167 matches
-
chiria, și televizoru ? Stă ea, stă, da mult n-o să mai stea, s-o prinză noaptea pe drumuri, pe la ușile altora. Mai are și omu ei dreptate, ăilalți, o dată nu vezi pe unu că le calcă pragu. Ce e ei, ciumați, de nu vine unu ? Să-i vezi că vine ba cumnată-sa, ba Gelu, ba Niculaie cu matracucile lui, bietu Ilie, Dumnezeu să-l ierte, numa el ce mai venea cât a trăit. Da și el tot pe fugă... Să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și la frați le-am luat mobilă și le am trimis pachete peste pachete, putini de brânză, și mezeluri scumpe, și vinuri Dealu-Zorilor, ș acu nu vezi pe unu că vine... Că noi ce-avem ? E v-unu dân noi ciumat, de nimenea nu ne calcă pragu ? — Ei, ei, ce faci, ce faci acolo la cuier, madam Delcă ? Pe dracu fac, pe dracu ghem fac... Uită-te la ea, ce obraz gros, până mai adineaori nici nu s-a uitat la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost. Mai mult, și pe stradă lucrurile s-au schimbat. Până atunci, lumea se uitase la mine curioasă, ca la o creatură ciudată. Cei mai mulți mă socoteau un original, dacă nu chiar țicnit, nu ocoleau însă. Acum eram ca un ciumat. Se făcuse un gol în jurul meu și mergeam pe stradă cu acest gol după mine. E normal, mi-am zis. Un om înțelept preferă să n-aibă încurcături. Dacă aude pe cineva țipând, nu se amestecă. Preferă să tacă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sud, dinspre India, pătrunde în Afganistan o vastă coloană engleză - drumul din trecătoarea Khyber o duce direct către elaborata capcană pregătită de afgani. Seducătorul metis alege să devină un straniu și atipic cavaler al imperiului din care fugise, ca un ciumat. Curajul seducătorului schimbat la față este glasul eredității reprimate. În pielea englezului din Lahore se ascunde un mânuitor temut de cuțit, cu vână de războinic. În Marele Joc, sacrificiul casierului renegat își are logica lui. Avertizând pe englezii ce înaintează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la această oră, mai curând bâzâitor decât zgomotos, în fine, fericit, dacă este posibil să fii în același timp fericit și posomorit. Și o liniște atât de pașnică și de indiferentă nega, cu ușurință parcă, vechile imagini ale epidemiei. Atena ciumată și părăsită de păsări, orașele chinezești pline de cei care trăgeau să moară tăcuți, ocnașii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile ce se descărnau, construirea, în Provence, a marelui zid care trebuia să oprească vântul furios al ciumei, Jaffa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
general, ei erau cei mai exilați, căci dacă timpul stârnea în ei, ca și în noi toți, neliniștea acută care îi e proprie, ei erau legați și de spațiu și se izbeau fără încetare de pereții care despărțeau adăpostul lor ciumat de patria lor pierdută. Fără îndoială, ei erau cei pe care îi vedeai rătăcind la orice oră din zi în orașul prăfuit, chemând în tăcere seri și dimineți ale țării lor pe care numai ei singuri le cunoșteau. Ei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
autoritățile ecleziastice ale orașului nostru hotărâseră să lupte împotriva ciumei prin propriile lor mijloace, organizând o săptămână de rugăciuni colective. Aceste manifestări ale pietății publice urmau să se încheie duminică printr-o slujbă solemnă ținută sub protecția Sfântului Roch, sfântul ciumat. Cu această ocazie i se ceruse părintelui Paneloux să ia cuvântul și de vreo cincisprezece zile el se smulsese de la scrierile sale despre Sfântul Augustin și Biserica africană, cu care își cucerise un loc aparte în ordinul lui. Având o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau atinși se înfășurau în cearșafurile ciumaților pentru a muri în mod sigur. Fără îndoială, această furie a mântuirii nu este recomandabilă. Ea arată o grabă regretabilă, foarte apropiată de orgoliu. Nu trebuie să fii mai grăbit decât Dumnezeu și orice încercare de a accelera ordinea imuabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
interlocutorului său: spera să moară foarte bătrân. "E oare un sfânt ?" se întreba Tarrou. Și răspundea: Da, dacă sfințenia este o sumă de deprinderi". Dar, în același timp, Tarrou se așternea pe descrierea destul de minuțioasă a unei zile în orașul ciumat și dădea astfel o idee exactă despre ocupațiile și viata concetățenilor noștri pe timpul acestei veri. "Nu râd decât bețivii, spunea Tarrou, iar aceștia râd prea mult." Apoi își începea descrierea: În zori, adieri ușoare străbat orașul încă pustiu. La această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-adevăr unei munci de asistență preventivă în cartierele suprapopulate. Încercau să introducă acolo igiena necesară, țineau evidența podurilor și pivnițelor prin care dezinfectarea nu trecuse. O altă parte a echipelor însoțea medicii în vizitele la domiciliul bolnavilor, asigura transportul ciumaților și mai târziu, în lipsa personalului de calitate, deveniseră șoferi ai mașinilor cu bolnavi și cu morți. Toate acestea cereau o muncă de înregistrare și de statistică pe care Grand a acceptat s-o facă. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, NARATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
SENTIMENTE CARE NU SUNT NICI VIZIBIL RELE, NICI EXALTATE ÎN FELUL URÂT AL UNUI SPECTACOL. Aceasta era cel puțin părerea doctorului Rieux atunci când citea în ziare sau asculta la radio chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe uscat, în fiecare seară, pe calea undelor sau prin presă, comentarii înduioșătoare sau admirative se abăteau asupra orașului de aici înainte singuratic. Și de fiecare dată tonul de epopee sau de discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Asta depinde de el și de ciumă, spune Tarrou. Cu toate astea, la ora unsprezece seara, Rieux și Tarrou au intrat în barul mic și îngust. Vreo treizeci de inși stăteau înghesuiți și vorbeau foarte tare. Veniți din liniștea orașului ciumat, cei doi s-au oprit, puțin zăpăciți. Au înțeles această gălăgie văzând că se mai serveau încă băuturi alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
căldurii și al bolii, situația noastră generală și, cu titlu de exemplu, violențele concetățenilor rămași în viață, înmormântările celor morți și suferințele îndrăgostiților despărțiți. Spre mijlocul acestui an vântul se pornise și a suflat timp de câteva zile, peste orașul ciumat. Vântul este temut în mod deosebit de locuitorii Oranului, deoarece nu întâlnește nici un obstacol natural pe podișul pe care este construit orașul, și se năpustește așadar cu toată violența pe străzi. După aceste nesfârșite luni în care nici un strop de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
urma urmei, tocmai pentru asta merită el mai mult decât alții să încerci să-l înțelegi." ÎN SFÂRȘIT, PAGINILE LUI TARROU SE TERMINĂ CU O POVESTIRE CARE ILUSTREAZĂ ACEASTĂ CONȘTIINȚĂ CIUDATĂ LA CARE AJUNGEAU ÎN ACELAȘI TIMP ȘI COTTARD, ȘI CIUMAȚII. ACEASTĂ POVESTIRE REDĂ OARECUM ATMOSFERA GREA A ACESTEI EPOCI ȘI DE ACEEA POVESTITORUL ÎI ACORDĂ IMPORTANȚĂ. Se duseseră la Opera Municipală unde se cânta Orfeu și Euridice. Cottard îl invitase pe Tarrou. Era vorba de o trupă care venise primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
termenului, dacă i se va permite numai să adauge la el adjectivul "activ". Desigur, și încă o dată, nu trebuie să-i imităm pe creștinii din Abisinia despre care el vorbise. Nu trebuia nici să ne gândim să ne asemănăm cu ciumații persani care își zvârleau zdrențele asupra pichetelor sanitare creștine, invocând cu glas tare cerul pentru a-l ruga să-i lovească cu ciuma pe acești necredincioși care voiau să combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în care putea să zacă microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau surzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care trebuie să ne apropiem. Trebuie să ajungem până la această imagine înfricoșătoare. Pe această culme totul se va amesteca și se va egaliza, adevărul va țâșni din aparenta nedreptate. Astfel s-a întâmplat că, în multe biserici din sudul Franței, ciumații dorm de secole sub lespezile corului și preoții vorbesc pe deasupra mormintelor lor și spiritul pe care ei îl propagă izvorăște din această cenușă în care copiii și-au adus totuși partea lor." Când Rieux a ieșit, un vânt violent a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
felul de meserii pentru ca să-mi câștig existența. Nu mi-a ieșit prea rău. Dar ceea ce mă interesa era condamnarea la moarte. Voiam să mă achit față de bufnita roșcată. Drept care, am făcut politică, cum se spune. Nu voiam să fiu un ciumat, iată totul. Am crezut că societatea în care trăiam era cea care se sprijinea pe condamnarea la moarte și combătând-o, credeam că pot să combat asasinatul. Așa am crezut, așa mi-au spus alții și, de fapt, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
scurtă distanță, soldații își concentrează tirul asupra regiunii inimii și că toți, împreună cu gloanțele lor mari, fac acolo o gaură în care ai putea să bagi pumnul ? Nu, nu știi, pentru că astea sunt amănunte despre care nu se vorbește. Pentru ciumați, somnul oamenilor este mai sfânt decât viața. Nu trebuie împiedicați oamenii cumsecade să doarmă. Ar însemna să dai dovadă de prost-gust, și gustul constă în a nu insista, toată lumea știe asta. Dar eu, de-atunci, n-am mai dormit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar eu, de-atunci, n-am mai dormit bine. Gustul amar mi-a rămas în gură și n-am încetat să insist, adică să gândesc asupra acestui lucru. Am înțeles atunci că eu, cel puțin, nu încetasem să fiu un ciumat, în tot timpul acestor lungi ani, ani în care credeam că lupt împotriva ciumei. Am aflat că subscrisesem indirect la moartea a mii de oameni, că provocasem chiar această moarte găsind bune acțiunile și principiile care în mod fatal o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se întâmpla să-mi exprim scrupulele, îmi spuneau că trebuie să reflectez la ceea ce este în joc și îmi dădeau argumente adesea impresionante ca să mă facă să înghit ceea ce nu-mi aluneca pe gât. Și eu le răspundeam că marii ciumați, cei care își pun robe roșii, au și ei argumente excelente în aceste cazuri și că, dacă admiteam argumentele de forță majoră și necesitățile invocate de micii ciumați, nu mai puteam să le resping pe cele ale celor mari. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ceea ce nu-mi aluneca pe gât. Și eu le răspundeam că marii ciumați, cei care își pun robe roșii, au și ei argumente excelente în aceste cazuri și că, dacă admiteam argumentele de forță majoră și necesitățile invocate de micii ciumați, nu mai puteam să le resping pe cele ale celor mari. Ei mă făceau să observ că felul cel mai potrivit de a da dreptate robelor roșii era de a le lăsa exclusivitatea condamnării. Și eu îmi spuneam atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
astăzi se întrec toți cine să omoare mai mult. Sunt toți cuprinși de furia uciderii și nu pot să facă altfel. Ceea ce mă interesa în orice caz, nu era raționamentul. Era bufnița roșcată, această murdară aventură în care murdare guri ciumate anunțau un om în lanțuri că o să moară și aranjau tot ce trebuia ca el să moară cu adevărat după nopți și nopți de agonie în timpul cărora aștepta cu ochii deschiși să fie asasinat. Ceea ce mă interesa era gaura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciumă, și mi-am pierdut liniștea. O mai caut și astăzi, încercând să-i înțeleg pe toți și să nu fiu dușmanul de moarte al nimănui. Știu numai că avem datoria să facem ce trebuie pentru a nu mai fi ciumați și că numai asta poate să ne facă să sperăm să ne regăsim pacea interioară, sau cel puțin, în lipsa ei, o moarte onorabilă. Numai asta poate să aducă ușurare oamenilor și dacă nu să-i salveze, barem să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se oprească niciodată. Om cinstit, cel care nu infectează aproape pe nimeni, este acela a cărui neatenție este cea mai mică posibil, și trebuie voință și încordare pentru a nu fi niciodată neatent. Da, Rieux, este foarte obositor să fii ciumat. Dar este încă și mai obositor de a nu voi să fii. Din pricina asta arată toata lumea obosită, fiindcă toată lumea, astăzi, e puțin ciumată. Dar de aceea unii, care încearcă să nu fie, simt o oboseală extremă de care nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]