294 matches
-
cuvinte a ceea ce poate fi desemnat prin "civilizație"."147 Conceptul de civilizație a pătruns în societățile de la curțile princiare ca definind politețea, curtoazia, manierele, considerația. Prima oară termenul a apărut într-o mică scriere a lui Erasmus din Rotterdam, De civilitate morum puerilium (Despre buna creștere a copiilor), publicată în 1530, ce prezintă modul în care trebuie să se comporte oamenii în societate, în special bunele maniere privind ținuta corporală (utilizarea furculiței și a cuțitului la masă, suflatul nasului și scuipatul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Scrisul bănățean” (devenită în 1964 „Orizont”). Din 1971 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la „România literară”. Meloman și cinefil pasionat, iubitor și „consumator” avizat de cultură de bună calitate, spirit activ și scormonitor, om de o mare civilitate, scriitorul a rămas în memoria contemporanilor ca o figură admirabilă a vieții culturale. La un moment dat, a fost foarte apropiat de „grupul oniric”, animat de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag, fără a fi considerat totuși unul dintre „oniricii propriu-ziși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Liu și Wang au fost foarte aproape de a spune că realizarea unei societăți civile în China necesită nici mai mult, nici mai puțin decît un mare salt înainte nu în sensul maoist, ci mai degrabă spre standardele moderne europene, de civilitate, stat de drept și responsabilitate publică a puterii. Un an mai tîrziu sarcina a fost asumată public, prin evenimentele din piața Tienanmen, din 1989, cînd izbucnirea represiunilor brutale a provocat, totuși, o controversă academică amplă referitoare la faptul dacă acele
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a democrației: unde nu există societate civilă, nu există posibilitatea ca cetățenii să-și aleagă identitățile, drepturile și obligațiile într-un cadru politico-juridic. Totuși, criticii conservatori ai societății civile contemporane au obiectat că societățile civile existente tind să distrugă însăși civilitatea de care depinde caracterul lor de societăți civile. După Edward Shils, cel mai cunoscut exponent al acestei opinii, o societate civilă presupune un mare volum de civilitate, înțeleasă ca "solicitudine pentru interesul întregii societăți, grijă pentru binele comun". În condiții
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
societății civile contemporane au obiectat că societățile civile existente tind să distrugă însăși civilitatea de care depinde caracterul lor de societăți civile. După Edward Shils, cel mai cunoscut exponent al acestei opinii, o societate civilă presupune un mare volum de civilitate, înțeleasă ca "solicitudine pentru interesul întregii societăți, grijă pentru binele comun". În condiții de conflict, în mod deosebit, susține Shils, societățile civile au nevoie, pentru a-și asigura stabilitatea, de "persoana civilă", o ființă cu spirit public, de sex masculin
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
și necivile (1632), iar Shakespeare l-a făcut pe unul dintre personajele sale să ordone: "Tu, potlogarule, dezbară-te de aceste maniere fruste și necivile". Aceste observații despre "necivilitate" par a fi un ecou al principiului mult mai vechi despre civilitate elaborat la curțile italiene din secolul al XVI-lea și în saloanele pariziene ale secolului al XVII-lea. Conform acestui principiu pozitiv, oamenii pot, în relațiile lor de fiecare zi, cum ar fi comerțul și dragostea, nu numai să evite
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
tocuri înalte), toate acestea servind la a-i îndepărta pe indivizi de deprinderile necivilizate adesea numite rustice, aspre, grosolane. În timpul acestei perioade, verbul francez civiliser a fost folosit pentru a denumi acest proces. Civiliser înseamnă "a aduce în stare de civilitate, a face manierele blînde și politicoase, sub "o administrație bună" și "legi bune"3. Cartea lui Mirabeau L'Ami des hommes ou Traité de la population (1756), primul text francez care folosește cuvîntul nou creat civilisation -, comenta că aceia care se
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
rafinați", ale căror inimi fuseseră îmblînzite și care refuzau tentația de a se răzbuna violent pe alții. *** Nu a existat, în nici un caz, în acea perioadă, un consens general asupra faptului că eforturile împotriva necivilității erau un lucru bun. Inventarea civilității ca antidot împotriva necivilității era sinonimă cu polemica. Au existat, de exemplu, multe lamentări privind ipocrizia civilității, în mod deosebit din cauza modului în care aceasta servea drept mască egoismului și violenței ascunse ale oamenilor cu reputația de a avea maniere
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Nu a existat, în nici un caz, în acea perioadă, un consens general asupra faptului că eforturile împotriva necivilității erau un lucru bun. Inventarea civilității ca antidot împotriva necivilității era sinonimă cu polemica. Au existat, de exemplu, multe lamentări privind ipocrizia civilității, în mod deosebit din cauza modului în care aceasta servea drept mască egoismului și violenței ascunse ale oamenilor cu reputația de a avea maniere rafinate. Binecunoscuta remarcă făcută de Mahatma Gandhi, că ideea de civilizație britanică ar fi una bună, se
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
bunăstarea lor, beau sîngele și lacrimile victimelor lor. Îi văd pretutindeni pe cei puternici înarmați cu puterile teribile ale legii împotriva celor slabi 4. Au fost și încercări bine ilustrate de scrierile lui Jonathan Swift, care punea sub semnul întrebării civilitatea engleză și apăra independența Irlandei 5 de a-i ataca pe cei puternici și de a reliefa că civilitatea lor era dublată de aroganță, că avea efectul neintenționat de a produce și reproduce necivilitatea printre cei fără putere, implicația principală
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
legii împotriva celor slabi 4. Au fost și încercări bine ilustrate de scrierile lui Jonathan Swift, care punea sub semnul întrebării civilitatea engleză și apăra independența Irlandei 5 de a-i ataca pe cei puternici și de a reliefa că civilitatea lor era dublată de aroganță, că avea efectul neintenționat de a produce și reproduce necivilitatea printre cei fără putere, implicația principală fiind că cei puternici ar trebui să-și schimbe cumva atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
avea efectul neintenționat de a produce și reproduce necivilitatea printre cei fără putere, implicația principală fiind că cei puternici ar trebui să-și schimbe cumva atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să-și găsească propriul lor drum spre civilitate. Cu toate aceste rezerve și calificative, amenințarea violenței (și frica de violență) pare să fi plutit mereu în umbra preocupărilor privind civilitatea. Lipsa de civilitate a fost fantoma care a urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
-și schimbe cumva atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să-și găsească propriul lor drum spre civilitate. Cu toate aceste rezerve și calificative, amenințarea violenței (și frica de violență) pare să fi plutit mereu în umbra preocupărilor privind civilitatea. Lipsa de civilitate a fost fantoma care a urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
atitudinile și să-i lase pe cei "necivilizați" să-și găsească propriul lor drum spre civilitate. Cu toate aceste rezerve și calificative, amenințarea violenței (și frica de violență) pare să fi plutit mereu în umbra preocupărilor privind civilitatea. Lipsa de civilitate a fost fantoma care a urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței; necivilitatea a fost
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței; necivilitatea a fost dușmanul permanent al societății civile. Civilizarea a reprezentat, deci, un proces istoric continuu, în care civilitatea, un termen static, a fost atît țelul, cît și rezultatul transformării comportării necivile în comportare civilă. Pornind de la această teză, a mai fost doar un pas pînă la ideea că procesul civilizator era un drum cu etape de perfecționare treptată
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
transformare a avut legături strînse cu procesul formării de state, în mod deosebit cu supunerea clasei războinicilor la un control strict, precum și cu aducerea nobililor la curtea regală. Întregul proces a fost exprimat prin termenul lansat de Erasmus din Rotterdam, "civilitate", care apoi a dat naștere verbului "a civiliza", ambele cuvinte fiind curînd folosite în multe alte țări ca un simbol al noii strădanii de a rafina și șlefui manierele. Elias susține că procesul de civilizare, pe care el nu-l
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de superioritate al modului de civilizare european, de exemplu, sau dacă ar fi adoptat o atitudine sceptică mai riguroasă față de unele curente aparent civilizatoare. Lucrarea lui Elias conține o oarecare opinie implicit progresistă despre apariția și dezvoltarea tipurilor moderne de civilitate, simptomatică în acest sens fiind totala neglijare a modurilor (remarcate de Foucault și de alții) în care codurile comportamentale ale unui proces civilizator pot controla procesul de democratizare a puterii, pot redistribui, transforma și camufla violența disciplinară și de alte
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
disciplinară și de alte tipuri, fără să o diminueze neapărat. Reducerea numărului delictelor capitale în secolul al XIX-lea și abolirea spînzurărilor publice în 1868 în Anglia, de exemplu, pot fi cu greu atribuite triumfului practic în continuă expansiune al civilității liberale. Acuzațiile și condamnările capitale s-au înmulțit atît de mult la începutul secolului al XIX-lea, încît pe la 1830 mai mult de 90% din condamnările la moarte nu au fost executate, nu dintr-o teribilă simpatie umanitară pentru cei
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cumva peisajul englez să fie împînzit cu spînzurători. De asemenea, încetarea execuțiilor în locurile publice, de la interzicerea procesiunii de la Tyburn, în 1783, pînă la desființarea eșafodurilor din interiorul închisorilor, din 1868, a avut puține legături cu vreun angajament principial față de civilitate. Transferul execuțiilor în interior, camuflarea violenței de ochii publicului au fost uneori considerate de susținătorii fenomenului ca un mijloc de a potoli atacurile publice împotriva întregii afaceri murdare a pedepsei capitale. Spînzurările au devenit, de fapt, mai crude, deoarece li
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
eficiența decît sistemele politice premoderne. Monopolul său asupra mijloacelor de producere a violenței, după cum a remarcat Hobbes, îi plasează pe supușii săi sub un nor permanent de amenințare cu violența. *** Elias este îndreptățit să observe că violența statului poate distruge civilitatea, ceea ce a și făcut adesea, lăsînd în urmă relații sociale dominate de necivilitate: violențe, lipsă de securitate, conflicte exasperante, rezolvări amînate la nesfîrșit. Zeci de societăți contemporane din toată lumea suferă în mod curent de aceste simptome, dar există și mai
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
majoritatea oamenilor fără apărare; ei devin jucării în mîna siniștrilor potențiali administratori ai pedepselor. De fapt, teza lui Bauman este imaginea reflectată a concepției de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea privind procesul de civilizare, înțeles ca o spirală ascendentă spre civilitate. Civilitatea și barbaria merg paralel pe o spirală în continuă descreștere a violenței. Nu există, susține el, nici o linie de demarcație între normele civilizate și anormalitatea necivilizată. Civilizația ar trebui să fie sinonimă cu potențialul constant, în condițiile moderne, al
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
oamenilor fără apărare; ei devin jucării în mîna siniștrilor potențiali administratori ai pedepselor. De fapt, teza lui Bauman este imaginea reflectată a concepției de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea privind procesul de civilizare, înțeles ca o spirală ascendentă spre civilitate. Civilitatea și barbaria merg paralel pe o spirală în continuă descreștere a violenței. Nu există, susține el, nici o linie de demarcație între normele civilizate și anormalitatea necivilizată. Civilizația ar trebui să fie sinonimă cu potențialul constant, în condițiile moderne, al puterii
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a lui Stalin, se distra cu fețe zîmbitoare, cu țigări și băuturi în mînă, știind că printre invitați se aflau atît adepți ai politicii, cît și victime, mulți fiind și una și alta. Același tip bizar de eveniment, în care civilitatea salută barbaria, este reprezentat de atmosfera relaxată, prietenească de la Wannsee din ianuarie 1942, unde Müller, Heydrich, Eichmann și colegii naziști sorbeau șampanie și fumau țigări de foi după o zi grea de muncă în care fuseseră stabilite detaliile privitoare la
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Nurenberg, oraș ce zăcea în ruine, cu zeci de mii de cadavre care făceau apa locală imposibil de băut, de parcă ar fi fost apă picurînd dintr-o morgă. *** Aceste detalii remarcate de Bauman sînt binevenite și, totuși, concluzia sa că civilitatea modernă este aliată a barbariei prezintă riscuri mari, unul dintre ele fiind pesimismul său dogmatic. Postulatele ajutorului reciproc, solidarității, respectului reciproc etc., calități pe care Bauman le laudă formal (deoarece ele sînt opuse totalitarismului) și care sînt, în mod normal
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
însăși, este supusă unei interpretări reducționiste care, din punct de vedere formal, se aseamănă cu reducerea marxistă a societății civile la dominația și violența burgheze. Nu e de mirare că, în concluziile sale, Bauman devine trist. Tipul de analiză a "civilității moderne ca barbarie" oferită de Bauman nu atinge nici faptul că procesul modern de civilizare conține mai multe contradicții potențial productive, deși periculoase. Una dintre ele este înspăimîntătoarea dezvoltare a tehnicilor războiului total și a mijloacelor de violență universal devastatoare
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]