134 matches
-
vecinii toți / Tu nu m-ai cunsocut” și Țiganca de Ionel Fernic. Deci tatăl tău Înaintează. Dunga dreaptă a ciorapilor chelneriței, la care s-a tot zgâit, Îi face drumul prin zăpadă, sinuos. Crai bătrân intră În curtea veche, puțin ciupit, adică beat, vesel și membru de partid. Dispozitivele Jaquard bat În noapte modele plasate pe cravatele din mătase naturală, potrivit cererii comerțului. Din alea cum poartă spânzurații de pe peretele din spatele catedrei. Și șefi mai mici cum ar fi contabilul șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
brutar, când întindeam palma cu el spre vânzător, trebuia să-l frece un pic între degete. Primeam o pâine mare, rotundă, bine crescută, cu miez mult și cu o coajă groasă și bună, o pâine caldă, chiar fierbinte, care merita ciupită, cred că atunci mă apuca foamea și mai tare, încât nu mai vedeam în fața ochilor decât pâinea aceea mare și fierbinte. La coadă nu stăteam pentru că nu erau cozi, doar câte un om, doi. Apoi, până acasă, imaginându-mi că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de părinți. Îmi amintesc că mama mă trimitea să cumpăr pâine la Roca, pe strada Socola. Țuți mergea cu mine. Încălzeam bănuții în palmă, să nu-i pierd. Îmi dădea pâinea mare, rotundă și fierbinte și ajungeam cu ea acasă ciupită bine. Oricât de sătul să fi fost și tot o ciupeai, atât era de apetisantă, acel miros de pâine de grâu îți sfredelea stomacul și mintea. Lângă Roca era un teren cu iarbă unde jucam fotbal cu o minge de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
palma cu el spre vânzător, trebuia să-l sufle ca să se usuce. La coadă nu stăteam, pentru că nu erau cozi pe atunci. Primeam o pâine mare, caldă, bine crescută, cu miez mult și cu coaja groasă și bună, care merita ciupită, nu de foame, doamne ferește, ci din distracție. Saliva îmi năvălea în gură și nu știam ce să fac cu ea. Cu cât o 161 scuipam, cu atât năvălea mai multă, de parcă se rupsese zăgazurile în mine. Apoi, până acasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
agitându-se, parlamentând cu sinistrații iar uneori ridicând vocea la muncitorii care lucrau ilicit...! În dimineața unei astfel de tumultoase zile, Își făcu apariția un individ ce propulsa În jurul său repulsie, datorită staturii sale de atlet bine proporționat, cu față ciupită de vărsat, În timp ce mutra lui de ganster modern te obliga din precauție să-l ocolești, iar În ce privește vocabularul putea fi cu ușurință invidiat de către apașii vremurilor apuse. Acest individ, se rotea prin curtea șantierului zâmbind flegmatic, dând mâna cu unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de a cânta a unei violoniste? Nu neapărat, mi-a răspuns Corina Belcea, modifică însă regimul de folosire a timpului. Isabela nu părea foarte pretențioasă. Foarte veselă la vederea mamei în pauza concertului, dând semne de încântare la auzul corzilor ciupite ale viorii prețioase a Corinei, și-a băut în liniște, concentrată, doza de lapte. Cine știe, poate, peste ani, va deveni pianista cvartetului, așa cum o spune, mai în glumă mai în serios, Corina Belcea... Violonista nu pare să-și fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
În difuzor calm și rar. În special rîndurile despre mașina zărită la Nite Owl. Vreau ca acest individ să fie frăgezit la maximum. S-a făcut, zise Green. Ed se uită la Tyrone Jones - piele Închisă la culoare, flască și ciupită de vărsat. Bocea cu mîinile prinse În cătușe, țintuit de podea. Cineva fluieră pe hol. Dudley Smith luă cuvîntul la un microfon, cu mișcări lente din buze. Ed stătea cu privirea ațintită asupra lui Jones. Puștiul se răsuci, oftă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un pietroi, ținînd pușca În poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din umeri, cu fața stropită de picături de sînge, parcă ciupită de vărsat. Luîndu-se după sughițurile de plîns, gardienii Îl găsită pe Ramón Un-singur-coi ghemuit lîngă un copac, la treizeci de metri mai Încolo, În desiș. Tremura ca un copil și nu era capabil să se facă Înțeles. Locotenentul de la Garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de securitate, Înarmați că de obicei până-n dinți). În interiorul cordonului dăm cu ochii de trei indivizi Îmbrăcați În civil: primul, care părea că-i „șeful”, cu o figură mongoloida, cu pomeții obrajilor proeminenți, cu fața ce părea că-i fusese ciupita de vărsat și cu o voce spartă de individ neșcolit, un al doilea care a tăcut tot timpul, un ins destul de pântecos, și cel de-al treilea, o stârpitura de om, cu o basca pe cap, cu niște urechi blegi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
worry ( E totul în regulă? Nu-ți face griji ). Autoguvernare. Construcție sărăcăcioasă, cu câteva etaje, asemănătoare căminurilor de familiști. Infuzie de Cannabis. De la nippy, care înseamnă sprinten. Confortabil, tihnit. Joc de cuvinte rezultând într-o poreclă. Poxridden înseamnă „cu fața ciupită de vărsat de vânt“, iar Half mast este un termen care desemnează coborârea drapelului național pe jumătate, în semn de doliu; coborârea pavilionului în bernă. Hurie, fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. O persoană care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Într-o fotografie pe cineva cunoscut. Alb-negr Futu-i Un atac de panică pune stăpânire pe mine și mă zguduie. Mă simt de parcă o fâșie psihică din corpul meu a fost Înnodată până s-a Întins la maximum și apoi ciupită. Iar energia mea vitală atinge o cotă uriașă. Ajunge la un prag și apoi se stabilizează În timp ce gâfâi și mă mai uit o dată, Încercând să deslușesc În cenușiul hârtiei de ziar. Mă calmez Întrucât nu e cine am crezut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
uit prin vitrine după o prostituată potrivită. Pe lângă Old Kirk toate-s numa bătrâioare grase și negre, iar asta nu-mi surâde pe moment. Apoi ajung la o alee plină de fete thailandeze, unele dintre ele având fețe lungi și ciupite care sunt evident băieți cu sexul schimbat. Însă acum, după filmul ăla, tresă am parte de carne albă de prima calitate. Și blondă, ca În film. Un puțoi grăsan se Îndoapă cu chipși și maioneză În fața mea și mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
decizia să Încerc să găsesc una care nu seamănă deloc cu ea. Strategia asta funcționează pentru că instantaneu toate camerele de pe străzile pietruite și cenușii par să-mi ofere posibilități nemărginite. Găsesc o fată potrivită. Are păr roșcat și o față ciupită nasol de vărsat. Aceeași vorbăraie, de data asta fără nici un farmec, când Îmi spune că nu sărută. Mă gândesc să-i spun că n-am absolut nici un chef să-i sărut moaca ciupită de vărsat, am buzele și așa suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
potrivită. Are păr roșcat și o față ciupită nasol de vărsat. Aceeași vorbăraie, de data asta fără nici un farmec, când Îmi spune că nu sărută. Mă gândesc să-i spun că n-am absolut nici un chef să-i sărut moaca ciupită de vărsat, am buzele și așa suficient de crăpate și făcute praf de frig. Se dezbracă și mi-o ia puțin la labă, Încercând să-mi ațâțe dorința În pulă, dar mi se Întărește numai când mă uit la pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vărsat, am buzele și așa suficient de crăpate și făcute praf de frig. Se dezbracă și mi-o ia puțin la labă, Încercând să-mi ațâțe dorința În pulă, dar mi se Întărește numai când mă uit la pielea ei ciupită de vărsat. Ca și pe celelalte curve de aici, nu pare s-o deranjeze iritația și eczema mea, deși la pielea pe care-o are te-ai aștepta la puțină compasiune din partea ei. Când o fut Îmi servește toată placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Că erau pentru procuror sau pentru tânăra domniță, nu mai știu. Îi dădeam corespondența, iar dânsul o tria. Nu am lăsat niciodată scrisorile lui Barbe sau Gravului, în definitiv dânsu-i stăpânul acolo, nu? Marcel Crouche își scufundă nasul mare și ciupit de vărsat în paharul cu rachiu, inspirând lichidul ca și cum ar fi fost vorba despre o chestiune de viață și de moarte. Băurăm în tăcere toți trei, primarul, poștașul și cu mine. După aceea a mai venit un rând. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce mai adăsta în farfurii. Până și bunii noștri călugări, ale căror stomacuri nord-dunărene erau oarecum obișnuite cu desele năvăliri de foamete migratoare, păreau cuprinși de febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două femei, ușor ciupită de vărsat, spuse: Ați pomenit adineauri, stimate căpitane Tresoro, un cuvânt care ne-a făcut pe mine și pe sora mea Amada să tresărim: cuvântul „pârlit”. Apăi, dacă es-o luăm p-aia dreaptă, mai pârlite ca noi nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Acetosa. Ne-am născut în comitatul Frisco - continuă Amada - într-o frumoasă zi de marți. Soarele strălucea și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gardurile-rogojini. Coborâm În sat. Gardul școlii stă În picioare - nu-i de mirare: e din piatră și din leațuri sănătoase de stejar, spre drum; și poarta e Întreagă - dar deschisă de tot. Curtea plină cu armată, geamurile sparte, pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta..., zice mama. Bine că ne-am Întors acasă, că mi se acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
agendă și cu același deget făcu o cută În perdea. Ce subțire era! Părea fără articulații. Avea probabil obiceiul să prindă Între degete tot ce-i ieșea În cale... poate vreo nouă apucătură, ca să evite să-și roadă unghiile. Perdeaua ciupită se mișcă ușor. Oare nu se Îmbătase puțin ? Dar negrul și galbenul erau semne de avertizare: „Atenție! Pericol!” — E adevărat, spuse ea cu voce joasă, enervantă, ca și cînd se pregătea să se confrunte cu cineva față-n față. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cea a Odeonului, decorul conceput de Laura Paraschiv a fost modificat. Mașina a fost înlocuită de automobile vii, concepție care se pliază de altfel perfect pe umanizarea explicită în text. Dorina Lazăr, Antoaneta Zaharia și Pavel Bartoș sunt mașina/mașinul ciupite și încercate pe viu. Schimbarea are un efect comic extraordinar pentru că punctează antropomorfizarea cu pedală absurdă. Turneul Teatrului Odeon a avut loc la invitația Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor, al Primăriei Municipiului București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Apoi, l-a spânzurat așa mort cum se afla, de creanga rezistentă a unui copac. La urmă, n-a uitat să-i pună mortului la mână ceasul său. A doua zi, căutătorii au găsit cadavrul cu ochii mâncați, cu nasul ciupit și pielea capului și a feței sfârtecată de ciocuri puternice și flămânde. Ca statură, și-au zis milițienii, ar semăna cu Toma Dumescu. Sigur, iată-i ceasul, paltonul, ce mai!, e el. L-au îngropat părinții a doua zi după ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa în ritmul unui dans. Nicolae îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce ar fi putut Însemna imaginea autorului, imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura-i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s-ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu-i trîndav; apoi va tăia dintr-un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]