197 matches
-
în buzunar, aș putea să-mi câștig singură existența." "Aah!" Odată sfârșită deliberarea, cercul fetelor se împrăștie cu țipete și țopăieli și toată hoarda se năpusti pe culoar: le auziră cum fugeau spre scară, făcând tot timpul șșșt! Cu urechea ciulită, Pussy dădu din cap sigură: "Urcă la doi: e lovitura cu acul de cusut!" "Oh, farsele lor!" "Adevărat, dar iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac. Pe tine, care visezi la altă viață, parabola asta te-ar putea interesa. Pot să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
animal coborât din legendele rostite cu teamă în glas și priviri nu sălășuise vreodată prin acele locuri, din câte spuneau bătrânii cetății care văzuseră multe și, mai ales, auziseră multe de la înaintașii lor, iar vremurile minunate în care poveștile țineau ciulite urechile copilandrilor zglobii trecuseră și ele ca și cum nici nu ar fi existat vreodată... Duse aparatul de fotografiat la ochi și trase, rapid (clic, clic), câteva cadre. Îi plăceau prim-planurile, încerca să surprindă detalii diverse peste care privirea ar fi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Deseori, pe vremea când venea câte o fată la Edi, Bobo ședea pe canapeaua lui, în sufragerie, ascultând discuri cu muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte, să vadă cu ochii minții prin ușa aia impersonală de bloc. Și nu în ceta să se minuneze cum de putea un tip atât de simplu precum Edi, un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putea fi adevărat. Cum să auzi plutirea norilor pe cer? Să fie mai degrabă vuietul mării? Se întoarse să-l întrebe pe Bobo, dar îl văzu aplecat asupra desenului din nisip și se răzgândi. Rămase un timp nemișcat, cu urechile ciulite. Acum i se părea că vuietul se aude și de sus, și dinspre mare. Sau poate era o părere... închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se pătruns de aerul pe care îl simțea de o consistență nefirească, de mătase. Ae
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
obligatoriu în minte. Toată treaba era să aflu care individ avea traseul care mă interesa pe mine. Probabil că măcar câțiva or fi fost studenți la facultatea unde cu onoare îmi desfășuram activitatea profesională, științifico-cultural-sportivă. M-am tupilat cu urechile ciulite vorba vine și am încercat să deslușesc din conversațiile tipilor cam pe unde urmau să o ia. Am găsit două fete gureșe care discutau, fără urmă de îndoială, despre un profesor de la noi. Păreau să aștepte o a treia persoană
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aceste mici, însă atât de necesare și firești bucurii masculine ale vieții trebuie întreținute din bănuții aceia de care am vorbit mai înainte. De unde provin ei? Fraierii nu prea știu. Băieții deștepți, da. Ei sunt mereu atenți, stând cu urechile ciulite și ochiu' geană, până miros că-i rost pe undeva de o manevră sau de o lucrare. Termenul ăsta, "lucrare", n-are nimic de-a face cu ceva legat de muncă decât arareori. Oricum, atitudinea lui nea Vasile era una
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare dată, turnând gaz pe foc cu glasul pițigăiat și mustrările vehemente. Trimisă la culcare, fetița ascultă cu urechile ciulite. Prefer o viață grea și plină de nevoi ca a Sandei, decât una lângă un bărbat ca tine, o auzi pe maică-sa spunând într-un moment oarecare. Ea, cel puțin, e văduvă, n-are cine să-i vină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întrebă Hideyoshi. Dați-i-l lui Mosuke și Învățați-l cum să-l aprindă. Se ridică și-l Întrebă pe Mosuke dacă Înțelegea cum să folosească semnalele, apoi spuse: — Acum vom coborî ca să ne croim drum Înăuntru. Stai cu urechile ciulite. De cum auzi strigăte, aprinde semnalul. În regulă? Să nu dai greș. — Înțeleg, dădu din cap Mosuke, rămânând lângă tub. Când Își văzu stăpânul și pe ceilalți coborând În vale, bine dispuși, păru cam nefericit. I-ar fi plăcut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
întreba cum de nu se aruncau în apele lacului; unele dintre ele chiar o făceau și erau găsite plutind în apele portului. M-am mirat că știa atâtea despre asta, dar ea mi-a spus râzând că atunci când ții urechile ciulite auzi multe, mai ales în bucătărie; în plus, că mai cunoștea și ea o fată pe care o mai întâlnise de câteva ori pe stradă și care trecuse de partea păcatului; dar nu mai știa ce se alesese de ea
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
despre orientarea pe timpul nopții pe front. ...” Acum, Carul mare lucea dincolo de fluviu. Am plecat. Era răcoare. Când am ajuns acasă și-am deschis poarta, Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la intrare, îi privii ochii mari, prin care se exprima întregul lui suflet de animal răbdător și credincios. Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la steaua polară. Nu mă aude
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
dă alarma. Fug cu toții ca vrăbiile în adăpost. Eu pe poziții și nebuna la fel. Rămași singuri, la primele bubuituri îmi sare fata în brațe, speriată, iar eu, ca la comandă, o înghesui pe colțul mesei... Văzându-mă cu urechile ciulite, tata l-a întrerupt: - Mai du-te, mă, și tu pe-afară să vezi dacă plouă. Nu de aia, dar n-avem nicio umbrelă cu noi. Ce să plouă? Arșiță curată, de-am fost nevoit să trec pe trotuarul de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
gură. Masivele clădiri care ne strivesc nașterea, piramide în deșertul care ne înconjoară, faraonii și dogma, peste tot, faraonii și dogma, împărtășindu-ne cu vinul minciunii. Fotografierea interzisă scrie pe aerul din jur, camerele de luat vederi stau cu urechile ciulite, câinii de pază au luat locul leilor de piatră, și schiaună în căști în limba engleză... Unde e focul? Mă întorc pe urma sfâșiată a vechilor pași, fără să mă întreb unde a dispărut nisipul din clepsidră, cu timp cu
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
ca unii dintre alegătorii care nu i-ar da votul nici lui Stolojan, nici lui Băsescu să vadă în tandemul celor doi un competitor politic mai interesant. Spre deosebire de politicieni și de comentatorii politici, omul obișnuit nu stă zilnic cu urechea ciulită la ce zice fiecare partid din opoziție și nici la ce zice Puterea. Pe el îl interesează ce se întîmplă. Iar la capitolul noutăți, opoziția i-a luat pentru prima oară fața premierului. Am serioase îndoieli că românul de rînd
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
e o statuie căreia n-am reușit să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape îndoială, în Bucureștiul ploilor și al șoșonilor, prin saloanele de secol XIX
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
de casă. Alin: Nu te potrivi - nu sunt cine știe ce. Ion: Ai dreptate, mai bine unul de câmp... Un lucru însă mă neliniștește: cum o să se interpreteze? Alin: Ce? Ion: Iepurele, știi, iepurele mereu gata s-o șteargă... Așa, cu urechile ciulite, gata să... Și mi-e teamă că... Asta se observă... Deși câmpul e la doi pași. Ce-or să zică, ba unii, ba alții?... Ascund un fugar? Tu ce zici, ai? Alin: Problema iepurilor nu e încă..." Ce avem aici
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
tot felul de sentimente, mai puțin indiferența. În plus, eu așa știu să scriu și nu altfel. Nu fac muncă de documentare înainte de a începe o carte. Nu scotocesc prin arhive și nu dezgrop mărturii. Prefer să stau cu urechile ciulite și cu ochii în patru, atent la ce se întîmplă în jur. Și, slavă Domnului, se întîmplă destule. O persoană la care țin enorm m-a întrebat acum cîțiva ani de ce nu emigrez. Am rîs ca de-un banc spumos
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
din nou moș Dumitru, în râsul celor din jur. Pâcu s-a prefăcut că nu aude. A sorbit o gură de vin și a privit din fugă la cei din jur. După ce s-a dumirit că toți stau cu urechea ciulită, a zâmbit satisfăcut și a pornit: Povestea asta o să vă aducă aminte de pe când erați și voi tinerei... Apoi la mine în sat, care-i colea la o aruncătură de băț... La mine în sat, cum spuneam, pe o costișă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi vorba! - a strigat Mitruță. Alecu Slobodă, cam speriat, a povestit ce știa. Eu zic să mai așteptăm puțin și dacă lucrurile nu se lămureac atunci să pornim în căutarea lor - a propus Cotman. Au rămas pe loc cu urechea ciulită și privirea încordată, pentru a prinde cel mai neînsemnat zvon sau a zări cea mai palidă umbră... Ia ascultați! Parcă se aude un strigăt - a dat alarma Cotman. Toți și-au încordat auzul. În cele din urmă, a străbătut până la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lucru și În privința tavernei: nu tu necunoscuți, nu tu Întrebări. Apoi, când mă depărtasem nițel, am auzit-o Întrebându-l Încet În ce daraveri necurate se vârâse iar. M-am Întors să mă uit la ei pe furiș, cu urechea ciulită; dar Diego Alatriste era din nou tăcut, mulțumindu-se să privească ferestrele ambasadorului englez cu o expresie impasibilă. Printre curioși se aflau și oameni mai acătării, cu palanchine, litiere și carete, ba chiar și vreo două-trei calești cu doamne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste ea și-ncepând să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum numai pe câini poate să-i apuce câteodată. Lătrau sau urlau cu rândul spre lună. Bătrâna, în sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni spre ușă, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ajutoare... Ploaia continua să cadă răzbit. Costăchel mergea înainte, iar Petrache înnota prin glodul adânc în urma lui. Hudițele înguste erau cufundate în întuneric. Abia își dădeau seama pe unde se aflau. La o vreme, Costăchel s-a oprit, cu urechea ciulită. Ia ascultă! Nu ți se pare că se aude mers de animal - cal sau vită? a întrebat în șoaptă Costăchel. Care-i nebunul care să umble la ceasul ista pe așa o ploaie? Măi Petrache! Ceva nu-i în regulă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șampanie. * Ceremonia oficială luase sfârșit și lumea începea să plece. Bart, însă, de-abia sosise și rămase în salonul prezidențial, la o țigară și la un pahar de șampanie, pretexte bune pentru un jurnalist înnăscut ca el, cu urechea mereu ciulită și cu ochiul, avid de noutăți, veșnic la pândă. Până la urmă, tot circulând de la un grup la altul, se ciocni nas în nas cu T. T., mare analist politic la o televiziune particulară plină de fufe, și se lansă cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acel frate e întotdeauna un câine, niciodată o pisică. De ce oare? Păi câinele exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste necondiționată, limbajul lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasă ceva de speriat, ce să facă bătrânii cu așa o calitate, ei care au văzut totul? Apoi pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]