634 matches
-
-mi pun ordine în gînduri, începe să le explice dînd să se îndrepte înspre un loc mai ferit. Așa nu merge, să tragi chiulul tocmai acum, măcar privește și ia notițe, cel puțin atîta poți să faci. Cască ochii, adulmecă, ciulește urechile, lucrurile se pare că nu stau chiar atît de rău: aglomerația din jur e tot mai mare, se zvonește că vin muncitorii dezlănțuiți de pe platformele industriale, acuși o să fie aici să ne dea o mînă de ajutor, oamenii ăia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine urechile la ce vreau să-ți spun. — Măi să fie, zice Patru Ace, tocmai cînd mă gîndeam și eu să vă spun că ar cam fi timpul să vă lăsați păgubaș, sau cel mult să încercați o miză două
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de la subiectul ăsta, nu se clintește nimic, ăla care ți-a adus vestea era un întîrziat, era clar, nu mai primisem nimic de la plicul cu vestea proastă, știa ceva ce eu nu aflasem încă, pentru că apele s-au liniștit imediat. — Ciulește-ți bine urechile Roja, simți nevoia să i-o spună, dacă vreodată ți-a trecut prin cap că eu i-am ascuns ceva, să știi că nici vorbă, am discutat totul pe șleau, adu-ți bine aminte de Tricotajul, de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nou că aud soarele cum strălucește la apus, strălucind În cerceii ei, ca niște scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Întors ceasul deșteptător de pe noptieră, ca să-l văd de unde stăteam. Puteam să fac ce aveam de gând doar până când minutarul nu depășea un anumit punct. Consideram aceste perioade circumscrise minutele mele „sigure“. Desigur, ca orice bun soldat, continuam să ciulesc și urechile. Dacă cineva trăgea un scaun În apartamentul de deasupra sau se auzeau pași pe scări, mă prefăceam extrem de preocupat - cu alergatul prin casă, spre exemplu. Încă mă antrenam să devin un biciclist competitiv. Dar după o vreme, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
singur - și că n-am fost singur din clipa În care am bătut la ușă. Dinăuntru se auzea un zgomot surd, ca atunci când cineva Își schimbă poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să respire, devenind din ce În ce mai strâmt. Am ciulit urechile, dar n-am reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi se Încordase, urechile mi se micșoraseră, tălpile mi se Înfierbântaseră. Apoi cineva trase zăvorul și deschise ușa. Undeva deasupra mea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rău să vedem cum cuvintele își redobândesc puterea. Într-o lume în care descântecul ar fi cunoscut de toată lumea am avea parte de camuflaje de sunet. Ar patrula gardienii, ca în vreme de război. Însă, în loc să caute ferestrele luminate, ar ciuli urechea la zgomote și le-ar spune oamenilor să tacă. La fel cum autoritățile monitorizează poluarea aerului și a apei, aceleași autorități ar vâna tot ce este mai puternic decât șoapta, apoi ar opera arestări. Am avea elicoptere, elicoptere antifonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
culoarul de la parter. Mă grăbesc la telefon, că sună. Te-aștept în birou. Ce face vinul ăla magnific? Vine. Îl degustăm acuși. Secretarul literar a dispărut deja după colț, urcînd cele cîteva trepte, spre ușa biroului, în vreme ce Mihai rămîne locului, ciulind urechea spre sală. Deși, cu vreo săptămînă în urmă, și-a promis să nu vadă nimic din spectacol pînă la vizionare, bagă totuși capul printre ușile batante, ferind puțin draperia plușată. Pe scenă, regizorul execută în liniște cîțiva pași calmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat urme adînci pe chipurile tuturor. De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au început să se lumineze, pasagerii întorc mereu privirea spre ușă la fiecare sunet mai puternic, ori ciulesc în permanență urechile, doar-doar vor prinde zgomot de motor. Dorin s-a ridicat de lîngă sobă, unde a dormit pînă spre ziuă cu fundul pe un lemn, care i-a fost luat pe la cinci și aruncat în foc, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mare, nesimțită bătaie de joc. Te rog să părăsești acest sacru lăcaș. Și scrie-ți testamentul. Roagă-te la Dumnezeu, sau la Satana, sau la ce vrei tu. Unicul Adevăr și Eterna Cunoaștere se apropie de tine, deschide ochii și ciulește urechile și vei auzi suflul morții... - Hopa, hopa, ușurel, nene. Dacă e să o luăm cu de-astea, ascultă la mine: tu ai auzit de Baronu’? - De cine? - De Baronu’. - Nu. Am deschis o fereastră prin fața căreia tocmai trecea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trebuie să dea socoteală altora. Întreaga colină e locuită și, alergând, trec pe lângă case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea dacă țârâitul continuă. Alergând mai departe trec prin fața altei case în care sună un telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să trăiești mai multe vieți deodată? Sau că separi ceea ce trăiești cu o persoană sau într-un mediu, de ceea ce trăiești cu alții, altundeva? Că din orice experiență, rămâi cu o anume insatisfacție, compensată doar prin suma tuturor insatisfacțiilor? Cititorule, ciulește urechea. O bănuială te cuprinde, alimentându-ți neliniștea de om gelos, care încă nu se recunoaște ca atare. Ludmila, cititoare de mai multe cărți în același timp, pentru a nu se lăsa surprinsă de deziluzia pe care i-o poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea. Îi faci un semn Corinnei, ca pentru a o împiedica să spună fraze imprudente. Dar ea: — Nu-ți fie frică. Ăsta e un fals taxi. Ce mă alarmează mai mult e taxiul care ne urmărește. — Fals sau adevărat? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cel puțin, era un semn că va păstra secretul în legătură cu mărturisirile clienților. Ceaiul băut dis-de-dimineață cu Mma Makutsi era un ritual plăcut, dar era folositor și din punct de vedere profesional. Mma Makutsi avea un dezvoltat simț al observației și ciulea urechea la orice fărâmă de bârfă care le-ar fi putut fi folositoare. De pildă, de la ea auzise Mma Ramotswe că un funcționar de nivel mediu din departamentul de sistematizare al orașului o ceruse de nevastă pe sora femeii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea adjutantului Radul Popianu nu rămăsese neschimbată, ciulea urechea să prindă foșnetul catifelei pe lemn, ajuns sus respiră ușurat, totul era la locul său, așa cum știa, așa cum de atâtea ori visase că este. S-a așezat exact în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gară s-o aștepte. Urma s-o caute, în timpul după-amiezii, la cameră. Străbătea aleea dintre cămine iar în fața ei, la oarecare distanță, păștea liniștit un cal alb. Luana se îndrepta spre el sesizându-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în zidul căminului. Ajunse în cameră palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să poată face atâtea că doar nu-i Samantha. Să le arunce? Nuuu, micul avar din ea se împotrivea din toate încheieturile, cum să arunc oale bune care nu sunt plesnite, ce, n-am minte? Deschise ușa de la intrare și ciuli urechile, poate, poate o auzi pașii femeii de serviciu, pași care ar fi salvat-o. Nu se auzea nici un pas. În spate îl simți pe Ovidiu, trecea către bucătărie, poate după un pahar de vin alb, Blegălăul, zise ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mamei lor.“ Fanny demara de lângă bordura, tăind calea unei limuzine, al cărei șofer frână disperat și claxona furios. Tânără accelera, părăsind locul unde era să se tamponeze. Cu gândurile învălmășindu-i-se în minte, cu ochii în lacrimi, cu urechile ciulite la știrile de la radio, uită să iasă din aeroport pe șoseaua M23 și se trezi pe un drum de țară liniștit. Înainta cu viteză redusă, uitându-se atentă la indicatoarele de pe drum, doar-doar o să găsească un semn care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o alegere bună. Tovarășul Coriolan cosește, veni În sfârșit răspunsul. Cosește? se miră Semproniu. Taie iarbă la câini, dacă vi se pare mai potrivit cu funcția lui de fost activist, zise Marta ridicând ochii cenușii luminoși, când dușmănoși, când prietenoși. Semproniu ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ateroscleroză. Se chiar mira cum de nu vorbesc aceeași limbă din moment ce mănâncă la fel. Poate ceva mai condimentat, ungurii. Lucrul acesta se poate observa și În Înjurături: mult piper și ardei iute. Îți ia foc limba, dacă ești prea érzékeny. Ciuli urechile. De undeva venea, anume pentru sufletul său, vocea lui Placido Domingo cântând E lucevan le stele, din Tosca lui Puccini. Era cel mai frumos cântec compus vreodată pentru un condamnat la moarte. Se simțea ușor. Dintr-o dată. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
păreau a mă auzi. Își căscau pîlniile ca de fonograf spre mine. Toate par a mă auzi în admirabila mea grădină: și salatele cu pavilioanele crețe desfăcute, și crinii cu urechi zimțate, și ceapa verde, cu urechiușe ascuțite, și nalbele ciulindu-și bobocii abia desfăcuți, gata să-mi capteze cuvintele... De-ar trece iarna, să nu mai arate ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu nimicuri. Am păși din semn în semn ca pe stâlpii fixați în pământ pe o întindere de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere... Nimic... Gnomul îmi vorbește surd, iar eu mă întreb dacă voi mai auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă cele nouă vieți vedere nocturnă și înțelepciune mascată și darul de a percepe nevăzutul și neauzitul, fără să-l înțeleagă, dar de ajuns pentru a se alarma și a-și salva pielea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deja să-și ia tălpășița, alții își încropesc propriile grupuri de interese, i-a mai zis. Și care ar fi în cazul ăsta variantele mele? l-a întrebat Roja în lipsă de idei. Ascultă, făcu Bătrînul devenit dintr odată absent, ciulindu-și urechile la muzica lui, după asta urmează Simfonia nr. 100 în sol major, Militara lui Haydn, o altă pură coincidență. Dar brusc revenit la realitate, ridică din sprîncene și își drese glasul. Cu toate astea nu cred că va
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întotdeauna pe prietenie, nu poți să apelezi la orice nou venită în secție, cu care n-ai avut ocazia să schimbi mai mult de două, trei vorbe pe zi. Nu mi place cum sună, recunoaște Tușica. Ce se aude? își ciulește urechile, voi n-ați auzit nimic? le întreabă făcînd semn spre casa scărilor. Ți s-a părut, o liniștește Angelina, n-a mai rămas nimeni în clădire, ai uitat cum mai trece timpul? își întinde puțin oasele ridicîndu-se de la locul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]