600 î.Hr.-530 î.Hr.), rege al Persiei, a fost una din cele mai strălucite personalități ale antichității. Cirus s-a născut în perioada 600 - 580 î.Hr. și a fost crescut de către bunicul său care era rege. Conform legendei, când era mic, era să fie ucis de către propriul său bunic, dar a scăpat ca prin minune. El a contestat
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
și îi asociază într-un nou „regat al perșilor și al mezilor". Ideea de imperiu, poate prima din întreaga istorie, își găsește realizarea în aceasta confederație de popoare diverse, reunite prin practici administrative comune și conduse de un șef carismatic. Cirus și-a făcut, fără îndoiala, cuceririle prin sabie, dar a știut să le păstreze grație unei atitudini foarte originale pentru acea epocă, aceea a mâinii întinse: unul din exemplele cele mai celebre ale clemenței împăratului este eliberarea evreilor din Babilon
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
i-a dat înapoi coroana. Printre altele, împăratului perșilor nu îi era rușine sa se prezinte în ochii popoarelor ca un viteaz apărător al vechilor credințe. S-a autoproclamat „apărător al lui Marduk" (divinitate tutelară a regiunii din timpuri imemoriale), Cirus a restabilit pretutindeni cultul său respectând totodată zeitățile locale, chiar în orașele grecești. În vreo douăzeci de ani, el „a eliberat" astfel sute de triburi și de orașe pe un teritoriu de o întindere nemaivăzuta până atunci: de la frontierele Egiptului
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
de a cuceri Grecia eșuează. La apogeul întinderii sale teritoriale pe la 500 î.Hr., îi aparțineau și porțiuni din Libia, Grecia, Bulgaria, Pakistanul de azi precum și teritorii în Caucaz, Sudan și Asia Centrală. Imperiul a durat începând cu anexarea Imperiul Medic sub Cirus II în 550 î.Hr. până la cucerirea sa de către Alexandru cel Mare în 330 î.Hr.. După o scurtă stăpânire a lui Alexandru cel Mare, părți din Persia sunt anexate de Imperiul Seleucid (elenistic) între 312-140 î.Hr.. După 140 î.Hr., Persia devine
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
cald, hexagoanele acestea se mișcă haotic și atunci razele solare nimeresc sub unghiuri diferite. Astfel apare fenomenul optic de halou" (Ilie Boian pentru BBC). Există mai multe tipuri de efecte halou. Ele sunt produse de cristalele de gheață din nori cirus mari (5-10 km sau 3-6 mile) în troposfera superioară. Forma specială și orientarea cristalelor este responsabilă pentru tipul de halo observat. Lumina este reflectată și refractată de cristale de gheață și poate împărți în culori, din cauza dispersiei. Cristalele se comportă
Halou () [Corola-website/Science/312026_a_313355]
-
finele, războiului peloponesiac care a durat treizeci de ani (431-401) și a provocat Atenei mari pagube, Xenofon, spirit de aventurier, se înrolează în expediția celor Zece Mii — punându-se, fără să știe la început despre ce este vorba, în slujba lui Cirus cel Tânăr, care urmărea să-l detroneze pe fratele său Artaxerxes, regele persan. Peregrinările lui Xenofon în această memorabilă campanie sunt descrise de el însuși, cu savoare și multe detalii prețioase, în "Anabasis", ca un „jurnalist — am spune reporter — mai
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
a evidenția aria largă a preocupărilor lui Xenofon, am putea spune enciclopedismul său, vom enumera, pe lângă lucrarea istorică citată mai sus "Anabasis", scrierile sale "Helenice", o continuare a istoriei grecești în completarea operei Iui Tucidide: "Ciropedia" sau despre "Educația lui Cirus cel Bătrîn", întemeietorul statului per-san (secolul VI î.e.n.), unde ne întâmpină nu puține accente de admirație față de opera istorică a aceluia; "Statul spartan", în care dă expresie lacedemonismului, simpatiei sale față de Sparta și de rânduielile ei politice și morale. Pe lângă
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
atribuită babilonienilor, în 587 î.Hr . Nu s-au găsit încă dovezi fizice care să ateste prezenta structurii din secolele al X-lea - al VI-lea. Construirea în acelaș loc a celui de-al doilea Templu a început în timpul regelui persan Cirus cel Mare. El fost reclădit și lărgit de Irod cel Mare și urmașii lui, dar acest templu a fost distrus de către generalul român (apoi împăratul) Titus în 70 e.n. După tradiția evreiască, a rămas din el un zid exterior de
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
ateliere, unde se vindeau mărfuri din toate colțurile orientului. Orașul având ieșire la fluviul Eufrat, se construiau bărci de stuf, care călătoreau până în India și estul Africii.Dar prosperitatea nu avea să dureze mult. În anul 539 î.en., regele Cirus al II-lea cel Mare, cu o armată de călăreți și arcași perși și mezi iscusiți proveniți din Iranul de azi, au cucerit Babilonul, Palestina, Siria, Lidia și Asia Mică . Fiul său Cambyses, a invadat Egiptul. Succesorul său, Darius I
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie, unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. În 539 î.e.c., împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse. Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul. Repatrierea evreilor s-a petrecut în
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina, fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus. Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus, o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați. Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri, unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia. Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
să o înfrângă, transformând-o în trei state vasale. Lidia apare pe harta lumii antice ca un regat neo-hitit cu capitala la Sardes, condusă de trei dinastii (Atyadae, Heraclidae, Mermnadae). Atyadae Heraclidae Mermnadae Cresus este învins în 547 î.Hr. de către Cirus cel Mare, Lidia devine satrapie.Primul satrap ales de împărat a fost Tabalus. A avut un rol important în timpul războaielelor medice, fiind locul de plecare a armatei și flotei persane spre Grecia.Tot aici a avut loc revoltele polisurilor grecești
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
era unul din cei deportați în capitala străină. Dacă am considera cartea necritic, toată acțiunea ei ar fi avut loc în timpul vieții lui Daniel. În 536 î.e.n. Babilonul a fost învins de către noua putere, Persia, aflată sub conducerea cuceritorului persan Cirus cel Mare. Perșii le-au permis exilaților iudei să se întoarcă la Ierusalim și să reclădească orașul, care a devenit o provincie a Imperiului Persan. Spre sfârșitul anilor 300 Alexandru cel Mare, regele statului grecesc Macedonia a cucerit Persia. Alexandru
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]