1,246 matches
-
generației de la '68 vede prin Nichita Stănescu cuvintele schimbându-se an necuvinte izvorând astfel o "facere a lumii fără lume" (Cain și Abel). Trebuie o ăncăpătânare de citadin, cum ar fi spus Rilke - si Nichita Stănescu este un astfel de citadin - pentru a ăndrăzni să scrii ăntr-un vers că "existența nu există" ori să pretinzi că după "legea acestui pământ" afirmă că "an străfundul fiecărui lucru nu există până la urmă decât un cuvant" (Foamea de cuvinte). Ca an ceartă medievală dintre
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
era povestita uneori în cafenelele Bucureștiului interbelic că o întâmplare reală, numele eroilor diferind de la un povestitor la altul. Dacă facem un efort de memorie culturală, ne "aducem aminte" că și alte episoade din român au circulat inițial că folclor citadin. Petru Dumitriu a colecționat acest folclor și l-a prelucrat. Dintr-o suită de anecdote a fabricat literatura bună. Este un proces alchimic pe care il stăpânesc numai mării scriitori (Nichita Stănescu, de exemplu, care a făcut poezie rafinată din
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Unul și-o aproprie anulîndu-i individualitatea, socializînd-o, altul pledează, polemic și nostalgic, tocmai pentru diferența inițială, privind-o că pe o realitate multiplă, incontrolabila și, astfel, exemplara. Acuză autorului este clară, iar argumentele numeroase: omul european, în special occidentalul, astăzi citadin exclusiv și agresiv, s-a izolat de natură, anulînd posibilitatea unui altfel de tip de cunoaștere, nu numai a exteriorității, ci mai ales a propriei sale interiorități. Noutatea punctului de vedere constă în solidarizarea teoretică a naturii cu arta și
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
vestimentația, considerate balast vetust ce împiedică epifania esenței teatrale. Dar la întrebarea care e în fond esența teatrului, răspunsul lui Brook e la fel de vetust: teatru înseamnă viață, dar o felie concentrată de viață, de o densitate pe care monotonia traiului citadin n-o poate avea. Simțind că răspunsul e nemulțumitor, Brook merge mai departe: rostul teatrului e să trezească în om energii pe care socialul nu le poate declanșa, caz în care scena devine un loc unde oamenii se pot încărca
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Trebuie să spun că sunt întru totul de acord cu considerațiile pe care Agopian le face în privința lui Marin Preda, un scriitor supralicitat (chiar și astăzi!) și rural, care și-a ratat mare parte din cărți încercând să scrie romane citadine, cu personaje intelectuali. Scriitor în comunism este - așa cum indică titlul - și o meditație, plecând de la biografie, asupra scrisului și a destinului de scriitor în comunism. Ștefan Agopian pornește hotărât pe drumul ales încă din vremea adolescenței, abandonează Facultatea de Chimie
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
de toate soiurile: mici, făcând față cu greu generațiilor suprapuse dinăuntru; viluțe elegante, de oraș, amenințate însă, într-o viață lungă, de vremurile mereu schimbătoare, cu seisme mari și megalomanice proiecte urbanistice și sociale; gospodării de țară, arătându-le unor citadini convinși miracole la îndemână; apartamente la bloc, acceptate până la urmă, că asta e... Unele amintiri, țesute în jurul caselor, fie că e singura moștenire de familie sau un șir lung de iubiri la prima vedere și despărțiri intempestive, sunt adevărate cronici
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
ț și ce-a ieșit!”. Nu știm poezia lui Radu Petrescu de la nouăsprezece ani, și probabil n-o vom ști niciodată, dar ea ar putea semăna cu aceea apunakistă pe care o consemnează, fără comentarii, în 2 sept.1981: „Citat citadin/ E număr, nu măr...” etc. (găsesc asemenea jocuri și în alte părți, făcute de pildă în timpul unei ședințe, p.966). Autorul dezvăluindu-se pe fiecare pagină a fi un spirit reflexiv, autocritic, aplecat în chip natural spre meditație, părea încă
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
stinge,/ Pasiuneai plină de simțuri disperate/ Și nopțile trec, zare așteptînd” (Te aștept). Dar nici nu perseverează în el; din greșeală de opțiune, căci tocmai aici pare mai abilitată. Altfel, întinde și ea cît poate coada sămănătorismului și face aversiune citadină manifestă, prevenindu-i pe junii țărani ce trag spre oraș: „Viața aici la oraș e hoață,/ E vulpe șireată:/ Îți dăruiește o casă, întinsă spre cer,/ Cu mașină ce sboară, te urcă spre ea./ Îți dă o slujbă, - îți face
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
de pulberile senine ale primăverii/ pe spinarea viselor iubito/ în rochița tandreții de vata de zahăr", dar și ironie, și deriziunea banalității: "aici e necesar/ să ai nume leafa nevasta/ niciodată câine tobe metafizice/ poeme balcoane ermetice". Într-un univers citadin, uneori alienant care îți dă senzația că "apocalipsa s-a inventat în vatra luminoasă", un spațiu în care poetul vede un "sânge mai dens decât infernul" și în care omul se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele se și sufocă dar și explodează între lucruri și iluzii pe care poetul le transfigurează. Înhăitarea cu fripții a lui T. Coșovei respiră un și mai mușcător cinism și dezgust citadin, sunt versuri în care moartea și îmbătrânirea își bat joc de "viața asta luată la palme", "făcută din jeguri de fetru", o simplă "viață de bloc, noroc de prostie: șunci și destine de porc/ viața pe cancioc și mistrie/ meserie
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
alta. Locul unde caracterul uman slăbește preschimbîndu-se prea repede. Apare parvenitismul știut, au loc oscilațiile urîte. Vezi țăranii pe cale de a se orășeniza. Vezi excelența unui autor ca Marin Preda, imbatabil în mediul țărănesc, și penibil la oraș, în mediul citadin neasimilat. Țărani pe bulevardul central bucureștean punînd un cablu gros într-un șanț abia săpat. Mormanele de asfalt răsturnat pe trotuar. E un cablu telefonic. Țipetele lor, strigătele, îndemnurile ca la țară cerînd spații întinse, nepotrivite aici în spațiul citadin
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
citadin neasimilat. Țărani pe bulevardul central bucureștean punînd un cablu gros într-un șanț abia săpat. Mormanele de asfalt răsturnat pe trotuar. E un cablu telefonic. Țipetele lor, strigătele, îndemnurile ca la țară cerînd spații întinse, nepotrivite aici în spațiul citadin restrîns. Cablul se desfășoară lent de pe un fel de mosor gigantic de un diametru de vreo trei metri, cablul fiind încă înghețat. Aprind veseli focuri mici ca la ei, la țară, să-l dezghețe. Lăzi de fructe sparte, făcute surcele
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
pierdut. Interesul formulei stă în expresivitatea contrastelor ei umoristice: în primul rînd, pentru că evocă două sfere ale civilizației autohtone, cu conotațiile lor specifice, asociind mijloacele tradiționale de transport (car, căruță, trăsură etc.) cu unul modern și - cel puțin inițial - tipic citadin. Izbitoare este însă mai ales absurditatea imaginii, de pur și autentic suprarealism, a unei biciclete trase de boi sau de cai. Versiunea preferată de vorbitorii actuali pare a fi, de altfel, cea care conține boii: din rațiuni de expresivitate fonică
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
aparent arbitrară, ludică, modernă și, de ce nu, postmodernă avant la lettre, pentru că stilul îl apropie pe Miller deopotrivă de narativitatea joyciană sau faulkneriană, dar și de discontinuitatea epică de mai târziu a lui Pynchon, de atmosfera de anonimat și alienare citadină din romanele acestuia. Specific lui Miller, umorul truculent și ireverent, dinamitând tot, inclusiv părți din literatura canonizată; cităm un savuros pasaj demonstrativ: "Nu-i nici un rău să iei cu tine la toaletă o carte bună. Numai cărțile slabe au de
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
formării sau refacerii unei noi clase politice și a unui nou aparat de stat, proces început încă la 1848; a societății civile, alternative, care să cultive valorile individului și cetățeanului; a deruralizării și deprovincializării; a formării unei puternice pături mijlocii citadine, independente economic față de stat, cu spirit de întreprindere și capitalizare prin muncă, inițiativă și eficacitate". Considerațiile ce le flanchează par așijderea de bun-simț: "Trebuie să cultivăm relațiile literare cu Occidentul la toate nivelurile, pe toate planurile și cît mai intens
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Pavel Șușară În acest spațiu al ficțiunii securizante și al abstracțiunii morale, Eustațiu Stoenescu poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau problematici predilecte, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tașiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene și chiar tonitziene. Această bogată putere de acoperire, în măsură să satisfacă nenumăratele orizonturi de
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
la propriul trecut, cel personal) sau dacă operează și la nivelul mentalității de grup. O bună parte din carte e dedicată unor mari orașe - Moscova, Sankt Petersburg și Berlin - și felului în care se constituie, prin ele și prin intermediul spațiului citadin la modul general, o topografie a nostalgiei. E poate cea mai plăcută secțiune a cărții, pentru că Boym călătorește inteligent, vede și înțelege spiritul locurilor, înțelegînd în același timp ce le lipsește, ce au avut cîndva și regretă acum a fi
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
ei zidul indică un complex infam/ zidul care poate fi și spus/ pentru cine îl curăță de pene și îl spune/ zidul care poate sta și între umeri pentru cine e foarte grăbit". În cîteva poezii autoarea realizează o arheologie citadină cenușie, care devine pretext pentru reflecții: "există cauzele comune și cîinii. comunicatele/ șosetele metropolei și mortul de la fereastră ca/ și cum duminica/ eu sub asfalt creșteam și meditam la clandestinitatea modelului meu vicios". Asociațiile uneori șocante de noțiuni cu referent
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
oamenii veacurilor 24-25 ne vor pizmui pentru simplitatea existenței noastre din prezent. La fel cum ni se par nouă acum scenele de viață din secolul al șaptesprezecelea privite în desenele, picturile epocii sau după literatura vremii. Aceeași pustietate a spațiului citadin mai ales lipsit de vehiculele inventate abia spre sfîrșitul sec. XIX; aceeași distanță fizică între oameni, mult mai rari; aceeași senzație de "gol istoric" pricinuită de absența civilizației tehnice moderne. Cum va fi văzut, așa dar, acest obsedant finiș al
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
prinși și uciși de aceștia, unul câte unul, rând pe rând, cu bestialitate - fetița, băiețelul, mama și la sfîrșit tatăl. Filmul era însă o ficțiune, nu o realitate din viața cotidiană, petrecută într-una din instituțiile statului, chiar în zonă citadină. ............................................................................................................................................ Ajunsese la elicopterul ruginit, cu urme vechi de vopsea colorată și deși era încă în municipiu, peisajul părea a fi unul de zonă rurală. În realitate așa și era. Începuse fostul sat, care intra acum în actualul oraș. Urmau hangarele
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
trebuie că și-au avut sorgintea în această ușurință și obișnuință de a mima și parodia a țăranului isteț, cel ce scornește porecle întregului sat. (...) O gamă întreagă de nuanțe ale colocvialității transformă un volum de Sorescu într-o piață citadină (sau sătească) în care multitudinea vocilor țese un happening în egală măsură incitant și plictisitor, original ori numai divers, plin de acea mobilitate de spirit a omului simplu care vrea să demonstreze tuturor de ce e în stare". Iar în legătură cu autorul
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
în lungi explicații menite a-i justifica, în fiecare caz, atitudinea. Tabloul se amplifică astfel, înglobînd alte și alte personaje, cu digresiuni despre lucrările de mică sau mare amploare ale celui ce spune eu, cu unele pasaje delicioase de folclor citadin: "ciudata figură a Iașilor", Giorge Pascu, se încaieră pe stradă cu slavistul I. Bărbulescu și strigă "Săriți că mă omoară!" - la care Păstorel Teodoreanu: "Nu mă bag, nu mă amestec, autonomia universitară!" etc. Partea cea mai interesantă rămîne relatarea anilor
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
orașului, în piața Prințul Eugen a cântat fanfara militară și sute de cetățeni îmbrăcați elegant s-au adunat în piață“. (Temesvarer Zeitung din 3 mai 1903). 75 ani „O nouă întreprindere în Timișoara. Azi a început activitatea o nouă întreprindere citadină modernă în Timișoara. Agenția «Naționala» care are sediul pe strada Bursei nr. 3, cuprinde un vast domeniu de activitate de la viața comercială până la viața artistică a urbei“. (Temesvári Hírlap din 3 mai 1928). „Amendarea călătorilor fără bilet de tren. Cu
Agenda2003-18-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280966_a_282295]
-
În cadrul unui program al Comunității Europene, țările înscrise în cursa de aderare la Uniunea Europeană au, prin grija și sub coordonarea Agenției EPA, câte un site de promovare a imaginii lor, ca pledoarie pentru apartenența la spiritul european. Dacă în instantaneele citadine toate celelalte țări au mizat pe imagini din țările lor, site-ul României se particularizează (și) prin recuperarea unei atmosfere tradițional-europene, în care raportul centru-margine este de respect și valoare. Una dintre cele șapte fotografii din România prezintă centrul Timișoarei
Agenda2003-5-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280640_a_281969]
-
va cuprinde lucrările: Uvertura „Coriolan“ op. 62, compoziție terminată în anul 1807, Concert în Re major pentru vioară și orchestră op. 61 și Simfonia nr. 2 în Re major op. 36. IOAN STANCIU Timișoara în linie și culoare l Peisaje citadine semnate de un tânăr grafician Într-o prezentare grafică elegantă, de curând a ieșit de sub tipar, sub auspiciile Editurii și Imprimeriei Aprilia Print din Timișoara, o interesantă carte-album, „Timișoara“, în ale cărei pagini sunt cuprinse imagini artistice surprinse și desenate
Agenda2003-7-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280692_a_282021]