105,754 matches
-
mai puțin decît în alte epoci. Dimpotrivă. Niciodată nu s-a citit mai mult ca acum în toată istoria umanității. Se citește bine sau se citește prost, se citește tot ceea ce este mai bun din ceea ce se scrie sau se citesc mai degrabă cărțile-basura (Ťgunoiť, în limba spaniolă, nota mea, MS), asta e altceva, dar cei care susțin aceste teze pesimiste ignoră faptul că lectura a fost mereu o activitate a unei minorități, că de-a lungul istoriei cititorii au fost
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
și că literatura va deveni o activitate subterană, nu mi se par deloc justificate. MS: Dat fiind că acest interviu este pentru o revistă literară și deoarece mulți cred că revistele literare nu mai sunt necesare întrucît totul se poate citi pe internet, ce credeți despre existența lor, pentru că atît în România, dar știu că și în Spania, există un mare număr de reviste culturale, literare, de artă, care se încăpățînează să apară, deși la noi toată lumea se plînge că au
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
Cristian Ciocan Acest text a fost citit în cadrul ședinței din septembrie a Cenaclului Lovinescu, desfășurat sub coordonarea Ioanei Pârvulescu la Casa Lovinescu. În măsura în care unul dintre obiectivele cenaclului este acela de a arunca punți între literatură și filosofie, s-a propus discutarea abordării filosofice a unui text literar
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
cea a lui Ființă și timp (1927)1, Heidegger asumă o linie strict filozofică, principalii săi interlocutori fiind Platon, Aristotel, Kant și Husserl, iar aici referințele literare sunt minime. Cea mai importantă este fabula grijii (Cura), pe care Heidegger o citește în urma lui Goethe și a lui Herder; acesta din urmă o preia de la un autor latin, Hyginus, care la rândul său prelucrează un mit antic 2. Heidegger introduce acest mit în discursul sau filozofic ca o mărturie pre-ontologică cu o
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
critica literară care, interpretând un text literar are ca obiect prim, ultim și exclusiv textul însuși, interpretarea filozofică țintește dincolo de text și vizează lucrurile însele pe care textul le pune în lumină. Ceea ce îl interesează în mod fundamental pe Dragomir citind această comedie a lui Caragiale nu este, de exemplu, comicul acestui autor, structura piesei sau concretețea artistică a personajelor, ci acel fenomen fundamental pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva se întâmplă când încerc să înțeleg însăși existența mea" (Crase banalități..., p. 36). Citindu-le pe Caragiale, ne înțelegem pe noi înșine, în amestecatul și deformatul (sau diformul) periferiei ce ne caracterizează. Or înțelegerea de sine - cu alte cuvinte ,cunoaște-te pe tine însuți" - este scopul constant al filosofiei. De aceea, în măsura în care interpretarea dragomiriană
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
înainte de cel al lui H.-R. Patapievici, deci ar fi absurd să pretind să fi ținut cont de el. Dar, pentru mine, în 2005, cele două cărți coexistă în bibliotecă și mi s-ar părea la fel de absurd să nu le citesc în relație. Câteva observații se impun de îndată. În cartea amintită, H.-R. Patapievici se referă copios la modernitate, pe când volumul lui I. B. Lefter se referă la modernism, o noțiune binișor diferită, și, pe deasupra, se referă în mod special
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
modern în întreg felul lui de a fi. }iu minte că avea dinții deși, albi-albi ca zăpada și tăioși și-o bărbuță neagră, scurtă, de muschetar. Un ins ager, curat, cu respect de literatură și de filosofie, îndemnându-ne să citim cât mai mult. Nu știu de ce, eram preferatul lui. O dată, ne spusese că baza religiei este cultura cea mare, universală, și că, fără aceasta, nici nu ar mai exista vreo religie adevărată...care să fie plăcută auzului Domnului. Așa spusese
Ecou îndărăt by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11301_a_12626]
-
al romanului, realizat de regizorul columbian Mauricio Bonnett. E vorba de două documente artistice care depun mărturie despre cum scrie, cum se documentează, cum trăiește, simte și iubește literatura Mario Vargas Llosa. Actorii Natalia Berbeke și Juan Luís Gallardo au citit fragmente din capitolele cu care se deschide romanul, dedicate celor două pesonaje centrale: Flora Tristán și nepotul ei, pictorul Paul Gauguin. După acest moment, a intrat în sală Mario Vargas Llosa care a vorbit despre geneza cărții sale și despre
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
Argentina, Mario Vargas Llosa vorbește despre proiectul de a scrie un roman despre Flora Tristán, a cărei biografie cu totul deosebită pentru epoca în care a trăit (prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea) îl fascina încă din anii studenției cînd citise cartea ei autobiografică Peregrinările unei paria. De atunci - spune scriitorul - subiectul îi tot dădea târcoale și, după ce a trăit mult timp în atmosfera dictaturii lui Trujillo scriind La Fiesta del chivo (Sărbătoarea țapului 2), a recrea povestea vieții Florei Tristán
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
literară (nr. 27, 13-19 iunie 1995) mi-a vorbit și despre Flora Tristán, drept pentru care mi s-a părut firesc să merg la Biblioteca Națională din Madrid să aflu mai multe despre acest personaj feminin și așa am putut citi, încă de atunci, cartea ei Peregrinările unei paria, dar și o întreagă bibliografie care-i era consacrată. Flora Tristán a fost o mare luptătoare pentru dreptate socială. A încercat să introducă în politică o componentă feministă, cu mult înainte de apariția
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
Anzi pentru a ajunge în orașul Arequipa. Mario Vargas Llosa a vrut să transpună toate aceste date reale într-o carte de ficțiune, dar trebuie precizat că, începând să se documenteze, cu seriozitatea care-l caracterizează (pentru Sărbătoarea țapului a citit sute de cărți și documente), Llosa a descoperit legătura de rudenie care exisa între Flora Tristán și pictorul Paul Gauguin. Avea acum două povești pe care s-a decis să le includă, în capitole alternative, în roman, nu atât pentru că
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
acum, pe autori preferați și genuri, în funcție de interesele cu accent estetic sau de informare pe care le ai în singurătate, conștiincios cu gusturile tale, dar și cu lacunele. Că nu prea mai ai timp, și asta te doare, preferi să citești puțin și bun, condiție temeinică de supraviețuire în vremurile de restriște cronofage, ce nu se mai termină nici pentru tine, nici pentru lume și nici, mai ales, pentur cei pe care îi iubești pentru valoarea lor, îi respecți pentru frumusețea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
făcut permanent presiuni asupra familiei încă de pe vremea lui Dej, când nu eram eu singura moștenitoare. Mai târziu presiunile s-au făcut asupra mea și a fost o perioadă în care mi se părea normal să se întoarcă în România. Citisem ca mai toată lumea ŤUltima dorințăť, în care Enescu spune că ar vrea să fie îngropat la Tescani, totuși am refuzat să-mi dau acordul, considerând că, dacă ar fi trăit, n-ar fi acceptat dictatura ceaușistă. Acum se fac demersuri
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
continuă să fie susținerea postmodernismului în general, ca schimbare de paradigmă, și a postmodernismului românesc în special. O dovedește volumul său Postmodernism. Din dosarul unei ,bătălii" culturale, ajuns în 2002 la a doua ediție (prima apăruse în 2000). El trebuie citit în relație de complementaritate cu un altul, mai recent, Despre identitate. Temele postmodernității (2004). Susținerea postmodernismului românesc implică un adevărat program de critică militantă, de direcție culturală, însemnând întâmpinarea adecvată a noului fenomen, definirea lui progresivă, apărarea lui de scepticisme
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
tânărul cercetător să năzuiască spre un caracter erudit și sistematic, care să epuizeze sursele. Adoptă un sens explorator, de inaugurare a unei teme. Criticul este el însuși implicat în descoperirea unei problematici ce-și va dovedi treptat noutatea radicală. Literatura citită într-un cenaclu în 1979-1980 și problema generației optzeciste se dizolvă în marea temă a postmodernismului. Ion Bogdan Lefter a trăit această translație, a contribuit el însuși decisiv la această schimbare de accent, de aceea înțelegem perfect de ce nu agreează
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
-l româniza înseamnă, pentru această lume a urii, a bănuielii și a lozincilor, a-l lega pentru totdeauna de această carte barbară, pe care o contrazic toate cele care au urmat și pe care nici unul dintre judecătorii lui nu a citit-o. Dar Cioran este și scriitorul care în plin secol XX a adus limbii franceze omagiul uluitor al unui mare stil clasic. Dacă acest lucru nu mai contează este fiindcă în definiția Franței de azi, împărțită între cerberi și justițiari
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
care nu a născut niciodată), dar cum adică o ,Islandă castă"? De ce Islanda, care nu e un cuvînt cu potențial de calambur (deci nu e un pretext), ar fi ,castă", și, oricum, de ce între ghilimele? Deschizi cartea la final și citești: ,ŤIslande casteť, cf. Ion Barbu, Orbite (Joc secund): ŤCa Islande caste, norii/ În, dorită, harta oriiť." Și înțelegi: expresia e barbiană, norii sînt asemănați unor insule imaculate. De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
agonal (și, pînă mai deunăzi, viril cu precădere)." Avem, așadar, aici, un fel de oximoron sonor, sugerînd tensiunea melancoliei. Dar de ce s-ar ,chinui" un cititor cu un asemenea poem ermetic pentru a cărui înțelegere deplină (nici măcar garantată) trebuie să citească similifascicule de dicționar? La o asemenea întrebare, răspunsul ar fi scoaterea din bibliotecă a unei cărți de versuri de Coșbuc sau Minulescu. E vorba despre o altă vîrstă a sensibilității poetice, la care ai ajuns sau încă nu. Sofisticată și
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
că semnele unui eventual dezastru, nu numai al său, ci și al Comunității pe care o conduce, se pot desluși încă de pe acum în servilismul, acceptat, din jur, în mediocritatea unanimității cădelnițându-și stăpânul. Qui scribit, bis legit... Cine scrie, citește de două ori. Adică știe bine ce scrie. De cultură, ce să zic?... Aia populară azi se face cu droaia de filme vechi jucate de iluștrii actori români răposați, fie-le țărâna ușoară, drame, comedii, tovarășe în sus, tovarășe în
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
vina nu aparține exclusiv redacției. Cititoarele contribuie și ele cu ticăloșiile unor locuri comune și stîngăcii jenante. Povestea siropoasă a prieteniei dintre cățelul Blacky și motanul Sică te face să te rușinezi că aparții rasei umane. Am încercat s-o citesc pisicii mele Augusta, dar pînă și ea a fugit pe fereastră după două paragrafe. Tîmpeniile invadează chiar și nelipsita integramă a revistei. Definiții rebusistice dificile ca ,Elena Ene", avînd răspunsul ,EE", sînt biruite de altele, mai subtile, precum ,gură de
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
magia. O revistă fără horoscop ar fi dezonorată! Dar caracteristica principală a revistelor pentru doamne este, m-am convins răsfoindu-le pe toate, că sînt absolut la fel. Nu poți ghici, dacă nu privești colon-pagina, pe care dintre ele o citești. Poți să-ți dai seama doar dacă ai în față una pentru doamne sau una pentru domnișoare (teenagers) după un singur criteriu: ultimele recomandă mult mai insistent autoerotismul. Astfel, fetele sînt pregătite din fragedă tinerețe să se dispenseze de acea
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
eschive pe hîrtia care, sărăcuța, poate suporta orice. Acest anything goes (cu reversul and nothing last) este motivat, probabil, foarte comod cu principiul scriptural al anti-mimesis-ului. Această carte, la o adică, se poate scrie (avem dovada), dar nu se poate citi. Căci, numai pentru că încearcă altceva, asta nu înseamnă că și devine ceva. Încheind, Bestseller îmi apare drept romanul inutil al unui Ed Wood al ficțiunii ce nu are, din păcate, nici măcar atu-ul unui Bela Lugosi ramolit. Făcînd legătura cu
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
erau niște mituri ale vieții publice. Toată lumea știa de Marin Preda, Constantin }oiu, Ana Blandiana, Augustin Buzura, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Octavian Paler, Ștefan Augustin Doinaș. Cărțile lor apăreau în tiraje de sute de mii de exemplare (niciodată îndestulătoare), erau citite cu nesaț și comentate multă vreme între colegii de muncă sau de școală. Puțini aveau idee cum arată la față acești scriitori (era interzisă publicarea fotografiei autorului pe coperțile cărților), dar toată lumea știa aceste nume (aureolate și de frecventa lor
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
interesează de afacerile externe și poate exprima o poziție personală față de acestea: simpatizează sau nu cu unioniștii italieni; aprobă sau nu "cezarismul" lui Napoleon al III-lea. De pildă, în jurul anului 1865, la curtea lui Răducanu Rosetti de la Căiuți se citea Indépendence Belge, Débats, Figaro, La Liberté, Gaulois, La Revue des Deux Mondes, La Revue de Paris, L'Illustration, Neue Freie Presse, Illustrated London News etc. însă relevanță și obiectivitatea informației se judecă adesea conform "imaginației idilice"13 dezvoltate de acești
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]