361 matches
-
în cazul colinei plasmatice. Acetilcolina sintetizată este stocată în vezicule sferice ale butonului sinaptic. Fiecare veziculă conține aproximativ 100 000 de molecule de acetilcolină. În afara compartimentului vezicular „de rezervă”, mici cantități de acetilcolină se găsesc sub formă liberă, constituind compartimentul citoplasmatic „funcțional” ușor eliberabil. Eliberarea acetilcolinei se realizează fie sub formă cuantală, în cazul stocului vezicular, fie necuantal, în cazul eliberării spontane. Forma liberă necuantală este eliberatoare de potențiale sinaptice miniaturale. Depolarizarea terminațiilor nervoase colinergice crește influxul de calciu în butonii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intrarea calciului prin canalele voltaj-dependente, cât și eliberarea acestuia din depozitele intracelulare cu ajutorul IP3 rezultat din activarea fosfolipazei de către receptorii metabotropi membranari. La rândul lor, ionii de calciu produc dislocarea veziculelor în vederea exocitării conținutului lor în fanta sinaptică. O proteină citoplasmatică denumită anexină, cu sensibilitate deosebită pentru ionii de calciu, intervine la nivelul porilor de fuziune a veziculelor cu membrana presinaptică, permițând descărcarea conținutului vezicular în fanta sinaptică. În teritoriul glandular medulosuprarenal eliberarea catecolaminelor respective se realizează cu ajutorul acetilcolinei din fibrele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazul altor decarboxilaze, histidin-decarboxilaza acționează numai în prezența piridoxal-fosfatului, cu rol de cofactor. O decarboxilază nespecifică a acizilor aromatici poate, de asemenea, cataliza reacția formatoare de histamină. Aceasta nu este însă responsabilă de biosinteza histaminei cerebrale. Histidin-decarboxilaza cerebrală având localizare citoplasmatică neuronală, peste 50% din histamina rezultată este formată la nivelul terminațiilor nervoase histaminergice (Garbarg și colab., 1976). O mică fracție a histaminei cerebrale este sintetizată în arteriolele de calibru mic de către histidin-decarboxilaza peretelui vascular. Reglarea biosintezei de histamină este dependentă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ADN, ARN, enzimele, hemoglobina, imunoglobulinele, receptorii ș.a. Totalitatea bolilor care au la bază leziuni moleculare sunt cuprinse în patologia moleculară (hemoglobinopatiile, enzimopatiile, receptoropatiile, membrano-patiile, imunopatiile); leziuni subcelulare - afectarea organitelor celulare în mod selectiv sau nespecific de către diferiți factori patogeni: membranele citoplasmatice, care sunt primele ținte ale acțiunii factorilor patogeni și sunt lezate de majoritatea acestora, antrenând leziuni secundare ale altor organite celulare, nucleul și aparatul genetic la acțiunea mutagenelor în diferite boli ereditare, lizozomii cu eliberarea de enzime lizozomale și autoliza
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
La 40oC aproximativ 50% din legăturile de H sunt distruse. 3. Apa gazoasa: moleculele devin libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa poate fi: • intracelulară sau citoplasmatica • extracelulară La om apa intracelulară reprezintă aproximativ 55% din totalul apei organismului, iar cea extracelulară aproximativ 45%. In cazul celulei vegetale, apa în stare lichidă este prezentă în toate părțile componente. Cea mai mare cantitate de apă se afla în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
intracelulare. Problema stării fizice a apei intracelulare (liberă-legată structurată) constituie terenul uneia din cele mai susținute dispute știintifice, începută încă din secolul trecut și continuată pâna în zilele noastre. Studiile legate de apă au arătat că o parte din apa citoplasmatică: rezistă anormal la deshidratare nu are proprietățile obișnuite de solvent față de cristaloizi nu îngheață chiar la temperaturi de -20°C nu este transferată prin membrană în cadrul schimburilor osmotice dintre celule si mediul extern. Acestor proprietăți le pot corespunde, respectiv, termenii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
tipuri este dată de structura și compoziția membranei. II.1.2. Structura celulei Celula conține în interior citoplasma cu organitele celulare iar la exterior este delimitată de membrana celulara. Principalele elemente constitutive ale celulei sunt 1. Citoplasma sau hialoplasma (matrice citoplasmatică, citosol) care este o masă transparentă formată din proteine dispuse în rețea, apă, lipide, glucide. Ea conține organitele citoplasmatice 2. Membrana celulară (plasmalema) delimitează celula în exterior Organitele citoplasmatice sunt: 1. reticulul endoplasmatic, o rețea de canicule tubulare ce fac
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
organitele celulare iar la exterior este delimitată de membrana celulara. Principalele elemente constitutive ale celulei sunt 1. Citoplasma sau hialoplasma (matrice citoplasmatică, citosol) care este o masă transparentă formată din proteine dispuse în rețea, apă, lipide, glucide. Ea conține organitele citoplasmatice 2. Membrana celulară (plasmalema) delimitează celula în exterior Organitele citoplasmatice sunt: 1. reticulul endoplasmatic, o rețea de canicule tubulare ce fac legătura între diferitele compartimente celulare sau între celule. 2. condriozomii, cu rol energetic, care la rândul lor sunt: • mitocondrii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Principalele elemente constitutive ale celulei sunt 1. Citoplasma sau hialoplasma (matrice citoplasmatică, citosol) care este o masă transparentă formată din proteine dispuse în rețea, apă, lipide, glucide. Ea conține organitele citoplasmatice 2. Membrana celulară (plasmalema) delimitează celula în exterior Organitele citoplasmatice sunt: 1. reticulul endoplasmatic, o rețea de canicule tubulare ce fac legătura între diferitele compartimente celulare sau între celule. 2. condriozomii, cu rol energetic, care la rândul lor sunt: • mitocondrii (sub forma de granule sferice sau ovale ) • condrioconte sub formă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diviziunea celulară, în alte cazuri independent) a sugerat că organismele procariote și organitele specializate în conversia energiei au o origine comună. Celulele eucariotelor de origine animală sunt diferite de cele vegetale. Atât celulele animale cât și cele vegetale au membrana citoplasmatică; cele vegetale au însă o structură rigidă formată din celuloză sau din material asemănător celulozei, fapt ce le conferă o anumită rigiditate. II.1.3. Membrana celulară: barieră și punte Membrana celulară reprezintă primul organit diferențiat. Existența membranei a fost
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
glicoforina) care formează canale și servesc drept transportori (banda 3 care este un canal pentru anioni) Proteinele periferice, la rândul lor sunt: ¾ localizate pe suprafața externă sau internă a bistratului, multe fiind enzime (de exemplu acetilcolina) ¾ care interacționează cu partea citoplasmatică, este constituită dintr-o rețea de proteine și formează scheletul membranar (citoscheletul) format din: Spectrină Actină Banda 4.1 Banda 4.9 Aducina osfolipidele cuprind în principal: fosfatidilcolina (PC) sfingomielina (SPH) (care este localizată preferențial în jumătatea exterioară a stratului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de echilibru (care se numește echilibru Donann) ionii repartizîndu-se pe cele două fețe ale membranei astfel încât produsele concentrațiilor ionilor sunt aceleași pe cele două fețe ale membranei. Echilibrul Donann va fi studiat în detaliu într-un capitol special. Deci membrana citoplasmatică are funcții importante în derularea funcțiilor celulelor. In același timp însă, pentru a îndeplini aceste funcții, există o mare varietate în compoziția moleculară. Această varietate își are originea în marea varietate de proteine și lipide care constituie membrana. II.2
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de unități transportoare care este determinat ereditar. De asemenea, activitatea pompei depinde de gradul de maturare al țesutului. Fluiditatea membranei afectează și ea activitatea pompei. II.2.4.3. Pompa de calciu Contracția și relaxarea mușchiului sunt controlate de concentrația citoplasmatică a ionilor liberi de calciu. Calciul este stocat într-un organit citoplasmatic, reticulul sarcoplasmatic. De aceea membrana reticulului sarcoplasmatic se folosește ca model pentru studiul proprietăților pompei de calciu. Ca răspuns la un semnal transmis sistemului de membrane tubulare ale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de gradul de maturare al țesutului. Fluiditatea membranei afectează și ea activitatea pompei. II.2.4.3. Pompa de calciu Contracția și relaxarea mușchiului sunt controlate de concentrația citoplasmatică a ionilor liberi de calciu. Calciul este stocat într-un organit citoplasmatic, reticulul sarcoplasmatic. De aceea membrana reticulului sarcoplasmatic se folosește ca model pentru studiul proprietăților pompei de calciu. Ca răspuns la un semnal transmis sistemului de membrane tubulare ale mușchiului, calciul este eliberat din reticulul sarcoplasmatic și se leagă la o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
în care are loc fotosinteza. Cloroplastele sunt corpusculi sferici sau ovali, de culoare verde, cu dimensiuni de 3-10 µ lungime și 0,5-4 µ grosime, vizibile la microscopul optic. Cloroplastele se pot deplasa în celule în mod pasiv, odată cu curenții citoplasmatici sau în mod activ, în funcție de intensitatea luminii. La plantele superioare, fiecare celulă asimilatoare conține în citoplasmă între 15 și 200 cloroplaste, care totalizează o suprafață considerabilă de absorbție a CO2 și de captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai luminoasă (bandaH) iar în centrul celei clare, o porțiune mai întunecată (banda Z). între două bande Z consecutive este delimitată o zonă care se numește sarcomer. Pentru mușchii striați, unitatea morfo-funcțională este sarcomerul Fibra musculară mai prezintă niște organite citoplasmatice care alcătuiesc două rețele de canicule: Un tip de rețea este dispus longitudinal și străbate întrega sarcoplasmă fiind în contact cu miofibrilele. Această rețea este constituită din reticuli sarcoplasmici. Reticulii sarcoplasmici se dilată la nivelul bandei Z formând niște rezervoare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și scade și F0. Ecuația lui Hill este valabilă in regiunea platoului curbei din figura IV.14 , adica pentru lungimi ale sarcomerului cuprinse între 1700-2500nm. IV.2.5. Mișcarea prin cili, flageli și amiboidală Cilii și flagelii sunt formațiuni filiforme citoplasmatice care apar la suprafața diferitelor celule ce execută mișcări atât pentru a se acomoda unor necesități ale hranei cât și din necesități de locomoție. Deși au structură asemănătoare, flagelii sunt mai lungi decât cilii și de obicei numărul lor este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de exemplu, în cazul lemnului), participarea încă a altor clase de ciuperci, vom aminti pentru început o altă încrengătură imediat inferioară, anume Myxophyta, oarecum similară încrengăturii Mycophyta [84]. Din punct de vedere morfologic, acestea sunt un plasmodiu, adică o massă citoplasmatică comună, ce înglobează numeroși nuclei (v. fig. 55 [84]), cu posibilitatea mișcării acesteia în felul amoebelor [84]. Trecând la încrengătura Mycophyta, se poate constata menținerea în mare măsură a acestei forme morfologice. Astfel, formele morfologice ale ciupercilor sunt (v. fig
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pluricelulare (filamentoase, taluri). Ultimele nu au însă decât un stadiu incipient de diferențiere celulară, ele putând fi considerate o aglomerare de alge unicelulare. Mai mult, destule taluri sunt de fapt plasmodii (un mare număr de nuclei înglobați într’o massă citoplasmatică comună) ori cenobii (plasmodii cu o membrană comună). Toate trăiesc în mediul acvatic, fie acesta soluția solului; chiar acela care trăiesc pe ziduri, o fac doar pe acelea umede. Există specii dulcicole, dar și, în egală măsură, specii marine; acestea
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
perete „colonial“ comun; poate fi asociată, la prima vedere, cu o citoplasmă comună mai multor nuclei cH - raport între înălțimea medie a plantulelor crescute pe un mediu tratat (chimic, radiativ etc.), respectiv pe aceluiași netratat chemoautotrof - v. autotrof cloroplast - organit citoplasmatic vegetal, sediul procesului de fotosinteză consumator - v. biocenoză cormofită - plantă cu organe individualizate, mai multe sau mai puține, după stadiul evolutiv, cu sistem vascular crH - raport între rH-ul unui mediu tratat (chimic, radiativ etc.) și al aceluiași netratat crustaceu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
în mediu a conținutului celular; procesul este urmarea acțiunii unui factor xenobiotic care depășește limitele tolerabile sau ale morții λ - lungimea de undă a unei radiații metazoar - animal pluricelular, inclusiv omul miceliu - totalitatea hifelor, aparatul vegetativ al ciupercilor mitocondrie - organit citoplasmatic, implicat în respirația celulară, prezent doar la eucariote mixotrof - calitate a unui organism de a folosi succesiv/alternant, temporal sau spațial, autosau heterotrofia, ca o reacție la condițiile de mediu specifice variabile - tot temporal sau spațial moluscă - reprezentant al unei
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
substanțe RED - reducător, în sens relativ, ca extremă reducătoare a domeniului de rH propriu unui proces la care se face referire regn - v. sistematică rH0 - valoarea rH optimă pentru un proces dat rHt - valoarea rH caracteristică unui țesut ribozom - organit citoplasmatic, sediul sintezei proteinelor, inclusiv a enzimelor rizoid - structură filamentoasă primitivă care ține loc de rădăcină la plante inferioare (alge pluricelulare, mușchi, ferigi) și la licheni S - entropia saprofit - organism, în special bacterie sau ciupercă, care se hrănește cu substanța organică
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
celulozic. Histogeneza limbului foliar (foto 59-64) Primordiile foliare foarte tinere (fig. 10) au formă trapezoidală în secțiune transversală, cu bazele mari față în față. Structura lor este tipic meristematică, formată dintr-un țesut omogen, cu celule izodiametrice, bogate în conținut citoplasmatic (foto 59). O dată cu vârsta, primordiul se diferențiază, având în secțiune transversală, la bază, formă triunghiulară, iar la vârf prezentând două aripi divergente. La baza primordiului se diferențiază mai întâi epiderma, apoi parenchimul devine de tip meatic, în el observându-se
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
și a internodurilor terminale ale tulpinii se observă diferite stadii de diferențiere a acestor peri. Celula trihogenă inițială apare ca o protubetanță pe epidermă; în urma unei diviziuni asimetrice rezultă o celulă bazală vacuolizată și o celulă apicală cu un conținut citoplasmatic dens; aceasta din urmă suferă o nouă diviziune, rezultând celula picior și o celulă apicală. La maturitate, perii secretori au opt celule mari, acoperite de o cuticula bombată, datorită difuziunii uleiului volatil prin peretele primar și acumularea sa între acesta
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
amine vasoactive și enzime lizozomale) și mediatori sintetizați „de novo” (mediatori lipidici, acid arahidonic, factori de activare plachetară-PAF, citokine, oxid nitric și radicali liberi de oxigen) 15.7.1.1. Mediatori celulari „performanți” Mediatorii celulari preformați sunt depozitați în granule citoplasmatice și sunt exteriorizate numai după activarea celulei. Din această categorie fac parte histamina, serotonină și enzimele lizozomale. Histamina se găsește în citoplasma unor celule (mastocite, leucocitele polinucleare bazofile și plachete) în stare inactiva sub formă de histidina. După activarea celulei
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]