172 matches
-
iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, și liedul german. Dar C. a adoptat, totodată, și sintaxa străină, sacrificând adesea și ritmul. Neglijarea cizelării atente a versurilor și lipsa de discernământ critic fac ca în Din caierul vremii, ce reproduce integral volumele anterioare, fragmentele de poezie autentică, având ca generator o sensibilitate feminină profund vulnerată, să se piardă într-o masă de versuri terne
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
dominantă, flancată de contemplarea sarcastică a vieții, asigură poeziei sale o notă de particulară subtilitate și își găsește rezolvarea cea mai potrivită în procustiana formă a sonetului. Infirmitatea, care îi interzice reconsiderarea cuvântului scris, îl obligă pe C. la o cizelare mentală aproape desăvârșită a exprimării prozodice, pe care o poartă mult timp în sine, înainte de a o dicta, spre tipărire: „Căci poezia doarme-n suferință,/ Cum doarme diamantul în cărbune”. Ocolind confesiunile exagerate, el tinde spre „recea armonie” desprinsă din
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
ar fi trebuit să sufere transformări intelectuale majore și o extindere deliberată a a sferei de definire și aplicare a cercetării științifice. Au trecut aproape 150 de ani după ce cercetarea a devenit un demers instituțional larg recunoscut și încurajat până la cizelarea suficientă a conceptului de creativitate prin numeroasele dezbateri privind înțelesul și posibila izolare a unor noțiuni concurente precum imaginația, originalitatea, genialitatea, talentul, libertatea și individualitatea (Engell, 1981; Gruber, 1996; Kaufman, 1926; Singer, 1981-1982). Așa cum vom detalia în continuare, inventarea cercetării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
spune În forul său interior că ar fi putut s-o realizeze dacă și-ar fi propus lucrul acesta. Dar se ignoră ușor faptul că, În creație, termenul simplu nu semnifică altceva decât acea formă ultimă, obținută prin nenumărate șlefuiri/cizelări, și care, prin perfecțiunea ei, mărește la maximum valoarea și strălucirea unei idei. Μ Cel mai bun barometru al stimei de sine Îl reprezintă Încrederea pe care majoritatea celor din jur ne-o acordă, la un moment dat. Μ Un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și propune, autorul „are pretenția” că se obțin 156 de profiluri manageriale diferite, pe care le și descrie în anexe. Nu negăm importanța stabilirii anumitor „profiluri”, „tipuri” etc. manageriale ca puncte de plecare în eficientizarea procesului de management și/sau „cizelarea” anumitor comportamente, atitudini, trăsături de personalitate ale celor care ocupă funcții de conducere. Totodată, subliniem și faptul că există și se construiesc în continuare „instrumente” (pentru conturarea unor tipuri de manageri) mai mult sau mai puțin complexe, mai mult sau
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
există o grifă a lui Sorin Titel, creatorul unui spațiu cvasimitic al Banatului. Pe de altă parte, în romanul Litera albă, de pildă, Banatul are o „irealitate imediată” ce îl înrudește cu Vladia imaginară a lui Eugen Uricaru. Exercițiile de cizelare epică ale autorului sfârșesc, printre altele, prin a reduce autoritatea narativă la o simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu-se singur pe sine și producând personaje ca Beca, Tavi, Vulpeș, Trăgulă ș.a. Insolitul
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
îi iau locul pâlpâiri tainice, o undă de melancolie dureroasă, crepusculară, orchestrată discret, fără gesticulația abundentă de odinioară. În Așteptând, Gaudeamus, Table d’hôte, Dumnezeu, care captează starea de răvășire de după moartea Iuliei, registrul emotiv impune și un efort de cizelare, de echilibrare a versului. În proză, scriitorul are realizări mai durabile. Nuvela Duduca Mamuca, reluată cu unele modificări în Micuța (subintitulată Trei zile și trei nopți din viața unui studinte, 1864), dar și romanul istoric Ursita („Revista literară și științifică
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Apărarea Patriei”, iar editorial, în 1971, cu volumul de versuri Azimut. Patria, locurile natale, natura, istoria neamului sunt teme frecvente mai cu seamă în primele volume, teme tratate într-o manieră destul de convențională, în ciuda eforturilor poetului de a compensa, prin cizelarea versului și metafore șocante, modestia elanului liric. Livrescă și cerebrală, mai rar elegiacă, lirica lui L. îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
absența unei noi generații de critici, fenomen „asupra căruia nu s-a gândit nimeni să-i analizeze motivele”, prin dispariția literaturii înseși: „Azi nu mai avem o literatură, ci un haos. Un poet azi se dezinteresează complect de formă, de cizelare, de limbă. Elementele clasice ale unei poezii azi nu mai au cădere. Și atunci, natural că nu mai are rațiunea critica. [...] Trebuie, pentru vremile de azi, un Maiorescu și, ca și atunci, prin ridiculizare, să purifice.” G.O.
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
voievozi la fel de hămesiți. Împinge cu nonșalanță istoria în obscuritate și își asigură, reinterpretând datele (potrivit unor opinii de grup) și redistribuind accentele, niște exemple mai mereu oportune. El oficiază ca un veritabil sacerdot, aflat în posesia unor instrumente a căror cizelare (notabilă, întrucât autorul a fost practic lipsit de experiențe preexistente) nu poate fi conciliată cu imaginea - propusă adesea - a scribului mărunt ce proferează doar blesteme și își consumă, pe hârtia menită să adăpostească o invectivă poruncită, rația cotidiană de cerneală
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața de îndumnezeire” a Sfântului Paisie cel Mare, prăznuit de Biserica Răsăriteană la 19 iunie. Cel
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
sens simbolic, metafora esențială fiind cea a muntelui, a urcușului sacru: „Biserici îngropate băteau toaca în munți”; „Într-o poiană frumoasă ca o pânză de in/Dorul meu moare lin/ca iarba de coasă” (Coasa de argint). Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinația vocabulelor ce sugerează palpitul, prospețimea tărâmului originar, cu un ușor aer hieratic. Următoarele cărți, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Templul de sticlă, dar și Extaze, Brocarturi și pănură, Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
George Sbârcea), Kalvincar (cu L. Kalustian și N. Carandino) ș.a. Odată cu sfârșitul războiului și instalarea regimului comunist își încheie și cariera de gazetar. Suspendat în 1945 din presă, se retrage din viața publică; reușește totuși să desfășoare, în paralel cu cizelarea propriilor versuri și definitivarea romanului Lunatecii, o rodnică activitate de traducător, dând unele din cele mai inspirate versiuni românești ale pieselor lui William Shakespeare (Macbeth, Othello, Hamlet ș.a.) și ale povestirilor lui Edgar Allan Poe. Semnele poziției estetice reformatoare a
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
privind copilul individual; contractul între familie și școala nu se mai considera doar ca un "drept opțional", ci ca un sistem de obligații reciproce în cooperarea părinților cu profesorii. <citation author="John Locke">"Marea artă a unui educator constă în cizelarea manierelor și informarea minții; el trebuie să sădească în elevul său bunele obiceiuri și principiile virtuții și ale înțelepciunii, să-i dea treptat o viziune asupra omenirii și să dezvolte în el tendința de a iubi și de a imita
COLABORAREA ŞCOALĂ-FAMILIE ÎNTRE DEZIDERAT ŞI REALITATE. In: Arta de a fi părinte by Prof. Nicoleta Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1388]
-
românească”. ș.a. De la prima carte, Elementele, V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație; „Pulbere, pulbere, / Mâna e negură, mâna e pulbere / Trupul e pulbere, sticlă și pulbere. / Vântul zăpezilor, lacrima tulbure” (Pulbere, pulbere). Trecerea ireversibilă
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
încă-n cuvinte”, înlănțuindu-se „în poeme nemairostite vreodată”, în timp ce poetul, asemenea unui pelerin, rătăcește „prin neștiutele iluzii” și caută răspunsuri la marile întrebări care îl frământă. Versurile aspiră acum la o concizie aproape aforistică, vădind o preocupare accentuată pentru cizelarea formei. În disputa dintre sentiment și rațiune, este preferat tărâmul vrăjit al „formelor- gând”. În esență, noi imnuri sunt aduse existenței, imnul definind lirica scrisă de P. Unele teme, cum ar fi condiția cuvântului sau cea a tăcerii, revin obsedant
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța frazării și idealul cizelării nesilite - un mod personal de expresie. SCRIERI: Entre nous, le temps - Între noi, timpul, ed. bilingvă, cu gravuri de Holley Chirot, Paris, 1975; Between Us, Time, ed. plurilingvă, tr. Kiki Skagen Munshi, pref. Thomas C. Carlson, cu gravuri de Holley
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
atenția prin surprinderea atmosferei de un exotism sublimat, intelectualizat, a lumii amfiteatrelor. Originalitatea temei, buna utilizare a sugestiei și stăpânirea versificației nu compensează total deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii medievale, răbdarea de giuvaergiu în cizelarea poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de excepție al vechilor lirici francezi, nu o dată versiunile lui fiind aproape desăvârșite. Valoarea antologiilor alcătuite de el este sporită de note și comentarii, toate dezvăluind o cunoaștere în
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
În versurile din culegerea Între pământ și stele (1970) poetul pare că dobândește pentru prima dată conștiința menirii sale și, meditând asupra condiției creatorului de artă, se confesează într-un registru ce amintește dilemele, neliniștile multor confrați iluștri (În ajun). Cizelarea fonică și concizia, dar mai ales abandonarea retorismului și a verbozității duc la realizarea unor piese remarcabile, ce lasă să se întrevadă mai mult ca oricând înclinația poetului spre meditație, spre introspecția propriului destin de artist. Vis și simetrie (1973
PETRESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288785_a_290114]
-
dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios, utilizând fie perioada cu arborescența ei solemnă, fie enunțul oral, brevilocvent, cu o euritmie cristalină
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe, dând strălucire și fosforescență sensurilor cuvintelor, care se deschid
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
o fază expresionistă: R. M. Rilke, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Alfons Petzold, Karl Spitteler, Ady Endre. Din Anton Wildgans, autor în a cărui experiență sufletească se regăsea, a dat o transpunere plină de pătrundere, într-o cizelare extremă, o recreație aproape: Poemele către Ead (la care a lucrat zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
este persistentă, ca în Vânzătoarea de iluzii: „Sta desculță arcuind/ Șolduri dulci ca un colind / Pe sub șarpele din ochi / Bun de boală și deochi.” Omul de lut, din familia Nopților lui Macedonski, i-a cerut lui C. două decenii de cizelare, dar și încercarea resurselor sale vizionare într-o frumoasă recreere a mitului Golemului din mistica iudaică. Praga medievală, cu turle și tavane boltite, cu regi sângeroși, mai are o lume criptică, „un neam fără de țară cu spițe legendare”. Lev Înțeleptul
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
factură sau din cel al modernismului interbelic de tip tradiționalist, poezia lui C. se salvează de la caducitate prin transparența melodioasă a sonurilor, printr-o caligrafie discretă, prin spunere revelatorie. Experimente diverse, bine asimilate, vădesc o aplecare spre desăvârșirea formală, spre cizelare și selectarea enunțului până la esențial. Delicat și senzitiv, poetul încearcă să capteze un limbaj la fel de sugestiv ca și percepția concretă, vehicul pentru înțelegerea inițiatică a sensurilor lumii. Pelerin modern, el este un homo viator prin clipa prezentă spre un tărâm
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]