286 matches
-
ceva din toate - Oprită parcă-ai fi de medici... Dar critica ce este? Poate E-nfricoșare crezi?... Sau ce-i? E-o insulă de ghețuri moarte Când nu e omul ținta ei...” ...Vrea unul fontă cu ocaua. Oțel îți cere - în ciubere. Vrea altu-n artă mucavaua Unei gândiri rutiniere. Te-ar rupe șoarece ridicol - Un altu-n umbră, ca motanul. Va scrie un vestit articol! Iar pân’ să-l scrie - trece anul. Ii spui și pare să-l surprindă: Și-a strâns sprâncenele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare, împrăștiind și ucigând pojarul. Slobozite, animalele fură duse departe. Nemaiavând putere decât până la pereți, focul s-a ogoit. Vreme de un an casa a stat cu geamurile plesnite
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la Jariște, vinerea în Lespezi și lunea tocmai la Dumbrăveni. Localnicii încheiau în de ei afaceri mărunte, dar nu lipseau mai niciodată din băteliște un car cu var de la Bicazul ardelean ori chiar munteni de departe, cu donițe și cu ciubere. Printre oameni se purtau lăieți cu cazanele spoite, fierarii din Schit, cu foarfeci și tălănci, cântare și lați piepțeni din coarne de berbec. De la Humosu licanii aduceau testéle albe cu linguri de paltin, iar lipovenii din Manolea, răsaduri și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în care scriu în fiecare zi, toate sunt nesuferit de jilave din cauza ceții ce se prelinge în josul scării. De câteva zile s-a micșorat rația zilnică de apă. Cei patru soli cărora li se dădeau înainte două căușe dintr-un ciubăr, acum primesc numai unul. Din fericire, nu se mai abătu asupra lor nici o altă furtună și nu întâlniră nici acalmii, așa că vasul înaintează prin pâclă liniștit spre răsărit. Scurgerea monotonă a timpului a fost întreruptă de o întâmplare neașteptată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți la pământ. Printre ele, alergau șopârle cu spinarea sclipind în soare. După-amiază convoiul poposi o vreme într-unul din aceste locuri părăsite. Băură apă din ciuberele de bambus în care o cărau și priviră duși pe gânduri câmpia alungând muștele care nu le dădeau pace. În față se întindeau aceleași câmpii unduioase, umbrite de nori. Socoteala era să străbată câmpia până la apus și să se îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca un șes neted până la Dunăre. „Vrancea muntoasă” e ținutul oilor. Fiecare sat își are muntele său deosebit, unde locuitorii trimit cu toții în aceeași zi turmele la văratic. Tot în munți sunt o sumedenie de ferestraie, de unde coboară mereu scânduri, ciubere și donițe spre podgorie. Dimpotrivă „Vrancea cu sate” este un uluc unde nu se vede nici pădure, ci numai costișe goale, ruinate de ape. În sfârșit, la răsărit de uluc, Măgura Odobeștilor și dealurile sunt îmbrăcate cu vii, până spre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Alții, cinstit, protocolar, Iau leul slab drept contrafort. * Eu n-am puterea de-a convinge, Deoarece nu sunt convins, Că-n lume pacea va învinge Când globu-i de-nrăiți cuprins. * „Lupu-și schimbă părul, Dar năravul, ba” Cum la șefi ciubărul. De ce? Nu-ntreba! 13 iulie 2004 CU SURÂSUL PE SUB LACRIMI Am ajuns ca o povară Celor care îmi sunt dragi Și o țintă mai ușoară Celor cu rău în desagi. Cuvinte mari cu sensul mic Îmi va rosti la criptă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
prezenta o întreagă varietate de aspecte. Aș putea doar să adaug, și apoi să renunț grăbit, că era o experiență răscolitoare să stai la Biltmore, într-o zi de vară, la orele de cocteil, lângă unul din palmierii plantați în ciubere și să-l observi pe seniorul tău urcând dintr-un salt scările, evident încântat să te vadă, dar fără să rămână pironit, fixat locului. Mi-ar face plăcere să mai stărui un minut asupra acestui aspect al urcatului scărilor dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta imprima, la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lungi galbene. În spatele profesorului este o grămadă de cutii, o arcă fără viață pe care în ultimele săptămâni el și Gittens au umplut-o cu grijă și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce se găsea în Fotseland: ciubere de apă, brățări Fo, săpăligi, zaruri de oracol.... au fotografiat tot ce n-au putut lua și au înghesuit farfuriile laolaltă cu artefactele, lumina făcând prizoniere în ele ultimele înregistrări ale unui loc pe care-l destinaseră deja istoriei, morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Trăienică a suferit un accident, care avea să-i marcheze întreaga lui existență ulterioară. La 12 ani, în timp ce se juca în curtea casei cu bărcuțele, visând să devină căpitan de cursă lungă, Traian Băsescu a căzut, din greșeală, într-un ciubăr plin ochi cu vin terminat de fermentat. N-a pățit nimic, fiindcă maică-sa l-a tras după vreo oră și jumate de un călcâi afară, iar din acel moment a devenit precum Ahile Peleianul, practic invulnerabil la efectele alcoolului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și altceva, mult mai Însemnat: era Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor. Ajutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fost respinse de Comitet.) În orice caz, locul, cu șirul lui dublu de coloane și scările de marmură care coboară în apa caldă și limpede, are un farmec anume, știrbit în oarecare măsură de aglomerarea urâtă a plantelor sădite în ciubere. Baia Interioară era adeseori închiriată pentru petreceri particulare, dar după un anumit chef despre care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea stingă a promenadei se deschide o ușă care duce într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu striuri negre, dar restul sălii era acoperit cu dale de piatră și plante mari în ciubere. Locul avea un miros caracteristic, excitant pentru devotații lui, un iz de căldură și apă și chimicale și frunziș verde, ud și sănătos. Lui Adam îi plăcea mirosul. Nu se apropie de bazin, ci se strecură printre plante. Atinse frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un fel sunt Rufus.“ Și gândul acesta îl conduse la George, la felul în care George îi făcuse cu ochiul, la felul în care George se uitase fix la el în ziua aceea la Institut, când Adam se așezase printre ciuberele cu plante. Anthea Eastcote ședea lângă unchiul ei. Exista o legătură caldă între aceștia doi, deși erau timizi unul față de celălalt. William nu avusese copii și se comporta stângaci cu cei mici. Anthea, care sucea atâtea capete și arăta întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păpușoi în care m-am adăpostit aseară de ploaie. Ce ai de mâncare, Marandă? Acum mănâncă o bucată de brânză cu mămăligă rece, că îndată ți-oi face ceva cald... Când apa pusă pe foc a dat în clocot și ciubărul cel mare era adus în mijlocul casei, Toaibă a început să se dezbrace... Rămas în cămașa și izmenele cazone, a avut o senzație de jenă în fața Marandei. Nu mică i-a fost mirarea când la pulpa piciorului rănit a văzut o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
m-a luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit-o Maggie? Întreabă Wakefield, scărpinînd mîța după ureche. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
drumul, ca să iasă la celalalt capăt iarăși drum, drum vechi - în lume precum pravila îl vrea - lăsat în voie să pornească. Oști trecură-n veac pe-aci, și Radu cel Frumos, roți ferecate, robi domnești, comori și lacrimi, moți cu ciubăre, turme, vânturi, răpuși și-nvingători, stindarde, patimi. Pe toți și toate-n nopti, când vâlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i, i-a mântuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
odaia grajdului era pustie. Pampu se trezise ca omul care-a dormit bine. Mai întâi plecase să privească livada înflorită. Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea seama că trebuie să spună ceva, dar nu-i venea nimic. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Olteniței. Nici în oricare alt cartier, unde ați fi binevoit. Precum ați sintetizat. Nu-ți pică de două ori în brațe un astfel de artist." "Perfect. Ia atunci măsuri să-l nu-l deranjeze nimeni. Nici în general. Nici dintre ciuberele, buciumele și donițele sculptate, probabil, cu degetele lui și cu care n-o fi ezitat să iasă în stradă. Dacă doinește în cinstea Partidului, e un bărbat cu un caracter neclintit!... În cinci, șase zile, e posibil să ne abatem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lungii pe patul mamei fără să-l trezesc pe tata și adormii curând, căci eram foarte obosit. Des-de-dimineață, pîn-a nu fi ziua, cucoșul cântă asupra bordeiului și auzii ca pin somn pe tata sculîndu-se, luând în mâni apă din un ciubăr și spălîndu-se pe față, făcându - și cruce și mormăind încet o rugăciune, apoi luîndu-și ciocanele de pietrărie {EminescuOpVII 203} de sub laiță și plecând pe uș - afară, fără chiar să se uite îndărătul lui și fără a mă vedea din dosul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de argint, că sîntem oameni săraci ș-am muncit mult. - Chit ciuber scos voi *? - Douăzeci și șase, M[ăria ]- ta. - Ce douăzeci și șase, eu numorat 22; - Vai de mine, M[ăria ]- ta, ba zău nu *... Nu ne mânca patru ciubere... O * fost douăzeci și șase.. 2255 - Nu da, popo, că nu mai grijești! - Da-de-ți da voi mai grijesc? 2279 - Vorbește, doamnă, te rog vorbește. - Dar bine, ce vorbe să-ți spun* eu, omule* [? ] - Ah! vorbește, doamnă! - E nebun omul iesta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
hotarnice care constau — așa cum remarca Alexandru I. Gonța — în „nelipsitele movile ca indicatoare ale hotarelor”, dar și alte genuri de semne, purtând topice și antropice, motiv de a le consemna și noi aici în succesiunea lor de la est spre vest: Ciubăr sau Bordeiu, Munteanului, Potorac, Ciovlec, Movila Ilenii, Movila lui Șoldan, ultimele două identificate a fi fost: a Ilenii, pe drumul național Tecuci-Galați, exact pe locul unde își au casele locuitorii Ion Busuioc și Nicolae Oancă, iar a lui Șoldan, pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
răscumpără cincizeci de litri de chinuieli Chinul se mulează pe chin (ea îl împinge brusc departe de ea) COMPOZITORUL: Aleasă alegere Căpățina proastă zvâcnește Căpățâna sfântă se rotește Nu se alege Nealegerea Căpățâna țipă fără păsări Craniul rostogolitor țipă după ciubărul de frică CEI ALEȘI țipă după spaimă PIANISTA (patetică într-un mod foarte special): EU Focul împerecherii atârnând în mijlocul nostru scroafă întâmplătoare.. EU Scroafa din mijlocul nostru Căutată cu semnul de pe capul munților Și care luminează cu precizie la mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]