151 matches
-
din secolul al XIII-lea datează biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
iar altele țineau de danezi. Situația a rămas așa până la 1164, când Suedia a devenit provincie eclesiastică, cu un Ștefan drept primul arhiepiscop de Uppsala. Între 1100-1200, s-au înființat mai multe ordine călugărești. Mănăstirile Alvastra, Nydala și Varnhems erau cisterciene, iar dominicanii și franciscanii aveau mănăstiri la Visby și Skara. Personalitatea bisericească cea mai importantă a secolului al XIV-lea a fost, fără îndoială, sfânta Brigita de Suedia. Viziunea ei a avut o moare influență în lumea bisericească și politică
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
21 august 1153, Clairvaux) a fost un călugăr și conte de Châtillon. S-a născut într-o familie de nobili din nord estul ținutului Bourgogne în localitatea Fontaine, lângă Dijon. La 18 mai 1113, Bernard intră la Cîteaux în Ordinul cistercian și nu a întârziat să dea acestei mănăstiri o strălucire deosebită prin încercarea de a restaura viață monahală sub semnul austerității si al izolării de lume. Dacă la data intrării sale în viața monahală Ordinul nu depășise stadiul anonimatului, în
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
sale în viața monahală Ordinul nu depășise stadiul anonimatului, în deceniile următoare cistercienii vor deveni, datorită personalității acestui tânar nobil burgund, pentru mai multe secole, cel mai important și influent ordin monastic catolic. În anul 1115 Bernard fondează celebra mănăstire cisterciană Clairvaux, în Burgundia, pe care o va conduce timp de aproape patru decenii (1115 - 1153). În calitate de abate de Clairvaux, Bernard a întemeiat șaizeci și opt de mănăstiri-fiice sau filiale (dependente de spiritualitatea abației-mamă), răspândite pe întreg cuprinsul Europei. El a
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
încă în viață". Și totuși, în realitate lucrurile n-au fost chiar atât de simple. Abatele de Clairvaux n-a fost singurul care a predicat În favoarea Cruciadei. În regiunea Renaniei, un ermit francez numit Raoul, care spunea că e călugăr cistercian și se bucura de sprijinul anumitor cercuri ecleziastice, obținea mari succese în fața mulțimilor. În jurul acestui predicator rătăcitor lua din nou naștere climatul escatologic al primei cruciade. La fel ca pe vremea lui Pierre Ermitul și a lui Gautier cel fără de
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
din bronz, precum și greutăți de țesut din lut și un ac de argint din epoca târzie a fierului. Prima atestare documentară a localității datează din 1322, sub denumirea de "Villa Abbatis". În evul mediu, localitatea a fost posesiune a Mănăstirii cisterciene Cârța, fapt ce a dat toponimicul german Appesdorf (“Satul Abatelui”). Biserica evanghelică, de tip biserică-sală, construită la începutul secolului al XV-lea în stil gotic, cu cor absidat poligonal sprijinit de contraforți. Turnul-clopotniță a fost construit mai târziu, în anul
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
legat de Ordin sau de membrii săi; și că papa Clement a fost obligat să acționeze de magnitudinea scandalului public și de influența dominatoare a regelui Filip al IV-lea. Templierii erau organizați drept un ordin monahal, similar cu Ordinul cistercian al lui Bernard de Clairvaux, care era considerat drept prima organizație internațională eficace din Europa. Structura organizațională avea un puternic lanț al autorității. Fiecare țară cu o prezență notabilă a templierilor (Franța, Anglia, Aragon, Portugalia, Poitou, Apulia, Regatul Ierusalimului, Comitatul
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
Povestea Graalului" text fantastic scris în 1180 de către Chrétien de Troyes, care provenea din aceeași zonă unde Conciliul de la Troyes sancționase oficial . În legenda Arturiană, eroul căutării Graalului, Sir Galahad (o invenție literară din secolul 13 a călugărilor din Ordinul cistercian al Sfântului Bernard de Clairvaux) era descris purtând un scut cu crucea Sfântului Gheorghe, similară cu insigna templierilor. În poemul epic cavaleresc din acea perioadă, "Parzival", Wolfram von Eschenbach se referă la templierii care păzeau Regatul Graalului. O legendă s-
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
care a scris în perioada 1191 - 1200 romanul cavaleresc "Joseph d'Arimathie" (Iosif din Arimatea) Graalul este prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina cea de Taină. În "Queste del Saint Graal", scrisă în 1215 de un călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a mâncat mielul pascal și în care acum se găsește anafură pentru sfânta cuminecătură. În lucrarea "Parzival", scrisă de Wolfram von Eschenbach între 1197 și 1210, Graalul este o piatră pură și luminoasă, căzută din
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
Abația Notre-Dame d'Orval (sau abația Orval) este o mănăstire cisterciană-trapistă situată în Belgia, la Villers-devant-Orval, în Provincia Luxemburg, în regiunea Valonia, în apropierea graniței cu Franța. Fondată de benedictini în secolul al XI-lea, a trecut la Ordinul cistercian, în 1131, odată cu sosirea unor călugări de la abația Trois-Fontaines. În pofida devastărilor suferite, autoritatea sa, când se afla la culmea măreției sale, se întindea asupra a vreo trei sute de teritorii: orașe, sate, cătune și ferme. La Revoluția Franceză călugării au fost
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
metri lățime. Canonicii doreau să devină călugări. Albert de Chiny, secundat de unchiul său, sfântul episcop de Verdun Alberon de Chiny, se îndreaptă spre Bernard de Clairvaux care cere primei sale fundații, abația Trois-Fontaines în Champagne, să trimită câțiva monahi cistercieni care să încadreze canonicii de la Orval care doreau să treacă la Ordinul cistercian. Constantin (un Fericit) potrivit unui minologhiu / minologhion cistercian a condus grupul, fiind astfel primul din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
său, sfântul episcop de Verdun Alberon de Chiny, se îndreaptă spre Bernard de Clairvaux care cere primei sale fundații, abația Trois-Fontaines în Champagne, să trimită câțiva monahi cistercieni care să încadreze canonicii de la Orval care doreau să treacă la Ordinul cistercian. Constantin (un Fericit) potrivit unui minologhiu / minologhion cistercian a condus grupul, fiind astfel primul din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie 1131 Orval a devenit abație-filie a abației Trois-Fontaines și, de fapt, prima abație
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
Constantin (un Fericit) potrivit unui minologhiu / minologhion cistercian a condus grupul, fiind astfel primul din cei 51 de abați care s-au succedat la Orval. În martie 1131 Orval a devenit abație-filie a abației Trois-Fontaines și, de fapt, prima abație cisterciană din regiune. Clădirile au fost adaptate nevoilor monastice. Thierry de Vitry, al doilea abate, a creat prima bibliotecă de la Orval punând să se copieze cărți și manuscrise care se aflau în alte abații. Adam de Longwy, cel de-al patrulea
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
și forestier a crescut în mod progresiv. Începuturile nu sunt mai puțin dificile și comunitatea trăia de mult timp în indigență (în lipsuri). Un incendiu, în 1252, a înrăutățit situația. Îndatorarea era atât de gravă încât capitulul general al Ordinului cistercian, în sesiunea sa din 1316, l-a autorizat pe abatele de la Trois-Fontaine să închidă Orval, să-i vândă bunurile și să împrăștie călugării în alte case. Totuși, abatele nu a făcut nimic dintre acestea. Timp de patru secole Orval și-
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
de Bentzeradt. Cel de-al 45-lea abate de Orval (din 1668 până în 1707) încurajat de către abatele de Rancé, pe care l-a întâlnit în mai multe rânduri, a continuat opera lui Montgaillard, impunând o reîntoarcere strictă la respectarea regulilor cisterciene originare: abstinență totală la carne, munci manuale pentru toți, lungi perioade de posturi. Orval a adoptat obiceiurile deosebit de austere ale Abației La Trappe, după ce a trimis acolo câțiva călugări să se formeze. Cu cât regimul era mai aspru, cu atât
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
i-a cerut să părăsească abația. Criza a izbucnit la lumina zilei când, prin bula "Unigenitus" (1713) papa Clement al XI-lea a condamnat jansenismul. O largă parte din comunitatea monastică de la Orval, una dintre cele mai mari ale Ordinului cistercian, a refuzat să semneze. Aceștia au fost denunțați la Roma, fapt ce a provocat o vizită canonică a mănăstirii, hotărâtă de papa Benedict al XIII-lea. Jean-Mathieu Mommerts era abate. Abia a început vizita canonică și, în septembrie 1735, vreo
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
Cum cererea le-a fost refuzată, cruciații au cucerit orașul, după o tentativă eșuată de evadare a târgoveților. Deși se știa că în Béziers nu erau mai mult de 500 de cathari, toată populația a fost măcelărită. După cum afirmă scriitorul cistercian Caesar de Heisterbach, unul dintre conducătorii armatei cruciate, legatul papal Arnaud-Amaury, a fost întrebat de un cruciat cum îi pot distinge pe cathari, inamicii lor declarați, de restul cetățenilor. Legatul papal a răspuns: "Caedite eos! Novit enim Dominus qui sunt
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
Frederic I, Sfânt Împărat Roman (Barbarossa) la Conciliul din Verona (1183), prin Bula papală „Ad Abolendam” hotărăște modul în care va fi pedepsit un eretic (excomunicarea defiintivă, cu pierderea tuturor drepturilor și proprietăților). În anul 1199, papa trimite doi călugări cistercieni cu o împuternicire deplină de a supune katharii din sudul Franței. În 1215, Conciliul al IV-lea Lateran a hotărât împotriva celor eretici, osândindu-i la pierderea avutului, excomunicare și interzicerea îngropării în pământ sfințit. În Cruciada Albigensiană (1209-1229), organizată
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
a fost o mănăstire de călugări cistercieni, ce a funcționat în Evul Mediu în Regatul Ungariei, pe teritoriul de astăzi al comunei Sânpetru din județul Timiș. Abația a fost întemeiată de călugării de la Pontigny, Franța, în anul 1179. Biblioteca acestei mănăstiri este prima bibliotecă atestată documentar pe
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
identificate în partea de vest a localității Igriș. A fost ctitorită în anul 1179 de Ana de Châtillon, prima soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franța. Mănăstirea a fost întemeiată ca abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny, fiind locuită inițial de călugări veniți tot din Franța. Numele maghiar atribuit mănăstirii și ulterior localității este derivat de la "eg", „cer, rai” și "res", „deschizătură, breșă”, cu înțelesul de „Poarta Cerului” sau „Poarta Raiului”. Prin etimologie populară a
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
de „Poarta Cerului” sau „Poarta Raiului”. Prin etimologie populară a fost pus în legătură cu cuvântul agrișă. Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
bisericilor greacă și latină; deși cu sănătatea șubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forțat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mănăstire cisterciană din vecinătate, unde a murit la 7 martie 1274. Procesul canonizării lui Toma a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 și a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323. "Summa theologiae" (Summa teologică) este rodul
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
său, Pierre de Bèze, guvernator regal de Vézelay, descindea dintr-o influentă familie burgundă; mama sa, Marie Bourdelot, era cunoscută pentru generozitatea sa. Tatăl lui Beza avea doi frați: Nicholas, membrul al Parlamentului de la Paris, și Claude, abate la mănăstirea cisterciană Froimont în dioceza Beauvais. Nicholas, care era necăsătorit, a fost atât de încântat de Théodore în timpul unei vizite la Vézelay încât, cu permisiunea părinților, l-a luat la Paris pentru a-l educa. De la Paris, Théodore a fost trimis la
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Capela Sfânta Ecaterina (în , în ) a fost un lăcaș catolic din Brașov, menționat prima dată în 1388 și demolat în 1559, plasat în imediata vecinătate a Bisericii Negre. Capela făcea parte dintr-o mănăstire de călugărițe premonstratense, mai apoi cisterciene. Deși prima mențiune sigură a construcției datează din 26 iulie 1388, când se afla sub ascultarea rectorului Ioan și aparținea de ordinul cistercian, Paul Binder și alți cercetători sunt de părere că există o identitate între aceasta și mănăstirea premonstratensă
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
în imediata vecinătate a Bisericii Negre. Capela făcea parte dintr-o mănăstire de călugărițe premonstratense, mai apoi cisterciene. Deși prima mențiune sigură a construcției datează din 26 iulie 1388, când se afla sub ascultarea rectorului Ioan și aparținea de ordinul cistercian, Paul Binder și alți cercetători sunt de părere că există o identitate între aceasta și mănăstirea premonstratensă de călugărițe, menționată în 1235 în „Catalogus Ninivensis”. Lăcașul a fost distrus în timpul invaziei tătare din 1241, iar mai apoi refăcut. Paul Binder
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]