158 matches
-
lor frumos legate, expuse la locul de onoare. Nu-i ungur care să nu le cunoască, să nu se fălească cu ele. Această dragoste pentru scriitorii lor a fost principala cauză, mai mult chiar decât atingerea lor de timpuriu cu civilizațiunea occidentului, că ungurii au produs pe tărâmul artelor, științelor și literilor oameni de mâna întăi a căror celebritate a străbătut Europa. Întreg publicul din Ungaria a contribuit la cultivarea și înălțarea lor. Și când am sta să socotim câți unguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române. VIII. Adunarea Națională dă expresiune multumitei și admirațiunei sale față de Puterile Aliate, care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit pe multe decenii pentru război, au scăpat civilizațiunea din ghearele barbariei. IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Bănat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
duse într-alt vagon. Mă instalai aici cu mama. Dar aflând că în același tren, venind din Lon dra prin Berlin, era Take Ionescu care nu mai găsise pat, alergai la el ca să aflu cele petrecute. „Vom asista la dărâmarea civilizațiunii moderne, îmi zise. Precum romanii au distrus Grecia, tot astfel Germania va distruge Franța.“ „Dar Anglia, ce face Anglia?“ „Anglia nu se mișcă, vin de la Londra. Sunt deciși să nu se amestece.“ „Dar noi? Ce facem?“ „Noi nu putem fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
1855; E. Sue, Matilda sau Memoriile unei femei june, I-IV, București, 1853-1854; Al. Dumas-fiul, Dama cu mărgăritari, I-II, București, 1856; Walter Scott, Ricard Inimă de Leu sau Talismanul, București, 1856, Fidanțata de Lammermoor, București, 1856; Fr. Guizot, Istoria civilizațiunii în Europa, I-II, București, 1856, Istoria civilizațiunii în Francia, I-V, București, 1858. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 196-205; N. Iorga, Un contimporan al lui Alecsandri. Poetul Gheorghe Baronzi, ALA, 1922, 79; Călinescu, Ist. lit. (1941), 295-297
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
june, I-IV, București, 1853-1854; Al. Dumas-fiul, Dama cu mărgăritari, I-II, București, 1856; Walter Scott, Ricard Inimă de Leu sau Talismanul, București, 1856, Fidanțata de Lammermoor, București, 1856; Fr. Guizot, Istoria civilizațiunii în Europa, I-II, București, 1856, Istoria civilizațiunii în Francia, I-V, București, 1858. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 196-205; N. Iorga, Un contimporan al lui Alecsandri. Poetul Gheorghe Baronzi, ALA, 1922, 79; Călinescu, Ist. lit. (1941), 295-297, Ist. lit. (1982), 330-334; Cioculescu- Streinu-Vianu, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
lui Dumnezeu, decât suflete înamorate în limba și datinele străbunilor lor, decât inimi care să iubească caracteristica cea espresivă a poporului nostru, minți ocupate cu cestiunile de viață ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni. Divorțul... adulteriul îmblă cu fețele bolnăvicioase, spoite din gros, măști vie, pe stradele noastre: zâmbind femeilor le stârpește, zâmbind bărbaților îi usucă și cu toate astea noi le dăm serbări și le sacrificăm nopțile iernelor noastre, ne cheltuim tinerețea, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iar marea împrumută de la cer coloarea sa, seninul geniului său, și le reflectă în visul său cel adânc și luciu. Când națiunea e-n întunerec, ea doarme-n adâncimile geniului și-a puterilor sale neștiute și tace, iar când Libertatea, civilizațiunea plutesc asupră-i, oamenii superiori se ridică spre a-l reflecta în frunțile lor și a-l arunca apoi în raze lungi adâncimilor poporului, astfel încît în sânul mărei întregi se face o zi senină, se răsfrânge în adâncul ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
paradoxală conservatorismului: „când zic conservator nu Înțeleg că trebuie să se țină lucrurile În statu quo, adică a se ține În suspensiune linia astfel cum se află; - prin conservator Înțeleg Înaintarea statului, bazați fiind pe principiile solide de progres și civilizațiune ale secolului” . Fraza putea fi asumată, fără nici un fel de scrupul, de orice liberal guvernamental european... De altfel, În ședința Senatului din 23 decembrie/4 ianuarie 1874, Boerescu nu ezita să se identifice și cu doctrina liberală. Combătându-l pe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
profilului „omului politic la tinerețe”. Elogiul „civilizației”, aspectul fundamental care frapează observația călătorului obișnuit cu „orientele nostru” , este temperat de accente melancolice, pesimiste chiar: „Câte Însă mizerii care lipsesc la noi nu sunt ascunse În fundalu[l] acestui tablou splendid!... Civilizațiunea [...], din cauza impedimentelor și eronatei organizări a societății, a perfecționat numai o parte din oameni, cei mai mulți sunt numai spoiți, și simțul natural, perind supt această mască fără fond (subl. ns.), lasă un gol ce-l ocupă superficialitatea și minciuna”. Ochiul moralistului
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
mea, cu bunul simț ce posede, cu caracterul său naturel și inocent, fiind [...] lipsită de orice prejudețe și superstițiuni, și profitând de toate erorile prin care a trebuit să treacă societățile civilizatoare, va putea lesne primi și aplica toate avantagele civilizațiunei și ajunge la o adevărată perfecțiune morală mai Înaintea altor națiuni din oriente” . Nu se poate preciza cu exactitate În ce măsură Boerescu era familiar În acel moment cu doctrina lui Rousseau, ale cărei aspecte privind sinuciderea și pedeapsa capitală aveau să
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
XIX-lea, adică la Comte și la Spencer: "Filosofia pozitivă, creată de francezul Auguste Comte și amendată de englezul Herbert Spencer, se-ncearcă a clasifică toate cunoștințele în raport cu progresul omenirii, fiecare știință corespunzând cu o treaptă bine definită pe scara civilizațiunii, astfel că se întemeiază pe o știință anterioară fără concursul căriia nu poate să se nască, si prepară o știință ulterioară, căriia la rândul sau îi va servi de temelie. Peste tot șanț șase clase: matematică, astronomia, fizică, chimia, biologia
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
o concepție foarte largă, în sens antropologic, despre atribuțiile filologiei în întregul ei: "Filologia în genere studiază manifestațiunile tendinței firești a omului de a cunoaște toate și de a se cunoaște pe sine însuși, fie în stare inculta, fie în civilizațiune. Acea tendința se manifestă în limba, în literatura scrisă sau nescrisa, în obiceiuri, în credințe etc., câri împreună "humanitas" în adevăratul sens al cuvântului formează astfel obiectul filologiei în genere. Studiul acelor manifestațiuni în stare inculta se cheamă filologie comparativa
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
în literatura scrisă sau nescrisa, în obiceiuri, în credințe etc., câri împreună "humanitas" în adevăratul sens al cuvântului formează astfel obiectul filologiei în genere. Studiul acelor manifestațiuni în stare inculta se cheamă filologie comparativa; studiul lor pe o treaptă de civilizațiune este filologia clasică" (ibid., pp. 26-27). Că și în cursul predat la Universitatea din București în 1874 (și publicat în 1875; vezi supra, 2.4.), si in Principie de linguistica (din 1881) Hașdeu menține locul filologiei (fie clasică, fie comparativa
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
echitate din partea statelor mari, se datorește existența statelor mici deja independente. Astfel, fizionomia unei importante regiuni a continentului s-a schimbat într-o jumătate de secol ca prin minune.[...] Asta e bine; asta dovedește netăgăduit eficacitatea principiului naționalităților pentru propagarea civilizațiunii. Experiența făcută cu tînăra Românie va fi desigur un îndemn pentru diplomația europeană să urmeze mai departe cu aplicarea acestui roditor principiu, și întrucît privește pe celelalte mici naționalități rămase încă fără stat particular. Dar, ca toate principiile, și acesta
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
contrafacere mai mult sau mai puțin dibace a aparatului material, poate da rezultate similare dacă nu egale, adesea destul de fericite. Cum am zis, sarcina statului pe terenul așa-numitului progres material este titanică; dar comunicare, astăzi așa de comodă, cu civilizațiunile societăților înfloritoare ușurează mult această sarcină. Fabrici, mine, căi ferate, poduri, vapoare, baloane, armată, fortificații - se prea poate; modele sînt destule, formulele gata și contrafacerea e totdeauna sigură de aplauze. Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă
Politică și cultură de I. L. Caragiale () [Corola-journal/Journalistic/12933_a_14258]
-
deșartă nu e în sine așa primejdioasă, cât ura. Nu e primejdioasă pentru că acele nimicuri de fermecătorii și descântece n-au putere de a face rău, ci e urâtă pentru timpul acesta când domnește credința adevărată a lui Cristos și civilizațiunea, e spre rușinea mare acelui popor carele mai crede în așa minciuni, atunci când vrea să propășească și să intre în lumea cultă. Dar e primejdioasă vindecarea ce se încrede unor proști, unor babe sau moașe, crezând că ei ne scapă
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
noastră, Petru Rareș, în manuscris, "întâiul periodic teatral românesc", "Gazeta Teatrului Național", pagină din "Curierul românesc" semnată de I. Heliade-Rădulescu, socotită a sta la începuturile cronicii dramatice la noi, Iosif Vulcan despre momentul când actorii bucureșteni au pus "temelia" edificiului "civilizațiunii naționale" pentru "dezvoltarea limbii" prin arta scenei. Și enumerarea poate continua, atingând printre alte evenimente distincte, "primul turneu oficial" în Transilvania și Banat, "prima dramatizare" la noi a unui roman de Dostoievski. Concepută să fie cronică a teatrului românesc, desfășurarea
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
o dată croită, prin cele trei opere de la începutul culturii noastre moderne, inteligența română a înaintat cu ușurință pe calea deschisă și, cu același neadevăr înlăuntru și cu aceeași pretenție în afară, s-au imitat și s-au falsificat toate formele civilizațiunii moderne. Înainte de a avea partid politic, care să simtă trebuința unui organ, și public iubitor de știință, care să aibă nevoie de lectură, noi am fundat jurnale politice și reviste literare și am falsificat și disprețuit jurnalistica. Înainte de a avea
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
că singură libertatea este suficientă spre a-i ridica pe români pe treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
viitorului prin credință, viitorul credinței în națiune sau credința națiunii în viitor și are să - ajungă tot la rezultatele fenomenale la care a ajuns în numărul său de azi. E o școală privată în București care poartă deviza: "Școala e altarul civilizațiunii". S-ar putea zice: Altarul e școala civilizațiunii, civilizațiunea altarul școalei ș. a. m. d.; fraza nu câștigă mai mult înțeles decât are, adecă nici unul. Asta se numește o frază goală. Altfel, acesta este semnul caracteristic al unei totale lipse de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
credința națiunii în viitor și are să - ajungă tot la rezultatele fenomenale la care a ajuns în numărul său de azi. E o școală privată în București care poartă deviza: "Școala e altarul civilizațiunii". S-ar putea zice: Altarul e școala civilizațiunii, civilizațiunea altarul școalei ș. a. m. d.; fraza nu câștigă mai mult înțeles decât are, adecă nici unul. Asta se numește o frază goală. Altfel, acesta este semnul caracteristic al unei totale lipse de cultură, precum și a lipsei de gândire proprie. Tot
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
națiunii în viitor și are să - ajungă tot la rezultatele fenomenale la care a ajuns în numărul său de azi. E o școală privată în București care poartă deviza: "Școala e altarul civilizațiunii". S-ar putea zice: Altarul e școala civilizațiunii, civilizațiunea altarul școalei ș. a. m. d.; fraza nu câștigă mai mult înțeles decât are, adecă nici unul. Asta se numește o frază goală. Altfel, acesta este semnul caracteristic al unei totale lipse de cultură, precum și a lipsei de gândire proprie. Tot secretul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ele înșile decât urmarea unei cauze generale și mai adânci. 147 {EminescuOpXIII 148} Și "Romînul" constată că școalele noastre sunt încă departe de a răspunde la cerințele unui stat care voiește a fi și trebuie să devie un focar de civilizațiune și de progres în Oriinte. Cauzele, după ziarul oficios, sunt a se căuta în organizațiunea generală a învățămîntului. Mulți profesori se dedau la diferite ocupațiuni incompatibile cu exercitarea apostolatului lor; dar și acest rău e rezultatul unui viciu de organizațiune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Nu e destul pentru cea mai veche și mai ilustră din rasele europene? Loc tinerilor, va striga desigur d. Pencovici. Viitorul e al lor. Cât despre acele rase vechi cari au creat lumea după asemănarea lor, turnînd-o oarecum în forma civilizațiunii lor, trebuie să dispară ca acele vechi triburi ale lumii nouă cari n-au lăsat în urmă-le nici o urmă de existență. S-ar părea că numai pentru a face 'n ciuda visătorilor de la Dunărea de Jos grecii nu vor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
organic care atinge sănătatea, făptura fizică, bunul trai, bunele moravuri, c-un cuvânt întreaga constituțiune fizică și morală a populațiunilor noastre. Ceea ce ne dă dreptate nu sunt fără îndoială lungile articole de fond ale "Romînului', în care se vorbește de civilizațiune, de libertate, ca de bunuri câștigate de liberalism pentru poporul nostru, ceea ce ne dă dreptate - în contra voinței noastre și din nenorocire - e realitatea. Chiar de - am voi să calomniem, nu putem. De - am voi să zugrăvim lucrurile mai rele decum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]