127 matches
-
sa, Așa cum își dorea. Fetița cu chibrituri-H.Ch. Andersen Caută de-atunci prin apă Încolo și-ncoace Niște încălțări , dar ele Nu -s și pace. Papucii gânsacului-George Coșbuc Într-un basm cu,,a fost odată,, Știți voi cine a purtat Cizmulița ca să-i poată Fi cuvântul ascultat? Motanul Încălțat-Charles Perrault Cine merele de aur Le-a păzit să nu le fure Păsări cu aripi de-aramă? Prâslea cel voinic și merele de aur-Petre Ispirescu Cunoașteți voi oare-o fetiță Ce roșieavea
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
și simplu fără grai. În fața lui, la o masă lungă, stătea șobolănița uriașă, Îmbrăcată În rasă de judecător, Înconjurată de cei doisprezece șobolănași ai săi, Înveșmântați În odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc atât de puternic, Încât căzu și Începu să se zvârcolească, făcând spune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu lumina difuză, fiindcă luna lumina greu și se strecura în încăpere prin spatele meu. Ceilalți erau deja cuibăriți prin cearșafuri în timp ce eu orbecăiam ca blegul prin mijlocul camerei. Vino mai aproape să vezi ce ți-a pus moșul în cizmulițe! se auzi un glas de silfidă, chemându mă spre capătul celălalt de odaie. Cu mâinile-n față, de parcă jucam " De-a baba oarba", mergeam împiedicându-mă de toate paturile din cale, luându-mi azimutul după dreptunghiul luminos ce contura ușa
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
jucam " De-a baba oarba", mergeam împiedicându-mă de toate paturile din cale, luându-mi azimutul după dreptunghiul luminos ce contura ușa de la intrare. Când am ajuns destul de aproape am zărit o fetișcană goală pușcă înfiptă într-o pereche de cizmulițe cu toc. La adăpostul întunericului, fața mea se prelungea pe lângă umbre, iar sângele începu să se zbenguie prin artere, umplând toate zonele mai puțin irigate peste zi. Am încercat să o scald cu o glumă și să-mi ascund emoțiile
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
intrare, sub bolta în semicerc, ardea festiv un bec puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul se aplecă ceremonios (mie mi se păru hazliu ca o jucărie mecanică ușor dereglată - „iată, îmi spusei, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Lasă, lasă, dar câțiva gologani acolo, tot o să găsești tu prin buzunare. (Începe să se uite prin geantă) Ce să-ți dau? Un briceag, o oglinjoară, un cojocel, un chimiraș? Scoate o pereche de cizme). Cotoșman: Stăpâne, cumpără-mi mie cizmulițele astea! Negustorul: (speriat) Aoleu, vorbește cotoiul? Ionică: Da, fiindcă e năzdrăvan! Negustorul: Am trăit s-o văd și pe asta, om să miaune ca pisica, am mai văzut, dar pisică care să vorbească ca omul, ba! Cotoșman: Vorba! Negustorul: La
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Ăsta, la ăsta. — Care ocazie, care ăsta. — Păi... spectacolul de astă-seară. — Astă-seară reprezentăm O scrisoare pierdută. — Exact, exact. Scrisoarea. Da, spectacolul de azi. — Pentru azi nu mai avem. Se rotise din nou spre păpușa mecanică din stânga, căreia îi povestea despre cizmulițele pe care le-a adus libianul care trăiește cu Mariana, care i le-a vândut lui Kati, dar erau strâmte, așa că printr-o verișoară studentă au ajuns la... — Cum să nu aveți... Piesă națională, marca teatrului național! Se joacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
casei. Iarna trecuse. Venise într-adevăr primăvara. Se ardeau toate uscăturile de peste an. Sări din pat și deschise fereastra. ― Iancule, Nicolae! Să nu aprindeți focurile fără mine! Își luă un cojocel și o broboadă peste cămașa de noapte, încălță niște cizmulițe și alergă în jos, pe scări. Tot așa alerga și în copilărie, când tatăl ei, boierul Dudescu, o striga din curte: „Hai, fata tatei, vino degrabă, că se sting focurile!”. Era un obicei. În zorii zilei de 9 martie, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deschise, ale cafenelei. Susan se deplasa lent, dar cu hotărâre, sprijinindu-se, cu mâna stângă, pe un baston. Piciorul stâng era încă în ghips. Piciorul drept era încălțat cu o sandală roz, în vreme ce stângul era învelit într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care se aflau banii familiei. Mai trebuia să fiu atent să nu mă găsească taică-meu, să nu vină să mă fure, să mă ducă iar în Arad. Așa: vine Cristina val-vârtej, îmi bagă un cuțit mare de bucătărie în cizmulițe și mă trage după ea la școală. Odată intrați în clasa ei, colegul cel rău ne luă în râs: ai venit cu puradelu’ ăsta să ne bați? hă hă hă. Neagră de supărare, Cristina s-a oțărât la el: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
convins-o să întrerupă tratamentul. Erau niște chimicale nenorocite care îi făceau creierul terci. Rezultatele s-au văzut foarte curând: a început să se îmbrace în culori țipătoare, hainele îi veneau ca picate din lună. Cu colanți roșii, pulovăr negru, cizmulițe turcoaz și pălărie de pai verde arăta ca o paparudă. Toate privirile alergau spre ea. Ca să pună un scut între ea și realitatea perplexă, purta niște ochelari de soare enormi, care îi acopereau jumătate din față. Pentru românul de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la culoare, ciorapi de lână trași peste pantaloni, o jachetă, un fular de lână și cizmulițe, ședea în Grădina Dianei. Pe latura cea mai îndepărtată de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al grădinii țâșnea micul izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dincolo. El: desprins parcă din revista Caesar, filoform, tuns perie, pantaloni vintage à la vechiul AGVPS, fular nonșalant, cercel în urechea stângă, ceas uriaș pe dreapta, plus două telefoane mobile. Ea - tipul PR în modelling, nostimă, impetuoasă, păr blond-cenușiu nărăvaș, cizmulițe de catifea cu ciu curași, proaspăt venită de la Amsterdam („orașul vieții mele“), 74 cu gândul la „o Scoție, sau o Irlandă, dacă Egiptul e nesigur, deși aud că-n Maldive e hot“. Pe scurt: două roade tipice libertății noastre. După
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
național vrâncean, cu catrința țesută din fir auriu și argintiu, cu iia din borangic cusută cu flori roșii și împodobită cu paiete aurii, peste care avea o bundiță albă mărginită la mâneci, la gât și la poale cu blăniță, și cizmulițe albe din piele. Voalul diafan îi atârna peste părul auriu ce-i cădea în bucle până la umeri și o cunună din flori de lămâiță, simbol al purității sale îi încununa capul. În ochi ei albaștri ca cerul tremurau lacrimi de
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de pământ. Nu sunt eu proprietarul de la Park Lane. Tu ești. Erau așezați afară, în grădina mare, la umbra mărului bătrân. — Poftim, șaizeci și șase de lire, îl ignoră Ralph cu desăvârșire, încântat că-și amintise că piesa lui era cizmulița argintie. Ben cedă și luă banii. Astăzi era una din zilele proaste ale lui Ralph, când circuitele din creierul lui nu păreau să facă nici o conexiune cum trebuie. Ben înțelese pentru prima dată cum trebuia să se simtă mama unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șolduri cu o sfoară. Aveau mereu o glugă care le acoperea nu numai capul, ci și gâtul și umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele, legați de picioare și de glezne cu nojițe. Iarna își trăgeau pe picioare niște cizmulițe de lână pe care le numeau ciorapi, și apoi își puneau opincile. Dormeau îmbrăcați și nu-și dezlegau sfoara de la brâu. În timp ce benedictinii de la mănăstirile obișnuite făceau o baie pe lună, ei se mărgineau la două pe an, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cînd Îți faci griji pentru mine, susură el. Prea furioasă ca să-i răspundă, Încerca să escaladeze stîncile. O urmă, trăgînd cu coada ochiului spre ea cu mare plăcere. Ajunsă sus pe faleză, se așeză și, clocotind de mînie, Își scoase cizmulițele pline de apă. Veni să stea lîngă ea. - CÎnd ai ajuns pe faleză, m-ai strigat, nu e așa? Îi aruncă o privire suspicioasă. Dacă aiuritul ăsta se apuca iar să facă glume proaste, avea să capete un perdaf. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simple și duble”. Pentru sezonul de primăvară-vară a anului 1934, magazinul „Monna Lisa” punea în vânzare „asortimente bogate în stofe de damă, pentru pardesie, tailleur-uri, rochii, în cele mai variate și moderne țesături”, precum și mătăsuri „ultima creație”. Haine de gata, cizmulițe pentru doamne și domișoare, șoșoni și galoși marca Cislaved puteau fi procurate de la magazinul „Ruleta de Aur”, patronat de H. Guttman, sau de la magazinul administrat de Lazăr Goldenberg. Preocupările feminine legate de afișarea „unei talii suple și a unui contur
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pregătească toate pentru sărbătoare iar el trebuia să lovească cu fruntea podeaua la fiecare metanie și să numere cu glas tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în gând: se ridică și izbea cu piciorul îmbrăcat în cizmuliță dala de piatră: douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și doi... „Iartă-l, domnia ta, că e cocon fraged și plăpând și-i orfan”, interveni pentru el popa de la Măgureni. „Bine, o să-l iert”. și până să se întoarcă maica mare s-a prăbușit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnia ta, că e cocon fraged și plăpând și-i orfan”, interveni pentru el popa de la Măgureni. „Bine, o să-l iert”. și până să se întoarcă maica mare s-a prăbușit în genunchi, doar că i s-a desprins talpa de la cizmuliță de atâta sârg... I se părea acum că popa Ștefan nu citește diata doamnei Ilinca, ci Barbu îi citește documentele din sipet, așa cum i le-a citit atunci înainte de a pleca la Istanbul. I se părea că-i aude glasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a șoptit când a putut, - Ai grijă, poartă-te frumos cu Mimi...are bani, nu ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama că este de partea mea... pe sub masă! Își sprijinea argumentația și cizmulița în piciorul meu, îi suportam cu stoicism greutatea mai ales că îmi trăgea peste țurloaie, când mai exageram puțin! Mă simțeam în largul meu deși căldura localului și gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în creierul celor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la un ciubotar neamț vestit prin acele locuri, neuitând să-și așeze broboada albă de lâniță, primită în dar de la răposatul taică-su. Fetea și copiii o așteptau la poarta cea mare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
învingătorul galilor și al germanilor, Julius Caesar -, din acel vacarm răzbătu limpede glasul unui militar: — A intrat în forță în legiune. Eu zic să-i spunem Caligula. Fata din Rhetia Din ziua în care armata îl adoptă cu numele Caligula, „Cizmuliță“, soldații și ofițerii începură, fiecare în felul lui, să se ocupe de educația sa. Astfel el descoperi, dincolo de cel mai îndepărtat punct al castrului, un grup de barăci. Era plin de femei, dar acestea nu semănau cu sclavele sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce au ajuns la cele mai îndepărtate granițe ale imperiului și reprodusă în numeroase basoreliefuri și statui triumfale, care i-a făcut pe soldații de la granița de pe fluviul Rhenus să-i dea copilului Gajus Caesar, în glumă, porecla drăgăstoasă Caligula, „cizmuliță“. O caliga se găsește în prezent la Muzeul din Cluny; probabil că a fost pierdută de un soldat în provincia numită pe atunci Gallia romană. Caligae s-au găsit chiar și în Britannia. Cupele de argint ale tribunului Caius Silius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cum să se decidă? Bineînțeles că ar trebui să-i cumpere bebelușului body-uri cu inscripții haioase gen NIMENI NU PUNE COPILUL LA COLȚ și MAMI BEA FIINDCĂ EU PLÂNG, dar ce-ai zice de pulovărașul acela drăguț din cașmir, de cizmulițele căptușite cu blăniță de oaie sau de cărucioarele în serie limitată, din stofă ecosez de culoarea lămâii? Obligatoriu șosețelele alea ca niște pantofiori cu baretuță, la fel și hălățelul minuscul din pluș. N-o să cumpere lucruri din acelea funcționale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]