1,017 matches
-
e mama, dar sunt convinsă că și la asta trebuie să ai acel „ceva” secret, care să le desăvârșească gustul. Așteptam întotdeauna cu nerăbdare prima zi de sărbătoare, atunci când mama tăia pentru fiecare, feliile generoase. Recunosc, eu obișnuiam să mai ciupesc pe ascuns, în ajun, din cel mai mic, gândind că nu se va observa. Evident că vedea, dar nu mă certa niciodată, însă nu scăpa ocazia ca în toiul mesei, să se plângă: din nou au dat iama șoarecii în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o să-i pună chiar ea la spălat, cu Ariel Color, după ce el/eu i-am trântit ușa și am jumulit-o bine, să se învețe minte (o să te... nu, asta nu, dar o să te pup cast seara și o să te ciupesc metafizic, te prinzi? ME-TA FI-ZIC, de fund, să-ți treacă și să revii la starea ta de păpușă lobotomizată, cu cearcăne și riduri, care mă iubește în tâmpenie fără să mă fi cunoscut vreodată). Numai pentru că s-a nimerit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
i se scot măruntaiele în bucătărie. Autorul a decis să-l omită cu totul, lăsând acțiunea să continue într-un glo rios neverosimil, așa că vom închide (cu neîncredere, e adevă rat) ochii și, în schimb, vom lăsa briza să ne ciupească de obraji, așa ca pe Alexandre, căruia tocmai i s-a ridicat părul pe ceafă de frig, motiv pentru care gulerul puloverului bej îl acoperă până la jumătatea urechii atunci când, previzibil, cinematografic și, vai!, atât de clișeistic, Ivan trece chiar prin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
biserici! Ce prostie e asta? Ți-ai făcut lecțiile. Asta era povestea ta? Marea ta poveste, pentru care aveai nevoie de o muză? De o cititoare-turistă-damă de companie intelectuală? De o conștiință pe care, la o adică, să o poți ciupi și de fund? De micuța ta Jimminy Cricket, cu flipși crem și maieu alb stil tetra? Oricum, văd că te-a prins... E de doi lei, dacă vrei să știi! E o porcărie! ...dar nu e toată! Cum nu? Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
răsuflând ușurat. Fluieră ușor, privind admirativ cele zece recipiente frumos aliniate. Curios, n-a avut niciodată o mai puternică nostalgie a concretului de cum a avut astăzi, chiar de dimineață. S-a bucurat aproape copilărește când, bărbierindu-se, lama l-a ciupit puțin de obraz. Sângele izvora în bobițe de un roșu intens. Sânge, viață, realism! Să simți cum se scurge din tine viața, cum dă năvală în lumina soarelui acesta de vară! ... Arta ce este dacă nu abandonul în ciudata senzație
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la el în patul conjugal. Stranie poveste. Se așeză pe marginea cuverturii trase peste cearșaf și rămase o vreme îngândurat. Ceva nu se lega. Ceva lipsea, și fără acel ceva îi era imposibil să prindă firul logic al întâmplărilor. Se ciupi discret de ureche. Nu-l duru în mod deosebit, dar senzația era suficient de reală ca să nu aibă îndoieli cum că visează. De fapt, avea în continuare îndoieli. Cine a spus că nu poți visa că te ciupești de ureche
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întâmplărilor. Se ciupi discret de ureche. Nu-l duru în mod deosebit, dar senzația era suficient de reală ca să nu aibă îndoieli cum că visează. De fapt, avea în continuare îndoieli. Cine a spus că nu poți visa că te ciupești de ureche și că te doare, deși nu e realitate? Poți visa orice. Psihologul îi spusese odată că singura chestie pe care e mai bine să nu o visezi e că mori. Asta ți-ar putea fi fatal de-adevăratelea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să-i explice, foarte confuz. Îi pare rău, dar... — Vai, Gigi - se văicări blond vocea -, să nu-ți mai aduci tu aminte de mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e o continuare a visului. Se ciupise atât de rău, încât icni în receptor. Ah, era Marina. Deci nu era el însuși la telefon. Ce ușurare... Și, de fericire
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai aduci tu aminte de mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e o continuare a visului. Se ciupise atât de rău, încât icni în receptor. Ah, era Marina. Deci nu era el însuși la telefon. Ce ușurare... Și, de fericire că lucrurile se lămuriseră, nici nu își mai puse întrebarea de ce l-ar fi sunat Marina, o fostă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
brațe pe Drac) Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronțăi ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos.) Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă.) Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor! Ce să-i faci? Azi e sabatul soțioarelor de spițeri! (Trage de coadă marioneta Dracului.) Hai la mine, măgărușule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
scoți? Mi-o scoate! PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Pe nerăsuflate! REGELE-PĂPUȘĂ: Ce n-am pus! PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Dezleagă! REGELE-PĂPUȘĂ: Ce să mai dezleg? DRACUL-PĂPUȘĂ: Doamne, azi, pe robu-ți / ca eu să-l culeg! REGELE-PĂPUȘĂ: Știi s-o scoți? PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Îndată! Zici că te-a ciupit / Un țînțar de unde nici nu te-ai gîndit. REGELE-PĂPUȘĂ: Ah, mă doare-al dracu'! DRACUL-PĂPUȘĂ: Bine că mă strigi! REGELE-PĂPUȘĂ: Scoate-mi-o mai iute! PRINȚUL-PĂPUȘĂ: Iute! Nu-ți fă griji! (Îl spintecă pe Rege cu spada și curge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
niște friguri! Nu da! Nu da că fac scandal! Ai uitat că sînt fiică din popor. Că sînt violentă. Ai puțintică răbdare. Viceversa! Viceversa! Ce cald mi-e. Lucrează magnetismul. Viceversa, boule! Vino tu la cocoșelul tău! Ia să mai ciupim și noi ceva de la onorabilul, că nu strică. Atît mi-a fost. Nu te mișca. Mor...mor... fii fericit... scăpați-mă. Halal să-ți fie! Se vede că ai bună protecție. Nu dispera, tînărule. Nu striga, că amețesc. Rămîneți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
brațe pe Drac). Tu ești doamna Bovary, drăguțule, cam tuciuriu, dar nostim! Ah, singurul spițer pe lume e amorul! El te face să ronță ca pe o acadea capul iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos). Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă). Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor!" Ideea dramaturgului nu cred că are nevoie de nici un suport explicativ. Alt exemplu este la fel de elocvent: cel al personajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
afirmații iresponsabile decît constatări, și asta pentru că încă nu se știe dacă, în drumul spre Indii, Horia Gârbea va descoperi America. Pe corabia nebunilor, la rigoare, și într-un caz și în altul, precedentele sînt, vorba aia, gîrlă. Nu degeaba ciupește diavolul, ziua și noaptea, sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă (citat). Și nu degeaba ne alfabetizăm (perpetuu!), la urma urmei, șușotind gureș pînă ne vine sorocul. Cu un nume de familie involuntar expresionist (ce mult contează!), martirul, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu nu. Și nici acuma nu cred, fiindcă s-ar putea ca tu să fii doar o închipuire a minții mele. Dar e bine că pot să te ating, închipuire ce ești. Pentru că uite. Pun mâna pe tine și te ciupesc un pic și te strâng de braț și te ating pe frunte și mi dau seama că exiști cu adevărat. Își ating buzele, apoi se strâng în brațe. Rămân îmbrățișați un timp. Ochii lui privesc în gol. Nu se mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
stau la hotelul cutare. Tu stai la ai tăi sau la hotel. Și bla bla bla și bla bla bla etcetera etcetera. Iar când nebuna închide tele fonul are impresia că a visat. Așteaptă să apară cineva și s-o ciupească. N-apare nimeni. N-o ciupește nimeni. Și apoi zilele încep să se târască. Și zilele se târăsc greu și târăsc după ele odgoane de vapor, de care stau legate paturi cu baldachin și calești cu cai verzi pe pereți
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la ai tăi sau la hotel. Și bla bla bla și bla bla bla etcetera etcetera. Iar când nebuna închide tele fonul are impresia că a visat. Așteaptă să apară cineva și s-o ciupească. N-apare nimeni. N-o ciupește nimeni. Și apoi zilele încep să se târască. Și zilele se târăsc greu și târăsc după ele odgoane de vapor, de care stau legate paturi cu baldachin și calești cu cai verzi pe pereți. Nebuna așteaptă să se facă marți
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
gaura de la steag. Așa mi-a zis. Acuma, Manciuzdă, când te chema la el, îți spunea mai întâi Drepți ! și, când stăteai drepți, îți zicea: — Dă-mi o țâță. Regula era ca băiatul să răspundă: Luați! Și-atuncea el te ciupea tare de-un sfârc, prin cămașă, te sucea cum se răsucește urechea. Numai că sfârcul doare mai tare. I-am dat țâță. Manciuzdă nu știa că-i zice așa. Zilele lui erau numă rate, dar el habar n-avea. își
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
au ei acolo, pe malul apei. Ne-am împărțit și eu am picat în căsuță cu Manciuzdă. Tânțarii nu prea trăgeau la noi, cred că îi gonea duhoarea de la cimpoi, îl uitase belgienii la mine. Manciuzdă era beat. M-a ciupit și s-a întins să doarmă îmbrăcat. Un timp m-am uitat la el așa, cum doarme. Stă team așezat lângă el și strângeam cimpoiul în brațe. Horcăia cu gura deschisă. Și-odată mi-a venit așa, m-am lăsat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite ici și colo, cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile pentru bijuterii... Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mă prea atrăgea. Totuși, din clipa aceea, a luat ființă „secretul“ meu. Domnul Uehara bocănea pe scări și eu îl urmam, încet, învăluită de un sentiment foarte ciudat. Când am ieșit la aer, vântul care sufla dinspre râu mi-a ciupit obrajii. Mă simțeam minunat. A oprit un taxi și ne-am despărțit fără un cuvânt. Mă foiam în prăpăditul ăla de taxi și aveam senzația că universul e infinit. Într-o zi, simțindu-mă deprimată după o ceartă cu soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
O scenă relevantă în acest sens, una dintre numeroasele scene de focalizare a infinitezimalelor emoționale o are ca protagonistă pe Cecilia. Sosită în casă după un tumult pe care coloana sonoră îl acompaniază, eroina sfîrșește întregul allegro cu un pizzicato ciupind coarda unui pian. La fel, un admirabil joc de oglinzi îi alătură pe cei doi îndrăgostiți, Robbie scriindu-i o scrisoare împăciutoare Ceciliei care își aranjează părul în oglindă, în timp ce fumează nervos o țigară, mașina de scris țese refrenul amoros
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
cu măiestrie campaniile de presă ca să-l ridice în slăvi și nu pierde nici o ocazie ca să pună mîna pe o nouă distincție. Anul trecut, împlinind 70 de ani, a fost decorat de șeful statului și a primit (de fapt, a ciupit) marele premiu al Uniunii Scriitorilor. Osanalele n-au contenit - nimeni n-are cutezanța să nu-l laude, căci el este, de multă vreme, un dictator din umbră al literaturii române - totuși, ici colo, s-au putut înregistra cîteva înțepături destul de
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
îndeplinesc misiunea care mi-a fost dată, spuse ghiocelul Trebuie să vestesc sosirea primăverii, nu pot merge cu tine. Puișorul nu înțelegea, se tot apropia de ghiocel până când glasul mamei se auzi în toată pădurea. Veni lângă el și îl ciupi de căpșor. Puiul se dădu înapoi rușinat de fapta sa. Gingașul ghiocel rămase acolo. Seara, puii se adunau în jurul lui și el le spunea povești despre pădure, iar dimineața glasul și cântecul păsărilor îi umpleau sufletul de bucurie. A continuat
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]